Challenge to administrative case reallocation and res judicata effect on stamp duty obligation

Şedinţa publică din data de 20 martie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, obligarea pârâtului la plata sumei de 247.278,75 RON cu titlu de despăgubiri civile în baza principiului de drept unional privind răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate particularilor prin faptele imputabile autorităţilor sale şi în baza art. 96 alin. (1), alin. (3) lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la soluţionarea dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în etapa de fond şi în căile de atac.

Prin încheierea de şedinţă pronunţată în data de 18.05.2021 în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 107 alin. (3) din ROI, pricina a fost înaintată secţiei a V a civilă-complet F1 civil.

Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a-V-a civilă cauza a fost înregistrată la data de 31.05.2021, sub nr. x/2020*.

Prin încheierea de şedinţă din data de 07.09.2021, pronunţată în dosar nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă a respins cererea de preschimbare a termenului de judecată din 07.09.2021, formulată de petenta A., ca neîntemeiată. A respins cererea de recuzare a d-nei judecător B., formulată de aceeaşi petentă, ca rămasă fără obiect.

Prin încheierea de şedinţă din data de 05.11.2021, pronunţată în dosar nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia de nelegalitate a dezînvestirii şi învestirii dispuse prin încheierea din 18.05.2021, invocată de reclamantă. A stabilit termen de judecată la data de 07.01.2022, ora 8:30, cu citarea părţilor.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa nr. 6/07.01.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă a respins excepţia necompetenţei materiale a secţiei a V a civilă şi completului F1, ca neîntemeiată; a admis excepţia netimbrării cererii; a anulat acţiunea, ca netimbrată.

Prin încheierea de şedinţă pronunţată în data de 08.04.2022 în dosar nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă a admis în parte cererea reclamantei A. şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în paragraful 1 din considerentele sentinţei civile nr. 6/07.01.2022 în sensul că se va menţiona că excepţia necompetenţei materiale a secţiei a V a civilă şi completului F1 a fost invocată de reclamantă. A respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 1644/A/16.11.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinţei şi a încheierilor de şedinţă din 07.09.2021 şi 18.05.2021 pronunţate de aceeaşi instanţă.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă A., formulând următoarele critici:

I. Instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 397 alin. (1), art. 425 alin. (1) lit. c), art. 466 alin. (4), art. 461 alin. (1), art. 445 şi 446 C. proc. civ., întrucât dispozitivul deciziei recurate nu conţine soluţia asupra apelului declarat împotriva încheierii din 08.04.2022, dată în cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de către recurentă, nici soluţia asupra apelului declarat împotriva încheierii premergătoare din 05.11.2021 (prin care s-a respins excepţia de nelegalitate a dezînvestirii şi investirii dispuse prin încheierea din 18.05.2021) şi nici soluţia asupra cererii de renunţare la judecata cererii de preschimbare a termenului stabilit pentru cererea de recuzare.

II. Instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 479 alin. (1), art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., respectiv instanţa de apel nu a verificat situaţia de fapt a cauzei, aşa cum impun dispoziţiile art. 479 alin. (1) C. proc. civ. şi nu a stabilit nicio situaţie de fapt, aşa cum impun dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. Sub acest aspect, recurenta invocă decizia Curţii Constituţionale nr. 184/2020, care a statuat că "apelul este o cale de atac ordinară şi devolutivă - prin care se rejudecă în fond cauza - spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv în configuraţia actualului C. proc. civ.. Totodată, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt şi de drept. Fiind o cale de atac ordinară, legea nu stabileşte în mod expres motivele pentru exercitarea apelului şi, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate, precum şi pentru oricare din motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea căilor extraordinare de atac."

Recurenta învederează că s-a ajuns la situaţia ca în acelaşi dosar să coexiste două soluţii diametral opuse: una de respingere a excepţiei de netimbrare ca neîntemeiată (invocată de pârât prin întâmpinare, deci după parcurgerea procedurii de verificare a cererii şi regularizarea acesteia conform art. 200 şi a procedurii de fixare a primului termen de judecată reglementată de art. 201 C. proc. civ., în faza procesuală de judecată - etapa de cercetare a procesului, rezolvată conform art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.) şi una de admitere a excepţiei de netimbrare invocată de instanţă din oficiu într-o procedură de regularizare şi verificare a aceleiaşi cereri de chemare în judecată, în baza aceluiaşi text legal, săvârşită în acelaşi dosar, prin admiterea căreia instanţa a pus capăt procesului.

Mai arată recurenta că instanţa de apel nu a analizat criticile de nelegalitate privind următoarele dispoziţii legale: art. 245-248, art. 457 C. proc. civ., art. 53 din Legea nr. 304/2004 (paragraf 7 din cererea de apel); art. 1 alin. (2), art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, art. 108 din Regulament, art. 124 din Constituţie, art. 2 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aplicarea lor (paragraf 8 din apel); art. 111 din Regulament în ce priveşte repartizarea aleatorie a dosarului trimis în condiţiile legii de la o secţie la alta (paragraf 11 din apel); art. 200 - 201 C. proc. civ. raportat la reluarea procedurii de verificare a îndeplinirii cerinţelor cererii de chemare în judecată, deja săvârşită (paragraf 3,12 din apel); art. 51 alin. (6), art. 48 alin. (3) C. proc. civ. (paragraf 18 apel); art. 235 C. proc. civ. (paragraf 28 din apel); art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. (paragrafele 23-27, 29, din apel); art. 6 CEDO şi art. 6 C. proc. civ. (paragraf 31).

De asemenea, instanţa de apel nu a răspuns următoarelor critici:

- cele privind neexaminarea, de către completul nedesemnat aleatoriu al secţiei a V-a a tribunalului, a criticilor în susţinerea excepţiei de nelegalitate a dezânvestirii şi învestirii prin încheierea din 18.05.2021 (paragrafele 18-21 din apel);

- cele privind neexaminarea, de către instanţa care a soluţionat excepţia de necompetenţă invocată de reclamantă, a argumentelor privind incidenţa Deciziei în interesul legii nr. 17/2018, (paragraf 25, 26 din apel), precum şi criticile aduse sentinţei cu privire la rezolvarea excepţiei de necompetenţă invocată de reclamantă şi întemeiată pe art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nespecializarea completului în materia obiectului cererii de chemare în judecată, pe Decizia în interesul legii nr. 17/2018 raportat la dispoziţiile art. 199, art. 200 alin. (1) C. proc. civ. şi ale art. 11 din Legea nr. 304/2004 - nelegalitatea compunerii/competenţei completului neînvestit aleatoriu cu cererea de chemare în judecată înregistrată la 17.12.2020 sub nr. x/2020;

- critica privind încălcarea dreptului la un proces echitabil din perspectiva dispoziţiei art. 211 C. proc. civ., relativ la scopul admiterii, de către completul neînvestit aleatoriu, a excepţiei de netimbrare invocată din oficiu de instanţă, prin încălcarea autorităţii de lucru judecat a procedurii de verificare şi regularizare şi a autorităţii de lucru judecat a încheierii din 18.05.2021 privind soluţia de respingere pe fond, ca neîntemeiată, a excepţiei de netimbrare a cererii de chemare în judecată invocată de pârât prin întâmpinare, autoritate de lucru judecat opusă de reclamantă, dar pe care completul neînvestit aleatoriu al secţiei a V-a a Tribunalului Bucureşti nu a examinat-o, cu consecinţa încălcării principiului securităţii şi certitudinii juridice (paragraf 30 din apel). Decizia recurată examinând ea omisso medio autoritatea de lucru judecat menţionată, a încălcat principiul contradictorialităţii în ipoteza art. 14 alin. (6) C. proc. civ. şi a privat recurenta de un grad de jurisdicţie, cu încălcarea încălcat art. 481 C. proc. civ. (neagravarea situaţiei în propria cale de atac).

III. Au fost încălcate principiul contradictorialităţii (art. 14 alin. (6) C. proc. civ.), neagravarea situaţiei în propria cale de atac (art. 481 C. proc. civ.), limitele efectului devolutiv (art. 477 alin. (1) C. proc. civ.), dublul grad de jurisdicţie (art. 480 alin. (1) C. proc. civ.).

În acest sens, recurenta a arătat că motivarea deciziei este un construct amorf, amalgamând critici ale apelantei alocate distinct fiecărei hotărâri apelate, cu distorsionarea realităţii lor, într-un stil prolix, lipsit de claritate şi coerenţă, exemplificat prin fraza "în măsura în care completul căruia i s-a trimis cauza în baza art. 107 alin. (3) din Regulamentul de Organizare Internă a instanţelor judecătoreşti s-ar regăsi după respectiva trimitere într-o situaţie de incompatibilitate, în raport cu ceea ce va avea în concret de soluţionat în cauză, cum a fost în speţă excepţia prealabilă de procedură referitoare la legala învestire a instanţei cu o cerere legal timbrată (excepţia netimbrării cererii), acesta are la dispoziţie la momentul procesual în care ar observa că se regăseşte în asemenea situaţie să formuleze deîndată declaraţie de abţinere, fie prin prisma punctului 13 al art. 42 C. proc. civ. încă de la stabilirea şi comunicarea obligaţiei de timbrare, fie pentru incompatibilitatea stabilită de art. 41,43 C. proc. civ. până la termenul de dezbatere a excepţiei netimbrării, textul art. 107 alin. (3) din Regulamentul de Organizare Internă a instanţelor judecătoreşti nefiind împiedicat în aplicare de vreo excepţie de incompatibilitate tocmai pentru că aşteptarea rezonabilă în raţiunea reglementării lui este aceea ca după netimbrarea cererii anulate în primul proces, ca netimbrată cu taxa judiciară de timbru datorată, partea care reiterează cererea să-şi îndeplinească obligaţia de timbrare tocmai deoarece ea a avut deja la dispoziţie o serie de pârghii legale pentru a demonstra că eventual nu ar trebui să timbreze respectivul obiect al cererii, care s-au finalizat deja cu o judecată de anulare pentru netimbrare asupra cererii pretinse de parte a nu se timbra, lăsând la o parte că şi în cel de-al doilea proces ea are la dispoziţie în măsura în care nu a exercitat-o în primul, la aceeaşi primă instanţă (la acelaşi tribunal) care i-a anulat prima cerere ca netimbrată, exercitarea în prealabil a cererii de reexaminare (în speţă sentinţa civilă a dosarului anterior nr. x/2019, păstrată în apelul învederat şi de apelanta prezentului apel ca soluţionat încă din 10.12.2020, s-a pronunţat cu motivarea că în prima respectivă procedură, reclamanta nu a formulat cerere de reexaminare)."

Mai arată recurenta că motivarea deciziei invocă şi argumentează situaţii pe care nici hotărârile atacate nu le antamează şi nici nu se regăsesc în criticile apelantei şi pe care instanţa de apel nu le-a pus în dezbatere contradictorie, respectiv:

- faptul că "Norma art. 107 alin. (3) din Regulamentul de Organizare Internă a instanţelor judecătoreşti (aprobat de HCSM nr. 1375/2015) are în vedere în vedere situaţia aceleiaşi cereri de chemare în judecată"; "dosarul x/2020 trebuia şi a fost înaintat administrativ de completul căruia i s-a repartizat aleatoriu a doua oară, la cel căruia deja i s-a repartizat deja aleatoriu aceeaşi cauză, care în speţă a fost completul FI Civil din cadrul secţiei a V a civilă a Tribunalului Bucureşti- aşa cum prevede în sarcina judecătorului art. 107 alin. (3) din Regulamentul de Organizare Internă a instanţelor judecătoreşti aprobat de HCSM nr. 1375/2015) (...)"; în opinia instanţei de apel, nesusţinută de niciun participant la proces, completul secţia a IV-a F15, a fost învestit aleatoriu a doua oară, iar primul învestit aleatoriu este cel al secţiei a V a, care s-a dezânvestit prin sentinţă, deci în procedură de judecată, pronunţată în alt dosar scos de pe rol la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată şi repartizării ei aleatorii la C15- S IV;

- ubicuitatea, atemporalitatea, identitatea cererii şi invocarea litispendenţei (art. 138 alin. (2) C. proc. civ.); "Ipoteza art. 107 alin. (3) din Regulamentul de Organizare Internă a instanţelor judecătoreşti aprobat de HCSM nr. 1375/2015) care priveşte speţa de faţă, de înaintare a aceleiaşi cereri care deja a fost iniţial repartizată aleatoriu în dosarul nr. x/2019, aceluiaşi complet de judecată la care s-a realizat legal repartizarea aleatorie a cererii, atunci când completul căruia i-a fost repartizată deja a anulat ca netimbrată prima cerere identică pe care a primit-o, nu se suprapune nici măcar pe prevederile art. 138 C. proc. civ. privind excepţia de litispendenţă pentru că excepţia de litispendenţă nici nu a fost invocată în speţă şi ea este reglementată de Cod numai atunci când aceeaşi cerere se află pe rolurile a două instanţe judecătoreşti care îşi pot pune eventual şi problema necompetenţei după vreun anumit criteriu legal, fiecare numai cu respectarea, după caz, după motivul necompetenţei, şi a termenului de invocare din art. 131, 130, rap la art. 185 C. proc. civ., nu şi atunci când una din instanţele judecătoreşti a anulat deja ca netimbrată cererea (care astfel nu se mai află pe rolul său) şi judecata cererii anulate a depăşit şi faza procesuală a judecăţii de apel la instanţa de apel care era ultima la care s-ar fi putut invoca litispendenţa(art. 138 alin. (2) C. proc. civ.).";

- contrarietatea art. 107 alin. (3) din Regulament, care nu reglementează posibilitatea dezânvestirii în faza de judecată, cu art. 424 alin. (1) C. proc. civ. şi invocarea incidenţei art. 425 alin. (5) C. proc. civ. în ce-l priveşte; "Textul art. 107 alin. (3) din Regulamentul de Organizare Internă a instanţelor judecătoreşti (aprobat de HCSM nr. 1375/2015) nu contravine în nicio măsură prevederilor C. proc. civ., nici măcar celor ale art. 424 alin. (1) C. proc. civ. invocat de apelantă, art. 107 alin. (3) din Regulamentul de Organizare Internă a instanţelor judecătoreşti (aprobat de HCSM nr. 1375/2015) nereglementând o situaţie de dezînvestire în baza dispoziţiilor de dezînvestire din conţinutul articolelor C. proc. civ. la care se referă art. 424 alin. (1) C. proc. civ., ci încheierea din 18.05.2021 pronunţată în baza art. 107 alin. (3) din Regulamentul de Organizare Internă a instanţelor judecătoreşti face parte din încheierile menţionate la art. 424 alin. (5) C. proc. civ..";

- revenirea, fără a se indica de către cine şi prin ce act de procedură şi în baza cărei dispoziţii legale, asupra încheierii din 18.05.2023 de respingere a excepţiei de netimbrare invocată de intimatul-pârât;

- critica completului stabilit aleatoriu, al secţiei a IV a civilă a Tribunalului Bucureşti, de a nu fi pus în vedere reclamantei taxa de timbru gândită de completul de apel la o cerere de chemare în judecată scutită de taxa de timbru: "(...) iar revenirea/reaprecierea instanţei asupra caracterului timbrabil al cererii, după ce eronat ar fi considerat că nu se timbrează o cerere în procesul de faţă, prin a stabili care este taxa judiciară de timbru aferentă ei şi termenul în care partea reclamantă trebuie să o timbreze, nu încalcă vreun caracter interlocutoriu care să fie aplicabil aprecierii anterioare, cu atât mai mult cu cât din punct de vedere procesual vreo soluţionare de excepţie de netimbrare nu are obiect pentru data de 18.05.2021, excepţia de netimbrare urmând din această cauză soluţia respingerii ei pentru că nu a pus instanţa în sarcina părţii reclamante o anumită sumă de achitat ca taxă judiciară de timbru şi un anumit termen de îndeplinire a obligaţiei până la data de 18.05.2021, câtă vreme instanţa nu i-a stabilit în sarcină părţii reclamante vreo obligaţie de timbrare, încheierea de şedinţă din 18.05.2021 neavând vreun caracter interlocutoriu cu privire la timbraj tocmai deoarece este îndreptăţirea legală şi în acelaşi timp obligaţia legală a instanţei de judecată a cauzei de a stabili, în sarcina părţii care a introdus cererea fără să o timbreze, taxa judiciară de timbru aferentă cererii chiar şi până la sfârşitul procesului sau chiar şi în căile de atac prin dare în debit (O.U.G. nr. 80/2013) atunci când instanţa constată că acţiunea trebuie timbrată şi părţii nu i se admite nicio cerere de reexaminare în procedura specială pe care partea o are la dispoziţie dacă apreciază că într-adevăr pretenţiile nu ar fi supuse legal timbrajului şi ar fi gresită/nelegală dispoziţia instanţei de a-i stabili în sarcină taxă judiciară de timbru".

Prin invocarea şi argumentarea, în motivarea deciziei, a situaţiilor mai sus exemplificate, pe care nici hotărârile atacate nu le antamează şi nici nu se regăsesc în criticile apelantei, şi pe care instanţa de apel nu le-a pus în dezbatere contradictorie, instanţa de apel a încălcat principiul contradictorialităţii în ipoteza normativă reglementată de art. 14 alin. (6) C. proc. civ., principiul reglementat de art. 477 alin. (1) C. proc. civ. privind limitele efectului devolutiv determinat de ceea ce s-a apelat (tantum devolutum quantum apellatum), principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac reglementat de art. 481 C. civ. (non reformatio in peius), dispoziţia art. 480 alin. (1) prima ipoteză C. proc. civ., întrucât respingând recursul nu a păstrat hotărârea atacată având conţinutul reglementat de art. 425 alin. (1), ci i-a completat motivarea.

Principiile mai sus enunţate au fost încălcate în aceeaşi modalitate şi prin sprijinirea motivării deciziei pe statuările Deciziei în interesul legii nr. 7/2014 (pag. 17 alin. ultim din decizie) dată în interpretarea şi aplicarea art. 18 din Legea nr. 146/2007, deşi efectele acesteia încetaseră, conform art. 518 C. proc. civ., la data abrogării Legii nr. 146/2007 prin O.U.G. nr. 80/2013, act normativ intrat în vigoare deodată cu intrarea în vigoare a noului C. proc. civ. pentru a-i fi corelate dispoziţiiile cu dispoziţiile art. 200-201 ale noului cod.

IV. A fost încălcat principiul legalităţii astfel cum este reglementat de art. 126 alin. (2) din Constituţia României şi de art. 7 C. proc. civ.

Din această perspectivă, recurenta arată că instanţa de apel a încălcat obligaţia de respectare a dispoziţiei constituţionale cu privire la exclusivitatea reglementării procedurii de judecată numai prin lege precum şi principiul fundamental de drept procesual cu privire la desfăşurarea procesului civil în conformitate cu dispoziţiile legii, confirmând cu o interpretare nouă şi lipsită de orice raţionalitate, nepusă în dezbatere, măsura trimiterii dosarului în baza art. 107 alin. (3) din Regulamentul de organizare judecătorească în vigoare la acea epocă, de către completul învestit aleatoriu care judeca dosarul nr. x/2020 la completul unei alte secţii civile din cadrul tribunalului. Trimiterea dosarului s-a dispus în faza de judecată, la termenul la care judecătorul învestit aleatoriu, în conformitate cu art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. a pus în dezbatere şi a soluţionat o parte din excepţiile invocate de pârât prin întâmpinare şi de reclamantă: excepţia nulităţii întâmpinării, excepţia netimbrării cererii, excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtului de a invoca excepţia netimbrării, excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, şi în momentul în care era în curs de dezbatere o altă excepţie invocată de pârât, excepţia prescripţiei cererii, în cadrul căreia recurenta a invocat întreruperea termenului de prescripţie în baza art. 2537 C. civ., depunând înscrisuri constând în existenţa unei alte cereri cu obiect identic, anulată ca netimbrată în faza de judecată prin sentinţa civilă nr. 2577/08.11.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Bucureşti, secţia a V a, complet F1. Întreruperea intempestivă a dezbaterilor asupra excepţiei prescripţiei la auzul informaţiei despre existenţa unui alt dosar cu acelaşi obiect soluţionat, nu prin încheiere în procedura de regularizare pentru neîndeplinirea cerinţelor art. 194-197 C. proc. civ., ci în faza de judecată prin sentinţă, poate primi şi o altă conotaţie, contraprocedurală, deoarece la dosar a fost cusut referatul grefierului registrator privind dosarul nr. x/2019 soluţionat prin sentinţa nr. 2577/2019.

Prin urmare, dosarul nr. x/2020, repartizat aleatoriu, fiind în faza de judecată, era exclusă cu privire la procedura de judecată incidenţa vreunui alt act normativ decât incidenţa legii în respectarea art. 126 alin. (2) din Constituţie şi art. 7 alin. (1) din C. proc. civ.. Dosarul fiind în etapa cercetării procesului, parcurgerea actelor de procedură limitativ enumerate de art. 237 alin. (2) C. proc. civ. în ordinea reglementată de acesta era obligatorie. Numai dacă se invoca o excepţie în baza unei dispoziţii legale care implica trimiterea dosarului la o altă secţie sau complet, dezînvestirea opera tot în baza legii, aşa cum, de altfel, dispune şi art. 111 alin. (1) din Regulamentul de organizare judecătorească: "în cazul trimiterii cauzei de la o secţie la alta în condiţiile legii, dosarul îşi păstrează numărul şi este repartizat aleatoriu. Aceeaşi regulă se aplică în cazul trimiterii dosarului la sau de la un complet specializat."

Persoana desemnată cu repartizarea aleatorie a cauzelor a procedat corect repartizând aleatoriu cererea înregistrată la 17.12.2020, constatând lipsa de incidenţă a prevederilor art. 107 din Regulament deoarece, astfel cum rezultă din referatul întocmit de aceasta aflat la dosar, cererea din dosarul nr. x/2019 fusese soluţionată şi alin. (1) al art. 107 impune cerinţa "dacă cererile nu au fost soluţionate încă".

Etapa administrativă de înregistrare a cererii şi repartizare aleatorie a cauzei fusese îndeplinită de persoana abilitată legal, cu respectarea prevederilor art. 199 C. proc. civ.

Dosarul nr. x/2020 fiind în faza de judecată, în derularea etapei de cercetare a procesului, la termenul de judecată la care judecătorul, persoană nedesemnată legal cu înregistrarea şi repartizarea aleatorie a cererilor de chemare în judecată, a dispus trimiterea dosarului în baza art. 107 alin. (3) din Regulament la altă secţie şi la alt complet, aceasta s-a realizat cu sfidarea obligaţiei de respectare a ordinii legale de desfăşurare a procedurilor judiciare şi cu încălcarea dreptului reclamantei la protecţie jurisdicţională efectivă şi a principiului aşteptării legitime ca judecătorul să se supună numai legii conform art. 124 alin. (3) din Constituţie.

V. A fost încălcat dreptul la un proces echitabil.

Sub acest aspect recurenta învederează că instanţa care a pronunţat decizia recurată nu a întrunit cerinţele unei protecţii jurisdicţionale efective, în conformitate cu art. 19 alin. (1) paragraf 2 din TUE şi ale art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale UE, şi cu jurisprudenţa CJUE de aplicare a lor, respectiv cerinţele privind aplicarea normelor de drept conform cu ordinea de drept.

În susţinerea acestei critici, recurenta face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 33/2018, 104/2010, 45/2018, 972/2012, 685/2018.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi a încheierilor menţionate, cu consecinţa trmiterii cauzei la Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă CF x pentru continuarea judecăţii.

5. Apărările formulate în cauză

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

- Astfel, împrejurarea că în dispozitivul hotărârii recurate nu se regăsesc soluţiile date de instanţa de apel (soluţii a căror justificare se regăseşte însă la nivelul considerentelor) asupra apelului exercitat de către reclamantă împotriva încheierii din 08.04.2022 pronunţată în cererea de îndreptare a erorii materiale, respectiv asupra apelului împotriva încheierii din 05.11.2021 (prin care s-a respins excepţia de nelegalitate a dezînvestirii şi investirii dispuse prin încheierea din 18.05.2021) nu poate constitui un aspect de nelegalitate în configuraţia căii extraordinare de atac a recursului, întrucât o asemenea chestiune are reglementată o procedură specifică, respectiv cea a îndreptării, lămuririi ori completării hotărârii, prevăzută de art. 442-447 C. proc. civ.

În ce priveşte soluţia asupra cererii de renunţare la judecata cererii de preschimbare a termenului stabilit pentru soluţionarea cererii de recuzare, aceasta nu avea cum să se regăsească în hotărârea recurată, întrucât a făcut obiectul unei solicitări distincte fiind, cel mult, o omisiune săvârşită la momentul soluţionării cererii de preschimbare de termen, supusă aceleiaşi proceduri menţionate anterior, privitoare la îndreptarea, lămurirea ori completarea hotărârii.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 445 C. proc. civ., îndreptarea, lămurirea, îndreptarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442-444 C. proc. civ.

Faţă de cele arătate, se înţelege că reclamanta a dedus pe calea recursului, sub forma pretinsei încălcări a dispoziţiilor legale indicate cu trimitere la conţinutul art. 397 alin. (1), art. 425 alin. (1) lit. c), art. 466 alin. (4), art. 461 alin. (1), art. 445 şi art. 446 C. proc. civ., aspecte care nu pot face obiectul controlului în calea extraordinară de atac pe care a promovat-o.

- Subsumat punctului II al memoriului şi circumscris motivului legal de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a pretins că instanţa de apel nu ar fi verificat situaţia de fapt şi că nu ar fi stabilit o situaţie de fapt în cauză, pentru a invoca pe această cale faptul că în litigiul de faţă coexistă două soluţii diametral opuse, una de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de netimbrare invocată de pârât prin întâmpinare (după parcurgerea procedurii de verificare a cererii şi regularizarea acesteia, urmată de fixarea primului termen de judecată conform art. 201 C. proc. civ.) şi alta de admitere a excepţiei de netimbrare invocată de instanţă din oficiu, într-o procedură de verificare şi regularizare a aceleiaşi cereri, prin admiterea căreia instanţa a pus capăt litigiului. Or, susţine recurenta, soluţia respingerii ca neîntemeiată a excepţiei de netimbrare a cererii de chemare în judecată din încheierea din 18.05.2022 era deja definitivă prin neapelare.

Raportat la acest aspect, se constată că prin decizia atacată cu prezentul recurs, instanţa de apel a argumentat pe larg de ce încheierea din 18.05.2022 nu are caracter definitiv în privinţa timbrajului şi nu se bucură de autoritate de lucru judecat - acceptată, de altfel, de parte ca atare doar cât priveşte aprecierea instanţei asupra timbrajului, iar nu şi în privinţa celorlalte măsuri dispuse prin acelaşi act procedural, cum ar fi dezînvestirea completului secţiei a IV-a şi învestirea unui complet al secţiei a V-a a Tribunalului Bucureşti)-aceasta reţinând pertinent, cu trimitere şi la dezlegările obligatorii ale Deciziei în interesul legii nr. 7/2014 (aplicabilă mutatis mutandis şi în privinţa dispoziţiilor similare celor ale Legii nr. 146/2007, din cuprinsul O.U.G. nr. 80/2013) că pentru a pretinde caracterul netimbrabil al cererii deduse judecăţii, reclamanta dispunea de calea specială a reexaminării. De asemenea, a reţinut că partea nu a uzat de această cale nici anterior încheierii din 18.05.2021 şi nici ulterior acesteia, respectiv când a fost citată pe rolul secţiei a V-a a Tribunalului Bucureşti cu menţiunea achitării taxei de timbru, aceea (iar nu apelul sau recursul) fiind calea specială de a invoca inclusiv argumentele susţinute actual cu referire la aprecierea instanţei ce a pronunţat încheierea din 18.05.2021 asupra măsurii timbrajului. S-a mai reţinut, în acest context, că dobândeşte caracter interlocutoriu asupra măsurii timbrajului doar soluţia pronunţată în calea specială de atac a reexaminării, pe care reclamanta nu a parcurs-o, astfel că nu se poate reţine că aprecierea instanţei din încheierea pronunţată la 18.05.2021 asupra renunţării la timbraj se impunea cu titlu definitiv ori cu autoritate de lucru judecat instanţei pe rolul căreia cauza a fost trimisă spre soluţionare în baza art. 107 alin. (3) din ROI (secţia a V-a a Tribunalului Bucureşti).

Aceste statuări regăsite în hotărârea atacată, fundamentate în drept, nu au fost în niciun fel combătute de recurentă, astfel că este lipsită de orice suport (în fapt ori în drept) afirmaţia sa critică în sensul că în dosar ar coexista două soluţii diamentral opuse în privinţa timbrajului. În realitate, singura măsură concretizată într-o soluţie producătoare de efecte juridice este cea a anulării cererii de chemare în judecată ca netimbrată prin sentinţa civilă nr. 6/7.01.2022 a Tribunalului Bucureşti, măsură adoptată în contextul neformulării unei cereri de reexaminare de către reclamantă şi a neachitării taxei de timbru stabilită prin rezoluţia instanţei (în mod identic şi uniform, de altfel, cu aprecierile şi soluţia adoptată de aceeaşi instanţă prin sentinţa civilă nr. 2577/8.11.2019 din dosarul nr. x/2019 asupra precedentei cereri similare a aceleiaşi părţi).

- În mod nefondat a mai pretins recurenta că decizia atacată nu ar fi analizat şi răspuns criticilor sale de nelegalitate formulate pe cale apelului, motiv de recurs ce se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 (în raport de care va fi analizat), iar nu celor ale art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. invocat de parte.

Examinând critica, instanţa de recurs nu poate decât să constate că, de o manieră amplă şi cuprinzătoare, instanţa de apel a analizat şi răspuns criticilor reclamantei din apel vizând pretinsa nelegalitate a măsurilor dispuse prin încheierea din 18.05.2021, de dezînvestire şi învestire ce au avut la bază dispoziţiile art. 107 alin. (3) din ROI, cele privind asigurarea principiului continuităţii completului de judecată şi repartizării aleatorii a judecării cauzelor, cele privitoare la legalitatea şi caracterul interlocutoriu ori la autoritatea de lucru judecat a măsurilor/dispoziţiilor primei instanţe în privinţa timbrajului, cele privitoare la competenţa şi specializarea completului, criticile vizând încheierile de şedinţă din 7.09.2021, ca şi încheierea primei instanţe din 8.04.2022.

Înalta Curte are în vedere că dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. reglementează, în mod imperativ, obligativitatea motivării hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, este indispensabilă pentru controlul exercitat de jurisdicţia ierarhic superioară şi constituie, printre altele, o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile litigante, întrucât le furnizează dovada că cererile şi mijloacele lor de apărare au fost riguros analizate.

Motivarea reprezintă un element de transparenţă a justiţiei, inerent oricărui act jurisdicţional, întrucât hotărârea judecătorească nu reprezintă un act discreţionar, ci este rezultatul unui proces logic de analiză ştiinţifică a probelor administrate în cauză, în scopul aflării adevărului, consecinţă a unor raţionamente logice făcute de instanţă.

Motivarea hotărârii judecătoreşti nu presupune însă existenţa unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată de părţi în cadrul criticilor de nelegalitate aduse soluţiilor pronunţate anterior, ci implică examinarea reală a problemelor esenţiale ce au fost supuse analizei judiciare şi redarea, în considerente, a argumentelor ce au condus la pronunţarea soluţiei respective.

În speţă, se constată că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de textul legal anterior menţionat şi că răspunde exigenţelor motivării unei hotărâri judecătoreşti, întrucât instanţa de apel a expus în mod corespunzător argumentele ce au determinat formarea convingerii sale şi a răspuns tuturor chestiunilor deduse judecăţii prin intermediul motivelor de apel formulate de către reclamantă, nefiind incidente aspecte de nelegalitate din această perspectivă.

Contrar susţinerilor recurentei, în sensul că instanţa de apel nu ar fi analizat anumite critici privind încălcarea unor dispoziţii legale menţionate expres prin motivele de apel (recurenta indicând şi paragrafele din motivele de apel pretins neluate în considerare), Înalta Curte constată, în acord cu cele statuate prin hotărârea recurată, că toate aceste critici au vizat, în principal, dispoziţia conţinută în încheierea de şedinţă din 18.05.2021, de trimitere a acţiunii la completul iniţial învestit, în baza art. 107 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. Prin urmare, motivarea s-a raportat la conţinutul central al acestor critici privind modalitatea de aplicare a dispoziţiei regulamentare menţionate, iar nu la fiecare argument dezvoltat de către parte.

În acest sens, în mod corect instanţa de apel a reţinut că dispoziţiile art. 107 alin. (3) din ROI "...nu sunt norme de competenţă şi ele nu contravin dispoziţiilor C. proc. civ., ci realizează respectarea acestora cu privire la principiul continuităţii completului de judecată, ca şi al repartizării aleatorii a judecăţii unei cauze...".

Răspunzând motivelor de apel ale reclamantei pe care le-a subsumat problemei de drept deduse judecăţii, iar nu din perspectiva numărului de paragrafe sau de pagini ale memoriului scris depus la dosar, instanţa de apel a reţinut, în mod corect, că dispoziţiile art. 107 alin. (3) din ROI au fost legal aplicate, că în cauză a fost respectat principiul continuităţii şi al repartizării aleatorii, că dezînvestirea completului iniţial nu reprezintă o chestiune de necompetenţă în sens procesual, ci una administrativă, că textul legal nu contravine niciunei dispoziţii din C. proc. civ., concluzionând că o astfel de critică este neîntemeiată.

Contrar susţinerilor recurentei, pronunţându-se asupra legalităţii aplicării art. 107 alin. (3) din ROI, instanţa de apel a suplinit, prin considerente proprii, o eventuală neexaminare a criticilor de nelegalitate a dezînvestirii supuse dezbaterii prin încheierea din 18.05.2021, respectiv o eventuală neexaminare a modalităţii de soluţionare a pretinsei excepţii de necompetenţă invocată de către reclamantă în acea etapă procesuală.

Nefondat şi lipsit de temei sunt contestate parte din considerentele cu care instanţa de apel a răspuns criticilor reclamantei, sub motiv că aceasta s-ar fi pronunţat asupra lor omisso medio (cum ar fi cele vizând pretinsa autoritate de lucru judecat a dispoziţiei instanţei din cuprinsul încheierii din 18.05.2021 în privinţa netimbrării cererii), în pofida realităţii că în faza procesuală a apelului, curtea de apel a judecat cauza în calitatea sa de instanţă de prim control judiciar, fiind deci prima chemată să examineze legalitatea măsurilor şi actelor procedurale înfăptuite de judecătorul de primă instanţă.

De neînţeles, în contextul arătat, este şi susţinerea reclamantei că, analizându-i critica privind încălcarea autorităţii de lucru judecat a încheierii din 18.05.2021 pe aspectul timbrajului – pe care chiar ea o invocase – instanţa de apel ar fi încălcat principiul contradictorialităţii, că ar fi privat-o de un grad de jurisdicţie (critica fiind analizată în apel şi privea actele procedurale ale primei instanţe) ori că i-ar fi agravat situaţia în propria cale de atac (aceasta, se înţelege, că doar prin neprimirea criticilor formulate).

- Subsumat punctului III al memoriului de recurs, recurenta a reiterat criticile sale privitoare la pretinsa încălcare a principiilor contradictorialităţii, neagravării situaţiei în propria cale de atac, limitelor efectului devolutiv şi dublului grad de jurisdicţie, fără a le aduce o argumentare ori exemplificare concretă, reproducând, în schimb, pasaje din decizia atacată cu care s-a declarat a fi în dezacord fără indicarea unor argumente de ordin juridic.

Recurenta a reiterat nemulţumiri legate de problema timbrajului şi a modalităţii în care cauza a fost transpusă de la un complet la altul din cadrul aceleiaşi instanţe, invocând faptul că argumentele cu care instanţa de apel a răspuns criticilor sale nu s-au regăsit nici în cuprinsul apelului pe care l-a formulat şi nici nu au fost puse în dezbaterea contradictorie a părţilor, ceea ce a condus la încălcarea principiului contradictorialităţii.

Separat de împrejurarea că, la termenul de dezbatere a apelului, părţile litigante au lipsit, Înalta Curte apreciază că o încălcare a principiului contradictorialităţii nu poate fi reţinută atunci când e invocată cu trimitere la raţionamentul şi modalitatea de argumentare a soluţiei instanţei, care nu e obligată să supună dezbaterii părţilor silogismul său judiciar. De asemenea, sprijinirea soluţiei instanţei de apel pe dezlegările obligatorii ale Deciziei în interesul legii nr. 7/2014 nu poate fi reţinută ca dovadă a încălcării principiului contradictorialităţii, în circumstanţele arătate (absenţa părţilor la termenul de dezbatere a apelului), dar şi faţă de obligativitatea şi generalitatea aplicării sale ori publicitatea asigurată deciziilor de recurs în interesul legii, în conformitate cu prevederile art. 517 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.

Contrar susţinerilor recurentei, Decizia în interesul legii nr. 7/2014 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 137/24.02.2025 (prin care s-a statuat că partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului), vizează o chestiune de principiu valabilă şi în contextul legislativ dat de O.U.G. nr. 80/2013, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 518 C. proc. civ. privind încetarea efectelor deciziei, câtă vreme problema de drept care a fost avută în vedere de această decizie se regăseşte şi în configuraţia juridică actuală în materia taxelor judiciare de timbru.

Reglementarea activităţii administrative a instanţei (din care face parte şi transpunerea cauzelor de la un complet de judecată la altul ori de la o secţie a instanţei la alta) nu ţine de sfera competenţei instanţelor şi nu poate face obiect al căii extraordinare de atac a recursului în configurarea art. 488 C. proc. civ., întrucât nu reprezintă norme de drept material sau norme de procedură a căror greşită aplicare sau interpretare să afecteze drepturile procesuale ale părţilor, fiind vorba doar de norme menite să organizeze activitatea înăuntrul instanţelor.

- Critica privind încălcarea principiului legalităţii prevăzut de art. 126 alin. (2) din Constituţia României şi de art. 7 C. proc. civ. reiterează circumstanţele factuale în care dosarul cauzei a fost transpus de la o secţie la alta a tribunalului şi aspectele ţinând de activitatea administrativă a instanţei, astfel cum este reglementată de Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, cu trimitere la art. 107 alin. (3) din acesta, aspecte asupra cărora s-a apreciat anterior că nu se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ. .

- În ce priveşte pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil, se constată că recurenta s-a limitat la a susţine o afirmaţie generică, în sensul că instanţa ce a pronunţat decizia recurată nu ar întruni cerinţele unei protecţii jurisdicţionale efective potrivit reglementărilor internaţionale în materie, tocmai în considerarea argumentelor de nelegalitate la adresa activităţii acesteia pe care le-a susţinut anterior în cuprinsul memoriului de recurs. Or, de bună seamă că, neputând primi criticile reclamantei pentru argumentele mai sus redate, nici această din urmă susţinere a sa nu poate fi văzută ca întemeiată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1644/A din 16 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1644/A din 16 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.