Exclusive territorial competence for execution appeals fixed to debtor's domicile at seizure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning competence to the Oravița Court, upholding the view that the territorial competence for appeals against enforcement remains fixed to the debtor's domicile at the time the enforcement officer was first seized, despite subsequent changes in the debtor's address. The dispute involved a debtor's challenge to a garnishment order issued on their bank accounts by the local labor office, based on two enforcement files initiated in 2014 and 2016, where lower courts issued conflicting declinatory rulings due to discrepancies in determining whether the debtor resided in Reșița, Oravița, or Sibiu at the relevant times. Relying on Article 172(4) of O.G. 92/2003, Article 260(4) of Law 207/2015, and Articles 651(1) and (3) of the Civil Procedure Code, the Court established that the execution court's territorial competence is exclusive and determined exclusively by the debtor's domicile at the date of the initial seizure of the enforcement organ, which in this case was the Anina area under Oravița Court's jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015, art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 C. proc. civ, art. 135 din C. proc. civ, art. 402 C. proc. civ; Exclusive territorial competence for execution appeals fixed to debtor's domicile at seizure: În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că, potrivit art. 172 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 (în vigoare la data începerii executării silite în dosarul nr. x/17.03.2014), precum şi a art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 (în vigoare la data începerii executării silite în dosarul nr. x/18.10.2016), contestaţia la executare se introduce la instanţa judecătorească competentă, aceasta fiind instanţa de executare (judecătoria).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 28 martie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Reşiţa, la data de 24.05.2022, sub nr. x/2022, contestatorul A. a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună admiterea contestaţiei, şi pe cale de consecinţă, să anuleze adresa nr. x/20.04.2022 de înştiinţare privind înfiinţarea popririi asupra disponibilităţilor sale băneşti de către intimata AJOFM Caraş Severin, transmisă către B. S.A., ce face obiectul dosarelor execuţionale nr. 2849/17.03.2014 şi nr. 58/18.10.2016.
2. Sentinţa Judecătoriei Reşiţa
Prin sentinţa civilă nr. 637 din 26 iunie 2023, Judecătoria Reşiţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Oraviţa.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că, potrivit art. 172 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 (în vigoare la data începerii executării silite în dosarul nr. x/17.03.2014), precum şi a art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 (în vigoare la data începerii executării silite în dosarul nr. x/18.10.2016), contestaţia la executare se introduce la instanţa judecătorească competentă, aceasta fiind instanţa de executare (judecătoria).
Totodată, a reţinut că soluţionarea contestaţiei la executare este de competenţa teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul debitorului, la data sesizării organului de executare, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 714 din acelaşi act normativ.
A apreciat că, în cursul executării silite, nu se schimbă competenţa teritorială a instanţei, chiar dacă în actul contestat debitorul ar figura cu un alt domiciliu decât cel avut iniţial, la momentul începerii executării silite.
Ca situaţie de fapt a reţinut că debitorul avea domiciliul pe raza oraşului Anina, jud. Caraş Severin, la data sesizării organului de executare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
3. Încheierea Judecătoriei Oraviţa
Învestită prin declinare, Judecătoria Oraviţa a pronunţat încheierea civilă nr. 1116 din 21 decembrie 2023, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sibiu.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că, potrivit art. 172 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 (în vigoare la data începerii executării silite în dosarul nr. x/17.03.2014), precum şi a art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 (în vigoare la data începerii executării silite în dosarul nr. x/18.10.2016), contestaţia la executare se introduce la instanţa judecătorească competentă, aceasta fiind instanţa de executare (judecătoria).
A mai reţinut că soluţionarea contestaţiei la executare este de competenţa teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul debitorului, la data sesizării organului de executare, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 714 din acelaşi act normativ, chiar dacă debitorul domiciliază într-o altă localitate la data formulării contestaţiei la executare.
Ca situaţie de fapt a reţinut că debitorul avea domiciliul pe raza localităţii Cisnădie, jud. Sibiu, la data sesizării organului de executare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
4. Sentinţa Judecătoriei Sibiu
Învestită prin declinare, Judecătoria Sibiu a pronunţat sentinţa civilă nr. 384 din 13 februarie 2024, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Oraviţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că dosarele execuţionale nr. x/17.03.2014 şi nr. y/18.10.2016 au fost demarate în perioada în care debitorul contestator avea domiciliul în jud. Caraş-Severin, anterior datei de 23.09.2019 când şi-a schimbat domiciliul în circumscripţia Judecătoriei Sibiu.
Raportând starea de fapt la dispoziţiile art. 172 din O.G. nr. 92/2003, respectiv ale art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015, precum şi ale 651 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., a reţinut că este competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Oraviţa.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reşiţa, la data de 24.05.2022, sub nr. x/2022, contestatorul A. a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună admiterea contestaţiei, şi pe cale de consecinţă, să anuleze adresa nr. x/20.04.2022 privind înfiinţarea popririi asupra disponibilităţilor sale băneşti de către intimata AJOFM Caraş Severin, transmisă către B. S.A., ce face obiectul dosarelor execuţionale nr. 2849/17.03.2014 şi nr. 58/18.10.2016.
Potrivit art. 172 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003, în vigoare la data începerii executării silite în dosarul nr. x/17.03.2014) şi art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 (în vigoare la data începerii executării silite în dosarul nr. x/18.10.2016), contestaţia la executare împotriva titlului executoriu care nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de un alt organ jurisdicţional se introduce la instanţa judecătorească competentă, care este instanţa de executare.
Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., aplicabile în lipsa indicării în cadrul legislaţiei fiscale a instanţei de executare, dispun că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
În conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, rezultă că în cazul contestaţiei la executare competenţa teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
În speţă, instanţele de judecată au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 172 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003, art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 şi art. 651 C. proc. civ., ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de executare, conflictul negativ fiind generat de modalitatea diferită în care instanţele aflate în conflict au înţeles să facă aplicarea dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., prin raportare la domiciliul debitorului.
Din examinarea actelor dosarului se constată că debitorul contestator A. avea domiciliul, la data demarării executărilor silite, 17.03.2014 şi 18.10.2016, în oraş Anina, jud. Caraş Severin, aspect în raport cu care se reţine, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., că instanţa de executare competentă să soluţioneze prezenta contestaţie la executare este Judecătoria Oraviţa.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Oraviţa urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oraviţa.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 28 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.