Competence in medical malpractice liability: common law territorial jurisdiction applying Article 113 of the Code of Civil Procedure instead of exclusive malpractice forum when pre-procedure decision is absent

Şedinţa publică din data de 09 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 13.02.2024, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B. şi C. i-au chemat în judecată pe pârâţii Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova şi S.C. D. S.R.L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 160.000 RON, reprezentând daune materiale şi a sumei de 300.000 euro (câte 100.000 euro pentru fiecare dintre reclamanţi), reprezentând daune morale, respectiv contravaloarea prejudiciilor pe care le-au suferit din culpa pârâţilor.

Prin sentinţa civilă nr. 32/2014 din data de 19 ianuarie 2024, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâta S.C. D. S.R.L., şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia I civilă.

La pronunţarea acestei soluţii, instanţa a avut în vedere că excepţia de necompetenţă teritorială invocată este una absolută, de ordine publică, norma juridică imperativă ce reglementează această competenţă teritorială exclusivă fiind prevăzută de dispoziţiile art. 687 din Legea nr. 95/2006 republicată, dispoziţii care prevăd că "Instanţa competentă să soluţioneze litigiile prevăzute în prezenta lege este tribunalul, secţia civilă în a cărui circumscripţie teritorială a avut actul de malpraxis reclamat".

A reţinut instanţa că ceea ce se reclamă prin acţiune este săvârşirea unui act de malpraxis, care a avut ca urmare decesul, în data de 13.01.2020, al autoarei reclamanţilor, E..

A mai reţinut Tribunalul Dolj că din toată motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, ar rezulta că actul de malpraxis reclamat s-a produs la sediul D. din municipiul Sibiu, unde autoarea E. a fost operată pe cord de către medicul specialist F., precum şi că reclamanţii au invocat răspunderea acestei unităţi sanitare, în calitate de furnizor de servicii medicale, în temeiul art. 655 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 republicată.

Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Tribunalul Sibiu, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 112 din 15 februarie 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de necompetenţă, a dispus suspendarea din oficiu a cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Sibiu a apreciat incidenţa în speţă a aceloraşi dispoziţii ale art. 687 din Legea nr. 95/2006, considerând relevante şi statuările din cuprinsul Deciziei nr. 5/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Astfel, a reţinut că reclamanţii au chemat în judecată atât Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, cât şi D. S.R.L., deci doi furnizori de produse şi servicii medicale în care ar fi avut loc actul de malpraxis reclamat, primul cu sediul în Craiova, aflat în circumscripţia Tribunalului Dolj şi al doilea cu sediul în Sibiu, aflat în circumscripţia Tribunalului Sibiu, dintre cele două instanţe reclamanţii alegând să sesizeze Tribunalul Dolj.

Aşadar, în condiţiile în care nu este evident locul săvârşirii actului de malpraxis, acesta urmând a fi stabilit în urma probelor ce urmează a fi administrate, s-a dat valenţă alegerii realizate de reclamanţi, în temeiul art. 116 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului, care a generat dezînvestirile reciproce ale instanţelor, îl constituie acţiunea prin care, în baza art. 1349, art. 1357 şi urm., art. 1381 şi urm., art. 1390 şi urm, art. 252-253 din C. civ., Legea nr. 95/2006 şi Legea nr. 3/2021, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat obligarea, în solidar, a pârâţilor Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova şi D. S.R.L. la repararea integrală a prejudiciului material şi moral determinat de decesul mamei, respectiv soţiei acestora, E..

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa de soluţionare a cauzei în raport cu prevederile speciale ale Legii nr. 95/2006, prima instanţă sesizată stabilind competenţa de soluţionare a cererii în favoarea instanţei de la sediul pârâtei D. S.R.L., unde a apreciat că a fost săvârşit actul de malpraxis, în timp ce a doua instanţă a apreciat că în această etapă procesuală nu se poate stabili care este locul în care a fost săvârşit actul de malpraxis şi, având în vedere că reclamanţii au chemat în judecată doi furnizori de produse şi servicii medicale, a făcut aplicarea art. 116 C. proc. civ., şi a considerat că instanţa competentă este cea aleasă de reclamanţi.

Legiuitorul a înţeles să reglementeze răspunderea pentru malpraxis în cadrul unei proceduri prealabile sesizării instanţei, reglementată în art. 679-685 din Legea nr. 95/2006, finalizată prin decizia Comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis.

Dispoziţiile art. 684 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 stipulează că "procedura stabilirii cazurilor de malpraxis nu împiedică liberul acces la justiţie potrivit dreptului comun", prevedere care înlătură caracterul derogatoriu al legii speciale de la dreptul comun şi aplicarea cu prioritate a legii speciale, acceptând că partea are alegerea între cele două tipuri de acţiune.

Altfel spus, victima unui act de malpraxis are posibilitatea de a se adresa fie Comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis, caz în care are loc o procedură prealabilă sesizării instanţei, finalizată printr-o decizie a acestei Comisii, fie de a se adresa direct instanţei de judecată care va soluţiona cauza potrivit dreptului comun.

În speţă, la data sesizării Tribunalului Dolj nu exista o decizie a Comisiei de monitorizare şi competenţă profesioanlă pentru cazurile de malpraxis, reclamanţii alegând calea dreptului comun pentru a trage la răspundere persoanele pe care le-au considerat vinovate de producerea prejudicului cerut a se repara prin acţiune.

Prin urmare, în absenţa unei astfel de decizii, chiar dacă reclamanţii au precizat că îşi întemeiează cererea pe dispoziţiile Legii nr. 96/2006, instanţa de judecată este învestită cu o acţiune în pretenţii de drept comun, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală.

Normele legale care reglementează competenţa teritorială în materia răspunderii civile delictuale sunt cele ale art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., care stabilesc o competenţă alternativă de ordine privată, între instanţa competentă potrivit art. 107 - art. 112 din C. proc. civ., şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile care izvorăsc dintr-o asemenea faptă, alegerea între instanţele deopotrivă competente aparţinând reclamantului, în raport cu prevederile art. 116 din C. proc. civ.

În cauză, reclamanţii au ales să sesizeze Tribunalul Dolj, instanţa de la sediul unuia dintre pârâţi, şi, în consecinţă, prin alegerea făcută de aceştia, în considerarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., care dau posibilitatea reclamanţilor să aleagă între mai multe instanţe, însă cu condiţia ca acestea să fie deopotrivă competente, a învestit în mod legal această instanţă cu soluţionarea cauzei, stabilind în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea acesteia.

Odată realizată opţiunea, instanţa competentă nu avea posibilitatea de a se dezînvesti, prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâţilor, cum dimpotrivă nici reclamanţii nu puteau reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.

Faţă de argumentele expuse, şi în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 aprilie 2024.