Admissibility of unconstitutionality exception regarding appeal signature nullity for lack of connection to the merits

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Este reprezentat de recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din 24 octombrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

2. Încheierea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin încheierea din 24.10.2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 486 alin. (3) raportat la art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., arătând că soluţia adoptată nu i-a fost comunicată, nu poate fi determinat momentul exact al pronunţării încheierii de respingere a sesizării Curţi Constituţionale, nu există obligaţia instanţei de a comunica, direct, persoanei interesate, participant la proces, soluţia de respingere, pentru ca aceasta să aibă un reper temporal fix şi precis de la care curg cele 48 de ore.

În ce priveşte motivarea recursului, arată că nu este necesară încadrarea în cazurile limitative prevăzute de C. proc. civ., acest regim nefiind aplicabil recursului împotriva soluţiei de respingere a sesizării Curţii Constituţionale.

Învederează, totodată, ca va reveni cu un memoriu de motivare a excepţiei de neconstituţionalitate invocată în cadrul prezentului recurs.

În cadrul memoriului de recurs a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în ceea ce priveşte termenul de 48 de ore de la pronunţare în care poate fi atacată cu recurs încheierea de respingere a sesizării Curţii Constituţionale, excepţie soluţionată în mod distinct, în cadrul dosarului asociat cu acest obiect.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin încheierea recurată a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea petentului A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 486 alin. (3) raportat la art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., reţinându-se că textul legal a cărui neconstituţionalitate se invocă nu îndeplineşte una din condiţiile de admisibilitate a căror întrunire este prevăzută de lege în mod cumulativ, respectiv aceea a legăturii cu pricina în care este invocată excepţia.

Referitor la soluţia respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, prin reţinerea neîntrunirii condiţiei de admisibilitate relativă la existenţa legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că aceasta este corectă.

Astfel, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Prin aceste dispoziţii legale se atribuie instanţei, în faţa căreia a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, o competenţă specială, limitată la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1), (2) şi (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Prin urmare, formularea excepţiei de neconstituţionalitate obligă instanţa în faţa căreia aceasta este ridicată să verifice strict îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege şi, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei.

Cum condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dacă una din condiţii nu este îndeplinită, instanţa va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Înalta Curte constată că recurentul-petent a invocat neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale ce reglementează sancţiunea nulităţii recursului, pentru lipsa semnăturii, prevederi care nu sunt incidente în cauză, întrucât obiectul acesteia este reprezentat de recursul declarat împotriva deciziei nr. 1358/26.09.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, doar în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (4) C. proc. civ., formulată de aceeaşi parte.

Prin urmare, rolul instanţei învestite cu soluţionarea primului recurs se rezumă la a verifica dacă în mod justificat a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale sau dacă, dimpotrivă, excepţia invocată îndeplinea condiţiile prescrise de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, caz în care s-ar fi impus sesizarea instanţei de contencios constituţional.

Prin decizia nr. 1760/24.10.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de parte împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 200 alin. (4) C. proc. civ.. S-a reţinut, prin această decizie, că excepţia nu prezenta o legătură cu soluţionarea cauzei în etapa recursului, de vreme ce recursul a fost anulat pentru lipsa formelor prescrise de lege; în lipsa cadrului procesual apt să declanşeze un control judiciar util, ipotetica admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicată cu privire la art. 200 C. proc. civ. nu putea produce niciun efect concret în cauză.

Decizia anterior menţionată are caracter definitiv, statuându-se cu autoritate de lucru judecat că în cauză nu se impunea sesizarea instanţei de control constituţional cu prima excepţie de neconstituţionalitate invocată, respectiv cea referitoare la art. 200 alin. (4) C. proc. civ.

În cadrul acestui din urmă recurs, petentul a invocat din nou o excepţie de neconstituţionalitate, de această dată a prevederilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. prin raportare la art. 486 alin. (1) lit. e) din acelaşi act normativ, criticând înţelesul dat de instanţe noţiunii de semnătură.

Aşa cum în mod corect a constatat instanţa care a pronunţat încheierea recurată, această critică nu are legătură cu recursul soluţionat prin decizia nr. 1760/24.10.2023, care nu a fost anulat pentru lipsa ori caracterul inform al semnăturii, ci a fost soluţionat pe fond. Ca urmare, critica referitoare la pretinsul caracter neconstituţional al dispoziţiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. prin raportare la art. 486 alin. (1) lit. e) din acelaşi act normativ nu este de natură să producă un efect util pentru parte în cadrul recursului, neavând legătură cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Cu privire la condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a reţinut că, potrivit jurisprudenţei sale, "legătura cu soluţionarea cauzei", în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului". (a se vedea Decizia nr. 438/08.07.2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600/12.08.2014)

Referitor la această problematică, Curtea Constituţională a arătat că, în esenţă, "condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată în abstract, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat. Cu alte cuvinte, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie realmente utilă părţilor care au invocat-o pentru soluţionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată." (a se vedea decizia nr. 360/08.06.2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1017/19.10l.2022).

Întrucât în cauză, potrivit celor arătate, prin încheierea recurată în mod legal a fost constatată neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate menţionate, recursul nu poate fi primit.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 24 octombrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 24 octombrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.