Recusal appeal annulled for failure to specify cassation grounds; lower court's impartiality ruling final.

Şedinţa publică din data de 20 martie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Este reprezentat de recursul pârâţilor A., B. împotriva încheierii de şedinţă nr. 108/06.10.2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosar nr. x/2017.

2. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Craiova

Prin încheierea nr. 108/06.10.2023, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins cererea de recuzare formulată de recurenţii-pârâţi A., B..

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs pârâţii A., B..

Recurenţii au solicitat admiterea căii de atac, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în condiţii de imparţialitate.

Au arătat că în mod greşit a fost respinsă cererea de recuzare, întrucât judecătorul desemnat a participat la judecarea apelului din această cauză în ambele cicluri procesuale, iar la penultimul termen de judecată (07.10.2022) a propus obiecţiuni noi, invocate din oficiu, fiind fără relevanţă că nu a participat la pronunţarea hotărârii. Pentru o judecată echitabilă judecătorul trebuie să fie străin de orice altă procedură judiciară, iar prezenţa judecătorului recuzat în etapa procesuală a recursului face ca instanţa de judecată să nu mai îndeplinească condiţiile de independenţă şi imparţialitate prevăzute de CEDO.

Deşi instanţa învestită cu cererea de recuzare a reţinut că în cauză nu există elemente care să contureze imparţialitatea invocată de petenţi, recurenţii arată că acestea rezidă în faptul că obiecţiunile propuse din oficiu la termenul din 07.10.2022, la care a participat judecătorul recuzat, au influenţat pronunţarea soluţiei în apel.

Mai mult, judecătorul recuzat a participat la pronunţarea soluţiei în apel în primul ciclu procesual, fiind, astfel, evident, că şi-a format o opinie asupra cauzei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

4. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin rezoluţie a fost fixat termen de judecată pentru soluţioanrea recursului în camera de consiliu, fără citare părţi, la data de 20.03.2024.

Recurenţii au formulat punct de vedere la raport prin care au arătat că recursul este încadrabil în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., au solicitat respingerea excepţiei de nulitate şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă C. a solicitat respingerea recursului şi acordarea cheltuielilor de judecată.

A arătat intimata că, deşi sunt indicate dispoziţiile art. 488 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., acestea sunt invocate generic, fără a se arăta, în concret, prin raportare la fiecare motiv de casare, care este situaţia care se circumscrie fiecărui motiv. Prin urmare în cauză este incidentă excepţia de nulitate pentru neîncadrare, întrucât criticile formulate nu se circumscriu dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, soluţia dată asupra cererii de recuzare formulată de către recurenţi fiind corectă, întrucât motivele de recuzare nu s-au circumscris dispoziţiilor art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

A arătat intimata că magistratul recuzat a intrat în componenţa completului de judecată din apel, însă nu a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza şi nu a luat parte la soluţionarea apelului.

Recurenţii invocă aspectul că magistratul recuzat a participat la judecarea cauzei în apel, inclusiv la termenul din 07.10.2022 când a propus obiecţiuni noi, invocate din oficiu, însă această situaţie nu corespunde realităţii întrucât, aşa cum s-a arătat, magistratul recuzat nu a participat la soluţionarea apelului, iar recurenţii nu au avut ca motiv de recurs această situaţie care vizează administrarea probelor în apel. De altfel avocatul recurenţilor a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză şi nu s-a opus celor puse în discuţie, din oficiu, de instanţă.

Intimata a mai arătat că este irelevantă, tardivă, inutilă şi neavenită trimiterea pe care o fac recurenţii în antepenultimul paragraf al recursului, întrucât situaţia respectivă a fost lămurită în primul ciclu procesual, stabilindu-se (în pofida numărului mare de semne de întrebare şi exclamare puse ostentativ de recurenţi) că a fost vorba de o eroare de completare a unei date calendaristice. Cu alte cuvinte, o eroare materială evidentă.

În cauză nu s-a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În cauză, prin memoriul de recurs sunt preluate, într-o manieră identică, chestiunile prezentate în cadrul cererii de recuzare, fără a se arăta punctual, în ce ar consta pretinsa nelegalitate a încheierii recurate.

Recurenţii expun statuările din încheierea recurată, învederează că în mod greşit nu au fost primite motivele de recuzare şi reiterează aceleaşi aspecte conţinute în cererea de recuzare privind participarea judecătorului recuzat la un termen de judecată într-o etapă procesuală anterioară, respectiv la 07.10.2022 şi faptul că o astfel de împrejurare ar fi influenţat hotărârea pronunţată în acel ciclu procesual, dar ar evidenţia şi formarea convingerii judecătorului asupra prezentei cauze.

În realitate, recurenţii nu deduc judecăţii, prin intermediul căii de atac, elemente de nelegalitate a încheierii recurate, ci expun, prin memoriul de recurs, motivele de recuzare asupra cărora instanţa deja s-a pronunţat, fără să le combată însă.

Astfel, recurenţii nu arată, în mod punctual, în ce ar consta nelegalitatea încheierii atacate, care argumentează de ce în cauză nu este incident art. 41 alin. (1) C. proc. civ. (câtă vreme judecătorul recuzat nu a pronunţat, în faza procesuală anterioară, o încheiere interlocutorie sau o hotărâre judecătorească supusă apoi controlului în cadrul recursului exercitat) şi, de asemenea, de ce nu poate fi reţinută aplicabilitatea art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. (constatându-se, atât sub aspectul imparţialităţii subiective, cât şi a celei obiective, că nu sunt date premisele încălcării acestora).

Pe acest din urmă aspect s-a constatat că nu se poate reţine existenţa unei prejudecăţi, a unei convingeri personale anterioare a judecătorului în legătură cu soluţionarea pricinii şi, pe de altă parte, nu s-a probat existenţa unor împrejurări concrete care să dea naştere unor suspiciuni de imparţialitate, întrucât simpla împrejurare că magistratul recuzat a făcut parte la un moment dat din completul desemnat să judece cauza în apel nu reprezintă un argument care să nască îndoieli cu privire la imparţialitatea sa, câtă vreme în speţă nu s-a criticat modul de încuviinţare şi administrare a probatoriului dispus de magistratul respectiv.

Astfel fiind, susţinerea din cererea de recurs, conform căreia judecătorul recuzat ar fi invocat, din oficiu, obiective noi la raportul de expertiză, nu combate în niciun fel statuarea din încheierea atacată, potrivit căreia în cauză nu a fost criticat modul de încuviinţare şi administrare a probelor.

La fel, nu este adusă nicio argumentare împotriva aprecierii asupra lipsei de imparţialitate dată de împrejurarea că soluţia asupra cererii de apel a fost pronunţată de un complet din componenţa căruia nu a făcut parte judecătorul recuzat, ci doar s-a făcut trimitere, în mod inadecvat, la decizia nr. 1703/2019 a Tribunalului Dolj, prin care a fost pronunţată însă o soluţie intermediară, de anulare a primei judecăţi, fără statuări asupra raportului dedus judecăţii.

În consecinţă, întrucât pe calea prezentului recurs nu se aduc critici punctuale asupra argumentelor pentru care instanţa a respins cererea de recuzare, ci sunt reluate, în realitate, motivele de recuzare iniţiale (cărora instanţa le-a dat o dezlegare jurisdicţională în sensul celor anterior arătate), în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., privind sancţiunea nulităţii pentru neîncadrarea în cazurile reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâţii A., B. împotriva încheierii nr. 108 din 6 octombrie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâţii A. şi B. împotriva încheierii nr. 108 din 6 octombrie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 martie 2024.