Competence conflict in tax enforcement objection over real estate resolved in favor of the court at the property's location

Şedinţa publică din data de 20 martie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 05.12.2022, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimaţii UAT Eforie-Direcţia de Impozite şi Taxe Locale şi B., a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite din cadrul dosarelor de executare nr. x/2018, y/2018, w/2019, z/2020, t/2020, iniţiată de către Primăria Oraşului Eforie împotriva debitorului B. asupra imobilului situat în Eforie Sud, str. x, jud. Constanţa având nr. cadastral x, înscris în CF nr. x UAT Eforie, solicitând ca instanţa să constate ca fiind suspendată de drept executarea silită imobiliară privind imobilul coproprietatea acestuia compus din teren în suprafaţă de 849 mp şi construcţii în suprafaţă de 438,58 mp situat în Eforie Sud, judeţul Constanţa, iar, în subsidiar, dispunerea suspendării executării silite instrumentate de creditor în dosarele de executare nr. x/2018, y/2018, w/2019, z/2020, t/2020 ale Primăriei Oraşului Eforie împotriva debitorului B., până la momentul partajării imobilului supus executării silite între coproprietarii devălmaşi şi acestuia.

Subsecvent, faţă de admiterea capătului principal sau subsidiar de cerere, a solicitat anularea dispoziţiei de efectuare a raportului de evaluare a imobilului şi a oricărui act de executare silită ulterior/subsecvent acesteia, anularea executării silite imobiliare începute în dosarele de executare nr. x/2018, y/2018, w/2019, z/2020, t/2020 şi a tuturor actelor de executare silită imobiliară subsecvente acestora şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 260-261 din Codul de procedură fiscală.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 3779/20.04.2023, Judecătoria Constanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

A reţinut instanţa că domiciliul debitoarei contestatoare este în Bucureşti, aspect ce rezultă şi din cuprinsul dosarului de executare silită depus de intimată la dosarul cauzei, pe toată durata executarii silite şi în prezent.

Art. 714 alin. (1) C. proc. civ. instituie o normă de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică, în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.. În aceste condiţii, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepţia de necompetenţă teritorială poate fi invocată de părţi ori de către judecător inclusiv la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. Întrucât excepţia necompetenţei teritoriale de ordine publică a Judecătoriei Constanţa a fost invocată de intimată prin întâmpinare, faţă de cele arătate, competenţa aparţine Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

Prin sentinţa nr. 221/19.01.2024, Judecătoria Sector 1 Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Constanţa, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că art. 714 alin. (2) C. proc. civ. reglementează cazuri de competenţă alternativă, iar alegerea uneia dintre instanţele deopotrivă competente aparţine contestatorului, potrivit regulii înscrise în art. 116 C. proc. civ.

Astfel, contestaţia la executare poate fi introdusă şi la altă instanţă decât instanţa de executare în cazul urmăririi silite a imobilelor sau al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia putând fi introdusă şi la judecătoria de la locul situării imobilului. Dacă imobilul este situat în raza teritorială a altei judecătorii, dar în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, nu există competenţă alternativă.

În cauză, imobilul urmărit silit este situat în Eforie Sud, judeţul Constanţa, în raza teritorială a Judecătoriei Constanţa, care este situată în circumscripţia altei curţi de apel, respectiv în circumscripţia Curţii de Apel Constanţa.

Întrucât contestaţia la executare a fost introdusă pe rolul Judecătoriei Constanţa, alegerea de competenţă aparţinând contestatorului potrivit art. 116 C. proc. civ., astfel încât nu se impunea declinarea de competenţă în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 unde îşi are domiciliul debitorul B..

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, pentru următoarele argumente:

În cauză imobilul obiect al executării silite în raport de care s-a formulat prezenta contestaţie la executare este situat în localitatea Eforie, judeţul Constanţa, iar cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 260-261 Codul de procedură fiscală, fiind o contestaţie la executare fiscală, procedură judiciară care nu prevede etapa încuviinţării executării.

Este adevărat că potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ. contestaţia se introduce la instanţa de executare, instanţă care, în acord cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) este, de principiu, judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Însă, dispoziţiile art. 714 alin. (2) C. proc. civ. statuează că "În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în cirucumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului".

Prin urmare, textul legal instituie o competenţă teritorială alternativă în cazul unei situaţii particulare, respectiv atunci când executarea silită poartă asupra unui bun imobil, iar acest bun imobil se află situat în circumscripţia teritorială a unei alte curţi de apel decât cea în raza căreia se află instanţa de executare.

În concret, în cazul urmăririi silite imobiliare de faţă, sunt deopotrivă competente în sensul art. 714 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, ca instanţă de la domiciliul debitorului, dar şi Judecătoria Constanţa, ca instanţă de la locul situării imobilului obiect al executării silite, fiind întrunită cerinţa legală obligatorie a situării celor două judecătorii, ambele competente, în circumscripţia unor curţi de apel diferite, pentru a deveni incident textul legal menţionat.

În această situaţie, contestatoarea şi-a manifestat voinţa procesuală în sensul învestirii instanţei de la locul situării imobilului, respectiv Judecătoria Constanţa, în acord cu dispoziţiile art. 116 C. proc. civ. privind alegerea de competenţă, coroborate cu cele ale art. 714 alin. (2) C. proc. civ.

Împrejurarea că în cauză a fost invocată, de către intimată, excepţia necompetenţei teritoriale, nu împiedică judecarea pricinii de către instanţa aleasă de către contestatoare, atâta timp cât, potrivit legii, aceasta are competenţă de judecată, întrucât dispoziţiile art. 130 C. proc. civ. reglementează doar modalitatea în care necompetenţa teritorială de ordine privată poate fi invocată din perspectiva părţii ce are o asemenea vocaţie (doar de către pârât) şi a momentului procesual (cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Definitivă.