Dispute over veterinary concession payments assigned to Tribunal Brașov under special derogating regime.

Şedinţa publică din data de 21 martie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal, la data de 02.09.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, Guvernul României şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Braşov:

- să se constate dreptul reclamantului stabilit prin art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 de a primi pentru perioada 16.04.2020-31.08.2020 suma de 10.000 RON lunar, din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor;

- în subsidiar, să se constate dreptul reclamantului de a primi despăgubiri în cuantum de 10.000 RON lunar, pentru fiecare contract, pentru perioada 16.04.2020-24.07.2020, cu titlu de reparare a prejudiciului administrativ cauzat prin neadoptarea normelor metodologice prevăzute de art. V din Legea nr. 236/2019;

- obligarea A.N.S.V.S.A. să aloce din bugetul propriu fondurile necesare efectuării plăţii sumelor solicitate şi, ulterior, pentru perioada 24.07.2020-31.08.2020;

- obligarea pârâtelor 1-3 la plata sumei de 55.000 RON, reprezentând sume datorate pentru perioada 16.04.2020-31.08.2020, referitor la contractul de concesiune nr. x/15.05.2001 pentru C.S.V.A. Rupea, jud. Braşov.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal, prin sentinţa civilă nr. 22/C/17.01.2022 a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov, reţinând, în esenţă, incidenţa prevederilor art. 10 din Legea 554/2004, având în vedere că pretenţiile derivă dintr-un contract de drept administrativ.

Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 171/21.12.2022 a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de reclamant, dispunând declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Judecătoriei Rupea, reţinând, în esenţă, că litigiul dedus judecăţii decurge din executarea unui contract de concesiune, iar valoarea pretenţiilor este sub pragul de 200.000 RON, cu aplicarea prevederilor art. 111 C. proc. civ.

Judecătoria Rupea, prin sentinţa civilă nr. 580/03.05.2023, a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Rupea, invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii, în favoarea Tribunalului Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoria Rupea a dispus înaintarea dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia, reţinând, în esenţă, că, în speţă, contractele de concesiune au fost încheiate în temeiul prevederilor Legii nr. 219/1998, concesiunea fiind atribuită prin licitaţie publică, drept pentru care a considerat incidente prevederile art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările de competenţă este cea prin care reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, Guvernul României şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Braşov, obligarea acestora la achitarea unei sume de bani cuvenite în temeiul O.U.G. nr. 117/2020, aferente perioadei 16.04.2020-31.08.2020, pentru prestarea de servicii sanitar veterinare, în baza unui contract de concesiune şi a actului adiţional la acesta.

Pretenţiile reclamantului sunt solicitate în baza art. 15 alin. (7) din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 117/2020, potrivit căruia "prestatorii activităţilor prevăzute la alin. (2), care asigură un program zilnic de opt ore, cu excepţia zilelor de sâmbătă şi duminică şi a sărbătorilor legale, primesc lunar, pentru fiecare contract subsecvent, pe perioada de derulare a acestuia, suma de 10.000 RON, exclusiv TVA, din bugetul Autorităţii, pentru transportul probelor, ridicarea produselor şi tipizatelor necesare, instruirea şi formarea profesională aferentă activităţilor contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informaţiilor privind lanţul alimentar, bunăstarea şi condiţiile de biosecuritate, efectuarea catagrafiei animalelor în situaţii de urgenţă, precum şi pentru inspecţia şi certificarea animalelor destinate sacrificării".

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "pentru efectuarea în exploataţiile nonprofesionale a unor activităţi sanitar-veterinare cuprinse în programul acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de imobilizare a animalelor care ameninţă viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori integritatea bunurilor acestora prin utilizarea şi administrarea substanţelor din categoria stupefiante, psihotrope, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor, precum şi a altor acţiuni prevăzute în alte programe naţionale, pe care Autoritatea trebuie să le pună în aplicare, direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti încheie acorduri-cadru de servicii, pe o durată de 4 ani, respectiv contracte subsecvente în baza acestora pentru fiecare exerciţiu bugetar anual, în funcţie de bugetul aprobat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, cu modificările şi completările ulterioare, cu prestatorii astfel cum sunt definiţi la pct. 33 din anexa nr. 1 - medici veterinari organizaţi în condiţiile legii sau pot angaja personal sanitar-veterinar propriu, în condiţiile legii, în situaţiile în care nu se pot încheia contracte cu medicii veterinari, organizaţi în condiţiile legi."

Potrivit art. III din O.U.G. nr. 117/2020, "contractele pentru efectuarea activităţilor sanitar-veterinare prevăzute la art. 15 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, îşi păstrează valabilitatea şi continuă să producă efecte potrivit prevederilor legale în vigoare la data încheierii lor, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea şi completarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative."

Conform expunerii de motive pentru aprobarea O.U.G. nr. 117/2020, adoptarea acestui act normativ s-a făcut şi pentru că "...prin Legea nr. 236/2019 pentru modificarea şi completarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative a fost prevăzută acordarea unei sume de 10.000 RON, lunar, beneficiarilor contractelor încheiate în vederea realizării activităţilor sanitar-veterinare publice, aspect insuficient reglementat la nivel de legislaţie primară".

În acest sens, în Capitolul II (Decontarea activităţilor sanitar-veterinare) al O.U.G. nr. 117/2020, s-a prevăzut, la art. 5 alin. (1) lit. b), ca modalitate de realizare a plăţilor către concesionar de către concedent şi plata sumei stabilite în conformitate cu prevederile art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019.

Rezultă că a fost lămurită natura juridică a sumei de 10.000 RON/lunar acordată beneficiarilor contractelor de concesiune, ca fiind nu doar aceea de simplu beneficiu al legii, având ca situaţie premisă existenţa unor astfel de contracte în derulare, ci o modalitate de executare a obligaţiilor puse în sarcina părţii contractante (concedentul), alături de plata pe care o face acesta, prin tarif unic, pentru fiecare activitate sanitar-veterinară contractată (conform art. 5 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 117/2020).

Aşadar, litigiul prin care concesionarul pretinde obligarea concedentului la plata sumei aferente activităţii sanitar-veterinare prestate în baza unui contract de concesiune servicii, este unul care vizează executarea respectivului contract.

În speţă, temeiul juridic al pretenţiilor reclamantului se regăseşte în contractul de concesiune nr. x/15.05.2001, astfel cum a fost modificat prin acte adiţionale încheiate cu D.S.V.S.A. Braşov, întocmite în baza O.U.G. nr. 117/2020.

Or, contractul de concesiune de prestări servicii, astfel cum a fost prelungit prin actele adiţionale menţionate şi acordul-cadru de servicii veterinare, pe care reclamantul îşi întemeiază cererea, deşi reprezintă contracte administrative, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c)1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, au o reglementare specifică, derogatorie de la normele din materia dreptului administrativ, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a eventualelor litigii născute în legătură cu modalitatea de executare a acestora, reglementare dată de dispoziţiile Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 101/2016: "(1) Prezenta lege reglementează remediile, căile de atac şi procedura de soluţionare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune, precum şi organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. (2) Prezenta lege se aplică şi cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi celor privind executarea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor. (3) Scopul prezentei legi îl constituie asigurarea, la nivel naţional, a unor mecanisme şi proceduri efective, rapide şi eficiente de sesizare şi remediere a neregulilor, care să garanteze respectarea dispoziţiilor legale privind atribuirea contractelor".

Dispoziţiile art. 53 alin. (11) din actul normativ menţionat, în varianta în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, 02.09.2021 (aşa cum a fost modificat textul prin O.U.G. nr. 114/09.07.2020), statuează că "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul."

Incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 este prioritară, fiind determinată de caracterul special al acestor norme în raport cu prevederile Legii nr. 544/2004 a contenciosului administrativ (care reprezintă dreptul comun în materie), fiind aplicabil principiul de drept specialia generalibus derogant.

Faţă de cele arătate şi de dispoziţiile legale incidente, competenţa de soluţionare a pricinii aparţine, conform art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, secţiei civile a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau al reclamantului (care, în speţă, se suprapun), respectiv Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 martie 2024.