Territorial competence for objection to enforcement determined by the court that authorized the execution under the unitary enforcement court doctrine

Şedinţa publică din data de 27 martie 2024

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti– secţia a II-a civilă, în data de 23 decembrie 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr. x/2021, pentru suma de 8.361,03 de RON.

În drept, contestatoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 712 şi urm. C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 3320/2023 din 13 aprilie 2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti – secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Craiova.

În motivare, această instanţă a reţinut incidenţa art. 714 alin. (1) şi a art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., arătând că la data cererii de sesizare a executorului judecătoresc, contestatoarea avea sediul în Craiova, Bld. Decebal nr. 1, jud. Dolj, aceste aspecte rezultă din certificatul constatator O.N.R.C, depus chiar de către contestatoare, la solicitarea instanţei, în vederea dovedirii calităţii de reprezentant legal, dar şi din titlul executoriu.

A mai reţinut instanţa că, în cererea de executare silită, contestatoarea a indicat, în mod eronat, că sucursala Craiova îşi avea sediul în sectorul 1, Bucureşti, deşi certificatul constatator indică un aspect contrar.

Pe cale de consecinţă, în raport cu dispoziţiile art. 132 şi art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Craiova.

Învestită prin declinare, Judecătoria Craiova – secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 1155 din 06 februarie 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Craiova, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa art. 714 alin. (1) şi a art. 651 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., arătând că Judecătoria Sectorul 1 Bucuresti, prin încheierea pronunţată în data de 16 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, a admis cererea de încuviinţare a executării silite împotriva debitoarei Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. -Sucursala CF Craiova, formulată de BEJ B., la solicitarea creditorului A..

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reţinând scopul urmărit de legiuitor prin determinarea clară, printr-o singură normă atributivă de competenţă a instanţei de executare, respectiv acela de a asigura unicitatea instanţei de executare, deja determinată prin efectul pronunţării hotărârii prin care a fost încuviinţată executarea silită, care a tranşat în mod necesar şi problema calificării instanţei ce a pronunţat-o ca având statutul de instanţă de executare, instanţa a reţinut că acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul procedurii în care se contestă executarea silită deja declanşată.

De asemenea, instanţa a apreciat că, în speţă, este aplicabilă şi Decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, motiv pentru care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorul 1 Bucuresti.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă contestaţia la executare împotriva executării silite ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al BEJ B., prin care contestatoarea a solicitat instanţei să dispună anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul de executare.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Craiova şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, ambele făcând aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 C. proc. civ., prima reţinând că domiciliul contestatoarei este în Craiova, Bdul x, sens în care instanţa de executare este cea de la sediul debitoarei, iar a doua instanţă reţinând că, raportat la obiectul dosarului, sunt incidente considerentele deciziei RIL nr. 20/2021, respectiv principiul unicităţii instanţei de executare.

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului şi ale dosarului execuţional, prin încheierea din 16 septembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti – secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, aflată la dosarul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite formulată de petentul BEJ B. şi a fost încuviinţată executarea silită a debitoarei CNCF CFR – Sucursala CF Craiova, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1001/29.03.2021, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2021, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, precum şi a cheltuielilor de executare.

În acest context, se reţine că, potrivit dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată în recurs în interesul legii, aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte, s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Aplicând pentru identitate de raţionament aceste statuări şi în speţa de faţă, se reţine că în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, competenţa instanţei de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu cereri sau incidente ulterioare circumscrise fazei executării silite, precum contestaţia la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, nefiind incidentă o ipoteză de excepţie, în sensul art. 651 alin. (3) teza finală din C. proc. civ., care să justifice determinarea competenţei în speţă, în raport cu alte criterii, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat executarea silită, ca instanţă de executare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.