Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 875/2024 AI generated

Territorial Jurisdiction in Forced Enforcement of Child Custody Orders: Effective vs. Registered Debtor Domicile

Case Number Decizia nr. 875/2024
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice ruled in favor of the plaintiff creditor by resolving a negative conflict of jurisdiction and assigning competence to the Ploiești District Court, which retained the case for approval of enforcement. The dispute centered on conflicting territorial jurisdiction determinations for the forced enforcement of a civil judgment ordering the establishment of a minor's residence with the mother, where the Bucharest court referred the case based on the debtor's registered address, while the Ploiești court referred it back based on the debtor's actual residence. The decisive legal basis was Article 651 of the Code of Civil Procedure, interpreted in light of Article 87 of the Civil Code, establishing that for enforcement purposes, jurisdiction is determined by the debtor's *de facto* domicile (effective residence) rather than the administrative registered address, particularly because the enforcement object (the minor's location) was physically situated at the debtor's actual residence in the Ploiești jurisdiction.

Legislator headnote

AI generated

art. 664 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 651 C. proc. civ, art. 87 C. civ, art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005; Territorial Jurisdiction in Forced Enforcement of Child Custody Orders: Effective vs. Registered Debtor Domicile: Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Keywords

AI generated
determination of territorial jurisdiction negative conflict of jurisdiction de facto custody enforcement of ruling domicile civil judgment

Cited Legislation

AI generated
art. 664 alin. (1) C. proc. civ
În drept, a invocat prevederile art. 664 alin. (1) C. proc. civ.
art. 135 alin. (1) C. proc. civ
la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
art. 133 pct. 2 C. proc. civ
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ.
art. 651 C. proc. civ
În speţă, Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în raport cu prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere domiciliul debitorului.
art. 87 C. civ
Domiciliul reprezintă un atribut de identificare al persoanei fizice şi este definit de art. 87 C. civ.
art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005
În acelaşi sens, al locuinţei declarate ca locuinţă principală, este şi art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români ("Domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuinţa principală.").
art. 651 alin. (1) C. proc. civ
666 coroborate cu cele art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ţinând cont că stabilirea competenţei instanţei de executare se face prin raportare la domiciliul efectiv, în fapt al debitorului, în speţă situat în raza teritorială a Judecătoriei Ploieşti, în temeiul art.
art. 135 alin. (4) C. proc. civ
Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 26 martie 2024

I Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 11 ianuarie 2024, sub nr. x/2024, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite la cererea creditoarei B. faţă de debitorul C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 4465/04.08.2023, pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2023, pentru realizarea obligaţiei având ca obiect stabilirea locuinţei minorului la creditoare.

În drept, a invocat prevederile art. 664 alin. (1) C. proc. civ.

I.2 Hotărârile care au generat conflictul

I.2.1. Prin sentinţa civilă nr. 366 din 12 ianuarie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere domiciliul debitorului de la momentul sesizării executorului judecătoresc, 08 ianuarie 2024, respectiv Bucureşti, str. x, astfel cum a rezultat din verificările efectuate în baza de date DEPABD.

I.2.2. Prin sentinţa civilă nr. 972 din 01 februarie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti – secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de instanţă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestui conflict de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti – secţia civilă a avut în vedere domiciliul în fapt al debitorului menţionat în titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 4465/04.08.2023, respectiv localitatea Seciu, str. x, jud. Prahova.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în raport cu prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere domiciliul debitorului.

Astfel, pe de o parte, Judecătoria Ploieşti a avut în vedere domiciliul debitorului, aşa cum rezultă din evidenţele DEPABD, iar pe de altă parte, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a avut în vedere domiciliul în fapt al debitorului, aşa cum acesta a fost menţionat în sentinţa civilă nr. 4465/04.08.2023, ce reprezintă titlul executoriu.

Înalta Curte constată că obiectul dedus judecăţii este reprezentat încuviinţarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 4465/04.08.2023, pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2023, pentru realizarea obligaţiei având ca obiect stabilirea locuinţei minorului la creditoare.

Cât priveşte competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite, aceasta se determină potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător. (2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare".

Aşadar, în procedura executării silite, dispoziţiile legale anterior evocate determină instanţa de executare ca fiind, de regulă, judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

Domiciliul reprezintă un atribut de identificare al persoanei fizice şi este definit de art. 87 C. civ. ca fiind acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală. În acelaşi sens, al locuinţei declarate ca locuinţă principală, este şi art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români ("Domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuinţa principală.").

În sens procesual, noţiunea de "domiciliu" vizează locuinţa pe care o persoană şi-a stabilit-o în fapt în localitatea în care trăieşte, întrucât scopul urmărit de legiuitor este, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 153 şi următoarele C. proc. civ., acela ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă principiului respectării dreptului la apărare şi de a facilita administrarea probatoriului în vederea soluţionării cauzei.

Prin urmare, asocierea explicită pe care legiuitorul a făcut-o în definiţia domiciliului din noul C. civ. cu locuinţa principală nu semnifică o îndepărtare de concepţia domiciliului ca locuinţă "efectivă", ci, dimpotrivă, confirmă ideea de domiciliu ca situaţie de fapt, susceptibilă a fi probată prin orice mijloc de probă şi lăsată la aprecierea instanţei.

Astfel, în contextul analizei, se reţine că menţiunile cu privire la domiciliu din actul de identitate au doar efect declarativ de evidenţă a persoanei, persoana fizică având domiciliul acolo unde are locuinţa sa statornică şi principală, iar domiciliul persoanei fizice, astfel înţeles, interesează în stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze litigiul.

Ceea ce interesează în speţa pendinte pentru stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze litigiul, este locuinţa în fapt a debitorului, Aceasta, pentru că împreună cu debitorul locuieşte minorul D., domiciliul acestuia fiind stabilit provizoriu la tată (debitor în cauză) prin sentinţa civilă nr. 7054/04.10.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, iar executarea silită vizează tocmai pe minor.

Prin sentinţa civilă nr. 4465/04.08.2023, pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2023, ce reprezintă titlul executoriu, s-a reţinut faptul că tatăl minorului s-a mutat împreună cu copilul în localitatea Seciu, adresă reţinută şi în dispozitivul acestei hotărâri. Aceeaşi adresă reiese chiar din întâmpinarea formulată de pârât în dosarul nr. x/2023 în care a fost pronunţat titlul executoriu, în al cărei preambul se menţionează, pe lângă adresa de domiciliu, că locuieşte fără forme legale în sat Seciu, str. x, jud. Prahova. Se mai observă că adresa respectivă rezultă din înseşi susţinerile părţilor expuse cu ocazia acordării cuvântului în dezbaterea fondului cauzei în dosarul sus menţionat. Astfel, la pagina 4 din sentinţa civilă nr. 4465/04.08.2023, paragraful 6, s-a consemnat că "Reclamanta prin apărător mai arată că pârâtul a dus minorul la Seciu, a pus lacăte la poartă şi camere de supraveghere, izolând minorul de mama sa", precum şi că "Reclamanta prin reprezentant solicită instanţei să aibă în vedere că la Seciu minorul are ca şi prieteni un băiat în vârstă de 24 ani şi pe sora acestuia, mai mare decât el". La paragraful 7, s-a consemnat "Apărătorul părţii (al pârâtului) mai arată că minorul îşi doreşte să locuiască la Seciu, chiar plăcându-i la cel loc (...)".

Locuinţa efectivă, adică aceea caracterizată prin continuitate şi stabilitate, prezintă relevanţă şi trebuie apreciată ca semnificând domiciliu şi în planul executării silite, fiind just a considera că în mod obişnuit, de cele mai multe ori, la acea locuinţă se regăsesc bunurile pe care debitorul le deţine şi pot fi supuse urmăririi.

Or, în cazul particular al speţei, la locuinţa din sat Seciu se regăseşte însuşi minorul vizat de executarea silită în vederea realizării obligaţiei având ca obiect stabilirea locuinţei minorului la creditoare.

Pe de altă parte, nu s-a invocat şi nici nu s-a făcut dovada că între timp debitorul şi copilul şi-ar fi modificat domiciliul, anterior decelat, faţă de cel din timpul judecăţii finalizate cu pronunţarea hotărârii ce se doreşte a fi pusă în executare.

Prin urmare, împrejurarea că debitorul locuieşte în fapt împreună cu minorul vizat de executare în sat Seciu, str. x, jud. Prahova (localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Ploieşti, potrivit H.G. nr. 1217/2023 privind stabilirea localităţilor care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă acestea (M.Of., Partea I nr. 1102/07.12.2023) produce în speţă, efecte juridice în ceea ce priveşte determinarea competenţei teritoriale a instanţei de executare, conform celor expuse mai sus.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 666 coroborate cu cele art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ţinând cont că stabilirea competenţei instanţei de executare se face prin raportare la domiciliul efectiv, în fapt al debitorului, în speţă situat în raza teritorială a Judecătoriei Ploieşti, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite deduse judecăţii în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2024.