Forced execution jurisdiction based on branch seat of a legal entity under Art. 651 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 21 martie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sub nr. x/2024 la data de 19.01.2024, petentul BEJ A. a solicitat instanţei să dispună încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 3152/18.11.2020, pronunţată de Tribunalul Dolj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin respingerea apelului, privind pe creditorul B., în contradictoriu cu debitorul Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., ce face obiectul dosarului de executare nr. 16/2024.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 336/26.01.2024, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, motivat de faptul că debitoarea urmărită silit indicată în cuprinsul titlului executoriu este Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. – Sucursala CF Craiova, şi nu societatea mamă, iar debitorul astfel identificat are sediul în Craiova, Bd. x, jud. Dolj, care se află în raza de competenţă a Judecătoriei Craiova.

Prin sentinţa civilă nr. 1995/22.02.2024, Judecătoria Craiova – secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Craiova, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reţinând că debitoarea este societatea Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., cu sediul în Bucureşti.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Craiova a suspendat judecata şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Craiova.

Obiectul cauzei în legătură cu care s-a ivit conflictul negativ de competenţă îl constituie cererea de încuviinţare a executării silite, formulată de BEJ A. împotriva debitoarei Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. – Sucursala CF Craiova, la solicitarea creditorului B., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 3152/18.11.2020, pronunţată de Tribunalul Dolj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020.

Astfel cum au reţinut ambele instanţe aflate în conflict, pentru stabilirea competenţei, în materia executării silite sunt aplicabile dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Craiova a fost generat de împrejurarea că instanţele au interpretat diferit, nu norma de competenţă cuprinsă la art. 651 C. proc. civ., ci calitatea de debitor a unei entităţi fără personalitate juridică, în condiţiile în care în titlul a cărui executare se solicită este menţionată Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. – Sucursala CF Craiova.

Astfel cum rezultă din cuprinsul titlului executoriu, debitoare este Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. – Sucursala CF Craiova, cu sediul în Craiova, Bd. x, jud. Dolj – persoană juridică obligată în raportul juridic de drept substanţial, sentinţa civilă nr. 3152/18.11.2020 fiind pronunţată de Tribunalul Dolj în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. – Sucursala CF Craiova, obligaţia ce face obiectul executării silite fiind născută ca efect al neacordării sporului de 90% din salariul de bază pentru munca prestată în zilele de sâmbătă, duminică din partea pârâtei, intimată în prezentul dosar, în urma încheierii contractului individual de muncă dintre reclamantul creditor şi debitoare.

Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte determinarea instanţei competente, nu prezintă relevanţă aspectele referitoare la situaţia particulară a persoanei juridice executate silit, respectiv dacă aceasta are personalitate juridică, patrimoniu propriu sau capacitate civilă de folosinţă, întrucât aceste chestiuni excedează dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care nu fac o astfel de distincţie, ci se raportează numai la domiciliul/sediul persoanei executate silit. Existenţa personalităţii juridice nu este o condiţie care trebuie îndeplinită de o persoană pentru a fi parte într-un proces, câtă vreme o entitate fără personalitate juridică poate sta în judecată dacă este constituită potrivit legii, astfel cum prevede art. 56 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite revine Judecătoriei Craiova, instanţă de executare sesizată de petentul Biroul executorului judecătoresc A. în considerarea debitoarei Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. – Sucursala CF Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 martie 2024.