Peremption of appeals after voluntary suspension lapses without party action

Şedinţa publică din data de 26 martie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 264/A din data de 24 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, s-a admis în parte apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 164 din 02.04.2020 a Tribunalului Cluj, pronunţate în dosarul nr. x/2018, pe care a anulat-o şi a reţinut cauza spre rejudecare.

După rejudecare, prin decizia nr. 17A din data de 2 februarie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Cabinet Avocat B. şi B., fiind obligaţi pârâţii la plata în favoarea reclamantei a sumei de 109.017,85 RON. S-au compensat creanţele reciproce ale părţilor, în limita creanţei celei mai mici, în cuantum de 86.167,43 RON, pe care pârâţii o au faţă de reclamantă, urmând ca pârâţii să achite reclamantei suma de 22.850,42 RON. Au fost obligaţi pârâţii la plata în favoarea reclamantei a sumei de 5345,70 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, în toate fazele procesuale, ca urmare a compensării cheltuielilor de judecată.

I.2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, după rejudecare, au declarat recurs reclamanta A., precum şi pârâtul Cabinet Avocat B., criticând soluţia pentru nelegalitate. Pârâtul B. a declarat împotriva aceleiaşi decizii, recurs incident.

I.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă la data de 5 aprilie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris .

Prin încheierea de şedinţă din data de 09 noiembrie 2021 au fost admise în principiu recursurile şi s-a fixat termen de judecată la data de 08 februarie 2022.

Prin încheierea din 08 februarie 2022, cauza a fost amânată în vederea deplinei lămuriri a instanţei de recurs cu privire la motivele cererii de suspendare a judecăţii cauzei şi pentru a da posibilitatea recurentei-reclamante să depună cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Cluj Napoca, pentru a se depune la dosar şi hotărârea judecătorească pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Cluj, în măsura în care aceasta se va motiva; totodată s-a dispus prorogarea discutării aspectelor privind cererea de suspendare a judecării, excepţiei nulităţii şi excepţiei tardivităţii recursului incident formulat de pârâtul B..

Prin încheierea de şedinţă din data de 05 aprilie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. judecata cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Cluj Napoca.

La data de 30 octombrie 2023, recurenta-reclamantă A. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei şi, totodată, a invocat excepţia perimării ambelor recursuri, susţinând că ambele părţi trebuie să fie considerate în culpă procesuală, astfel că nici una dintre ele nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Prin rezoluţia aflată la dosar, Înalta Curte a acordat termen la data de 26 martie 2024, când a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţia perimării cauzei, având în vedere că dosarul până la a cărui soluţionare definitivă a fost suspendată pricina pendinte a fost soluţionat definitiv prin decizia civilă nr. 1451A din 03 noiembrie 2022, dată de la care au trecut mai mult de şase luni, fără ca părţile să stăruie în continuarea judecăţii recursurilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând excepţia perimării cererii de recurs, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că această excepţie este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Mai reţine Înalta Curte şi dispoziţiile art. 418 C. proc. civ. din a căror interpretare per a contrario rezultă că atunci când suspendarea judecării se datorează lipsei de stăruinţă a părţilor în judecată, cursul perimării nu este suspendat, precum şi dispoziţiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora perimarea se poate constata şi din oficiu.

Perimarea este o sancţiune procedurală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la cererea formulată, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată. Ea intervine în cazul nerespectării cerinţei de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, un anumit timp prevăzut de lege.

Rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii, astfel cum fără echivoc rezultă din cuprinsul primului alineat al art. 416 C. proc. civ., mai sus redat, sunt cele două elemente esenţiale care definesc perimarea ca pe o sancţiune procedurală, dar şi ca o prezumţie de desistare de la judecată.

Cu alte cuvinte, perimarea are atât caracter de sancţiune a neglijenţei părţii, cât şi caracterul unei prezumţii de desistare tacită.

Deci, pentru a opera perimarea, trebuie îndeplinite cumulativ trei condiţii care se desprind din prevederile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., anume: învestirea instanţei cu o cerere care a declanşat o judecată în primă instanţă sau într-o cale de atac, rămânerea pricinii în nelucrare timp de 6 luni şi lăsarea în nelucrare să se datoreze culpei părţilor.

În speţă, se constată că prezenta cerere de recurs a fost suspendată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Cluj-Napoca. Acest dosar a fost soluţionat definitiv la data de 03 noiembrie 2022, când a fost pronunţată decizia civilă nr. 1451A/03.11.2022, de Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de intervenienta A. împotriva sentinţei civile nr. 4803/2022 pronunţate la data de 20.07.2022 în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Cluj-Napoca precum şi a tuturor încheierilor de şedinţă pronunţate în acelaşi dosar, pe care le-a menţinut în întregime.

De la data soluţionării definitive a dosarului nr. x/2020, moment la care cauza de suspendare a încetat, în prezenta cauză nu s-a mai efectuat niciun act de procedură în vederea continuării judecăţii pentru a întrerupe curgerea termenului de perimare. Prin urmare, pricina a rămas în nelucrare din data de 03 noiembrie 2022, momentul rămânerii definitive a dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Cluj-Napoca. De la acel moment au trecut mai mult de 6 luni în care părţile nu au stăruit în continuarea judecăţii recursurilor formulate şi nici nu a fost invocat, neputându-se reţine aşadar, niciun motiv de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare.

Înalta Curte mai reţine că, în cazul unei suspendări facultative, cum este cazul în speţă, părţile litigante sunt datoare să ţină sub observaţie procesul până la a cărui soluţionare definitivă s-a suspendat pricina şi să solicite în timp util repunerea cauzei pe rol, sub sancţiunea intervenirii perimării cererilor lor. Nu este obligaţia instanţei să urmărească finalizarea procesului până la soluţionarea căruia a suspendat pricina, având în vedere că acest proces priveşte raporturi juridice între aceleaşi părţi litigante. Aşadar, cât timp nu revine instanţei de judecată obligaţia legală de a repune caza pe rol din oficiu, reluarea judecăţii rămâne în sarcina părţii interesate, respectiv a oricăreia dintre părţile litigiului în care s-a dispus suspendarea.

Aceste aspecte au fost statuate cu valoare de principiu chiar de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionare recursului în interesul legii în Decizia nr. 2 din 31 ianuarie 2022, prin care s-au oferit repere concrete de interpretare a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., precum şi prin Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În considerarea celor expuse, Înalta Curte urmează a constata perimată judecarea recursurilor prezente în raport cu dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. şi art. 420 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată judecata recursurilor declarate de reclamanta A., de pârâtul Cabinet de avocat B. şi de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 17/A din 2 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia I civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererea de recurs urmând a se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2024.