Lawfulness of return order for foreign national lacking extended right of stay and with final refusal of protection status
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal, upholding the lower court’s decision that left the challenge against the detention measure without object and rejected the challenge against the return order. The case involved a foreign national who sought to annul a public custody measure imposed by the prosecutor and a return measure with an entry ban issued by the authority for foreigners, arguing violations of free movement and access to justice. The court ruled that the detention challenge was moot because the maximum six-month custody period prescribed by Government Emergency Ordinance No. 194/2002 had expired prior to the first-instance judgment. Regarding the return measure, the court applied Article 86(2) of the same ordinance, finding the order lawful and well-founded because the individual failed to extend his right of stay for more than three months after its expiration and his request for refugee status or protection had previously been rejected by a final and unchallengeable judicial decision.
Legislator headnote
AI generatedLawfulness of return order for foreign national lacking extended right of stay and with final refusal of protection status: În conformitate cu dispozițiile art. 93 alin. (2) și (6) din O.U.G. nr. 194/2002, măsura luării în custodie se dispune de procurorul desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pe o perioadă ce nu poate depăși 6 luni.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.G. a chemat în judecată Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerul Administrației și Internelor și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând anularea măsurii de luare în custodie publică dispusă de Parchet și anularea măsurii returnării, cu interdicția de intrare dispusă de Autoritatea pentru Străini.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că sunt încălcate dispozițiile privind libera circulație și liberul acces la justiție.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1738 din 16 septembrie 2004, a respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privind anularea măsurii de luare în custodie publică și ca neîntemeiată, cealaltă cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, arătând că instanța de fond a apreciat în mod greșit probele administrate și că nu a avut în vedere faptul că se află în procedura de acordare a statutului de refugiat.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, analizând motivele invocate, în raport cu sentința pronunțată, probele administrate și dispozițiile legale incidente în cauză, constată nefondat, recursul formulat și urmează să-l respingă pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispozițiile art. 93 alin. (2) și (6) din O.U.G. nr. 194/2002, măsura luării în custodie se dispune de procurorul desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pe o perioadă ce nu poate depăși 6 luni.
Din actele depuse la dosarul cauzei, reiese că măsura luării în custodie publică a fost dispusă la data de 16 martie 2004, iar durata maximă de luare în custodie a expirat la data de 14 septembrie 2004, motiv pentru care această cerere a rămas fără obiect, în mod corect apreciată de instanța de fond.
În raport cu dispozițiile prevăzute de art. 86 alin. (2) lit. b) și d), măsura returnării poate fi aplicată străinilor care nu au solicitat prelungirea dreptului de ședere, iar perioada scursă de la încetarea acestuia este mai mare de 3 luni, precum și celor care sunt foști solicitanți ai statutului de refugiat, ale căror cereri au fost respinse printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă.
Verificând actele dosarului, Curtea constată faptul că reclamantul nu și-a prelungit dreptul de ședere pe teritoriul României, din data de 20 iulie 2002 și că există o hotărâre definitivă și irevocabilă, de respingere a cererii formulate, pentru acordarea unei forme de protecție juridică, motiv pentru care soluția instanței de fond, de respingere, ca neîntemeiată, a cererii, este legală și temeinică.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată nefondat, recursul formulat și urmează să-l respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.G. împotriva sentinței civile nr. 1738 din 16 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2005.