Land use compensation claim; appeal dismissed as late due to missed 30-day deadline and untimely reinstatement request.

Şedinţa publică din data de 20 martie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă la data de 20.10.2020, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B., obligarea pârâtei la plata sumei de 4.440.765 RON, reprezentând lipsa de folosinţă pe perioada 24.02.2018-14.10.2020; obligarea pârâtei la plata unei sume de 123.354,6 RON pentru fiecare lună de întârziere până la permiterea folosinţei terenului de 14862 mp.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 254 alin. (1) C. proc. civ. art. 192 alin. (1) şi (2) raportat la art. 628 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., art. 998, art. 1531, art. 1532, art. 1535 şi urm. C. civ., art. 548 alin. (4) C. civ.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa nr. 439/15.03.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă a respins acţiunea; a obligat reclamanta la plata, către pârâtă, a sumei de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 1973/A/20.12.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinţei; a obligat apelanta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către intimata-pârâtă în sumă de 9520 RON reprezentând onorariu de avocat.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

După ce a expus pe larg situaţia de fapt şi parcursul litigiului în etapele procesuale anterioare, recurenta a arătat că hotărârea atacată este nelegală întrucât a ignorat apărările reclamantei formulate în calea de atac, a nesocotit probele şi argumentele acesteia, încălcând atât principiul constituţional, consacrat în art. 24 din Constituţia României care garantează dreptul la apărare, cât şi prevederile art. 13 alin. (1) şi (2) teza I, care statuează că oricare parte din proces, independent de poziţia sa procesuală, are garantat dreptul la apărare.

Instanţa de apel a stabilit în mod greşit că repunerea reclamantei în situaţia anterioară executării sentinţei comerciale nr. 5737/27.06.2006 nu are semnificaţia recunoaşterii unui drept de folosinţă, întrucât nu s-a analizat în nici un fel dacă aceasta deţinea sau nu vreun titlu legal pentru folosinţa terenului la data evacuării, retinându-se doar faptul folosinţei la acea dată şi lipsa titlului pentru evacuare, iar anterior sentinţei comerciale nr. 1074/24.01.2008 nici nu exista înscris în cartea funciară un astfel de drept de folosinţă pentru a se putea considera că aceasta repunere în situaţia anterioară ar implica o eventuală reînscriere a dreptului de folosinţă care prin executarea silită ar fi fost nelegal radiat.

In realitate, anterior executării sentinţei comerciale nr. 5737/27.06.2006, reclamanta deţinea un drept legal de folosinţă, iar anterior sentinţei comerciale nr. 1074/24.01.2008, exista înscris în cartea funciară un astfel de drept de folosinţă.

Protocolul din 16.05.1995 a fost înscris de A. în CF x încă din anul 2003. Ca urmare a sentinţei civile nr. 15418/07.04.2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2005 (irevocabilă prin respingerea recursului) instanţa a dispus irevocabil validitatea protocolului din anul 1995. In anul 2006, OCPI în dosarul nr. x/26.07.2006, a notat respingerea plângerii formulate de C. împotriva înscrierii protocolului conform deciziei civile nr. 152/2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a în dosar nr. x/2006 rămasă irevocabila. Prin sentinţa comercială nr. 1074/2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2007 s-a dispus repunerea A. în folosinţa terenului în suprafaţă de 23.844 mp situat în Bucureşti, şoseaua x, dreptul de folosinţă fiind intabulat în Cartea funciară a C.. Deşi notarea efectuată la această poziţie a fost radiată prin încheierea nr. 10381/20.02.2018 emisă de OCPI Sector 2 - Bucureşti, conform înscrierii de la poziţia C43, totuşi, ulterior, prin sentinţa civilă nr. 11085/12.11.2018, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2018, a fost schimbată încheierea nr. 10381/20.02.2018, în sensul respingerii cererii de radiere a notării efectuate sub poziţia C41, iar această sentinţă a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 1583A/31.05.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2018, conform înscrierii de la poziţia C53.

Întrucât s-a respins cererea de radiere a poziţiei C41, iar încheierea nr. 73754 nu a fost desfiinţată, înseamnă că această poziţie continua să subziste.

În acest context, soluţia recurată nu poate fi primită ca legală de instanţa de recurs, întrucât în mod vădit s-a încălcat dreptul la apărare al reclamantei.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 18.03.2024, în afara termenului legal, intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia de tardivitate a recursului, excepţia de nulitate pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este tardiv, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, întrucât cu prilejul concluziilor orale recurenta a formulat o cerere de repunere în termen, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită, întrucât nu se circumscrie dispoziţiilor art. 186 alin. (2) teza finală C. proc. civ.

Astfel, art. 186 C. proc. civ. statuează următoarele: (1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.

Cum recurenta pretinde că declararea cu întârziere a căii de atac s-a datorat unei defecţiuni temporare de funcţionare a internetului, aceasta avea posibilitatea ca, la momentul încetării pretinsei disfuncţionalităţi, să solicite, odată cu cererea de recurs, sau pe durata unui termen de 30 de zile de la data încetării împiedicării, repunerea în termen. Formularea unei astfel de cereri la momentul judecăţii este făcută cu nesocotirea dispoziţiilor art. 186 alin. (2) C. proc. civ. şi, prin urmare, nu i se poate acorda eficienţă.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform art. 485 alin. (1) C. proc. civ. "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispoziţiile art. 468 alin. (2)-(4), precum şi cele ale art. 469 se aplică corespunzător".

Potrivit dovezii de comunicare aflată la dosar apel, decizia recurată a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 31.07.2023, recursul fiind formulat la data de 01.09.2023, ora 01:00, în condiţiile în care termenul de exercitare a căii de atac s-a împlinit la data de 31.08.2023, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Rezultă că recursul reclamantei se situează în afara termenului de 30 de zile de la comunicare astfel cum este reglementat de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., sens în care acesta a fost tardiv declarat şi va fi respins ca atare, celelalte aspecte privind încadrarea criticilor formulate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ori fondul recursului, fiind subsecvente neregularităţii termenului de exercitare a căii extraordinare de atac.

Faţă de soluţia ce se va pronunţa, Înalta Curte constată că intimata-pârâtă este parte căzută în pretenţii conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ. şi, întrucât aceasta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, pe care le-a şi dovedit cu factura fiscală nr. x/07.03.2024 aflată la dosar, urmează să admită această cerere, dar nu în cuantumul menţionat de actul doveditor (14.788,13 RON), ci într-un cuantum redus ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., şi anume 5000 RON.

Aceasta întrucât cuantumul onorariului avocaţial astfel cum a fost solicitat de către reprezentantul intimatei-pârâte este unul excesiv, disproporţionat în raport de circumstanţele cauzei, care se află la primul termen de judecată şi a fost soluţionată din perspectiva unui aspect de ordin procedural privind termenul de exercitare a căii extraordinare de atac.

Prin urmare, instanţa apreciază că suma de 5000 RON este corespunzătoare contextului în care s-au desfăşurat serviciilor avocaţiale prestate, respectiv prezenţa reprezentantului convenţional al intimatei-pârâte la un singur termen de judecată, faptul că pricina a fost soluţionată din perspectiva excepţiei de tardivitate, precum şi faptul că întâmpinarea depusă la dosar a fost formulată în afara termenului legal.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva deciziei nr. 1973/A din 20 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi va obliga pe recurenta-reclamantă la plata sumei de 5000 RON, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte S.C. B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 1973/A din 20 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă pe recurenta-reclamantă la plata sumei de 5000 RON, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte S.C. B..

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.