Judicial error compensation claim: procedural capacity and mandatory court fee for extraordinary appeal

Şedinţa publică din data de 21 martie 2024

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată în data de 10.05.2021, pe rolul Tribunalului Sibiu, sub dosar nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, şi Tribunalul Vâlcea, să dispună obligarea pârâţilor să-i repare paguba pricinuită prin eroare judiciară în dosarul nr. x/2020, respectiv dosarul de executare silită nr. x/2020 al BEJ B., inclusiv dobânzile şi actualizarea, de la data pronunţării hotărârii în dosar nr. x/2015, 17.10.2018, precum şi cheltuielile de judecată din prezentul dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 51/2022, pronunţată de Tribunalul Sibiu – secţia I civilă, a fost respinsă excepţia nulităţii întâmpinării formulate de către Ministerul Finanţelor, invocată de reclamant.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Tribunalului Vâlcea, invocată din oficiu, şi în consecinţă:

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Vâlcea, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor.

Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul.

Prin decizia civilă nr. 979 din 5 aprilie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 51/2022 pronunţate de Tribunalul Sibiu, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii, la 2 iunie 2023, a declarat recurs reclamantul.

Prin rezoluţia administrativă din 26 iunie 2023, s-a dispus emiterea unei adrese către recurentul-reclamant, cu menţiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, în raport cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancţiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.

La 18 ianuarie 2024, petentul A. a formulat cerere de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, iar prin încheierea din camera de consiliu de la 8 februarie 2024, completul a respins cererea petentului de ajutor public judiciar, încheierea fiindu-i comunicată petentului la 22.02.2024, conform dovezii de comunicare de la fila x, dar acesta nu a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii, cale de atac prevăzută de art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 şi nici nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente soluţionării recursului.

În şedinţa publică din 21 martie 2024, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia netimbrării recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Deliberând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., asupra excepţiei netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite şi va anula recursul, ca netimbrat, pentru următoarele considerente de drept:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, iar, conform art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Totodată, art. 486 alin. (2) şi alin. (3) din C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, sub sancţiunea nulităţii.

În prezenta cauză, se constată că recurentul-reclamant nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, deşi, prin rezoluţia administrativă din 26 iunie 2023, i s-a pus în vedere obligaţia de a timbra cererea de recurs cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 RON.

Se reţine că recurentul-reclamant nu a formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, dar a solicitat acordarea ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 8 februarie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2021, completul a respins cererea petentului de ajutor public judiciar, încheierea fiindu-i comunicată petentului la 22.02.2024, conform dovezii de comunicare de la fila x, dar acesta nu a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii, cale de atac prevăzută de art. 15 alin. (2) din OU8G nr. 51/2008, şi nici nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente soluţionării recursului.

În consecinţă, neîndeplinirea obligaţiei de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 RON, aferentă căii de atac, este imputabilă exclusiv recurentului-reclamant, care nu a înţeles să achite taxa datorată potrivit legii, determinând aplicarea, de către instanţă de recurs, a sancţiunii nulităţii, prevăzută expres la art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Se mai reţine că art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi art. 21 din Constituţia României garantează dreptul de acces la justiţie, însă acesta nu este unul absolut, ci se pretează la limitări, întrucât necesită, chiar prin natura sa, o reglementare din partea statului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a exclus posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiţiei să poată justifica impunerea unor costuri pentru accesul unei persoane la justiţie şi a subliniat că suma costurilor, apreciată în lumina circumstanţelor cazului, solvabilitatea solicitantului şi faza procedurii sunt factori de care trebuie ţinut cont, pentru a determina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiţie sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justiţie a fost restrâns până în punctul în care s-a atins esenţa lui (cauza Tolstoy-Miloslavski, par. 61-63, cauza Kreuz, par. 59-60).

Privite lucrurile din această perspectivă, se constată că, în prezenta cauză, taxa judiciară de timbru fixată prin rezoluţia administrativă din 26 iunie 2023 are un cuantum redus (200 RON), recurentul-reclamant a avut posibilitatea legală de a formula cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru sau cerere de reexaminare împotriva încheierii prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar, iar calea de atac a recursului este una extraordinară. În raport cu aceste elemente specifice, nu se poate reţine că, prin anularea ca netimbrat a recursului declarat de către reclamant, s-ar aduce atingere dreptului său fundamental de acces la justiţie.

Faţă de aceste considerente, în raport cu dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 şi ale art. 486 alin. (2) şi alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia netimbrării recursului, invocată din oficiu la termenul din 21 martie 2024, şi va anula, ca netimbrat, recursul formulat de către reclamant împotriva deciziei civile nr. 979 din 5 aprilie 2023 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia netimbrării recursului, invocată din oficiu.

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 979 din 5 aprilie 2023 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 martie 2024.