Peremption finding upheld; compensation challenge appeal dismissed as time-barred

Şedinţa publică din data de 19 martie 2024

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D. în contradictoriu cu Guvernul României, Cancelaria Primului Ministru, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor au formulat contestaţie împotriva deciziei de validare parţială nr. 2184/07.09.2018 şi au solicitat modificarea în parte a deciziei, în sensul validării, în tot, a suprafeţei de teren şi pentru suprafaţa de 200 mp nevalidată, precum şi a imobilului construcţie în suprafaţă de 61,97 mp, cu punctajul aferent în raport de valoarea reală a imobilului teren intravilan în suprafaţă de 400 mp şi valoarea actualizată a construcţiei în suprafaţă de 61,97 mp, modificarea în parte a deciziei în sensul de a stabili un alt număr de puncte aferente imobilului teren în suprafaţă de 400 mp sau, în cazul respingerii acţiunii, în suprafaţă de 200 mp şi aferente imobilului construcţie în suprafaţă de 61,97 mp, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 184 şi urm. C. proc. civ. raportat la art. 17 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013.

1.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 2696 din 19 noiembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis în parte cererea formulată de contestatorii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor; a modificat decizia de validare parţială nr. 2184/07.09.2018 emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi a dispus acordarea măsurilor compensatorii şi pentru diferenţa de suprafaţă de 200 mp teren situată în Galaţi, str. x, prin 83.308 puncte, stabilite conform dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013; a respins cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu expert, ca neîntemeiată.

1.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin încheierea din 20 septembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a 111-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a dispus suspendarea judecăţii apelurilor, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligaţilor apelanţilor-reclamanţi de a achita onorariul expertului şi de a depune declaraţiile olografe indicate în încheierea de la termenul din 29 martie 2022.

Prin decizia civilă nr. 1179A din 10 octombrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a 111-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia perimării; a constatat perimate apelurile formulate de apelanta-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi de apelanţii-reclamanţi A., D., C. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 2696 din 19 noiembrie 2019, pronunţate de către Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă; a respins, ca neîntemeiată, cererea apelantului-reclamant A. având ca obiect cheltuieli de judecată în apel.

1.4 Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 1179A din 10 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă în susţinerea demersului judiciar iniţiat a arătat că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 422 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., solicitând repunerea cauzei pe rol şi judecarea apelului formulat de aceasta.

Totodată, a precizat că apelanţii-reclamanţi nu şi-au îndeplinit obligaţiile de a depune declaraţiile olografe indicate în încheierea de la termenul din 29 martie 2022 şi de a achita onorariul expertului, situaţie ce a condus la suspendarea judecării apelurilor.

I.5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie, secţia I civilă la data de 07 noiembrie 2023 şi a fost repartizat computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

I.6. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi nu au formulat întâmpinare.

I.7. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Prin rezoluţia din 13 noiembrie 2023, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menţionate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

După efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 12 februarie 2024, a fost fixat termen de judecată la data de 19 martie 2024, când, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei tardivităţii recursului, invocate din oficiu.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

În condiţiile art. 248 alin. (1) şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând recursul, cu prioritate, prin prisma excepţiei tardivităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Norma generală care reglementează termenul de exercitare a recursului şi momentul de la care începe să curgă acesta este reprezentată de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, conform articolului anterior menţionat, termenul de recurs este de 30 de zile şi începe să curgă de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În cazul perimării, legiuitorul român a ales să reglementeze o normă specială, derogatorie, de la termenul general pentru exercitarea căii de atac a recursului, fixând, totodată, şi un reper temporar distinct pentru începerea curgerii termenului de exercitare a recursului.

În acest sens, dispoziţiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.

Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiaşi articol se prevede expres că atunci, când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când acesta se împlineşte.

În cauză, prin decizia recurată, nr. 1179A din 10 octombrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia perimării şi a constatat perimate apelurile formulate de apelanta-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi de apelanţii-reclamanţi A., D., C. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 2696 din 19 noiembrie 2019, pronunţate de către Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă; a respins, ca neîntemeiată, cererea apelantului-reclamant A. având ca obiect cheltuieli de judecată în apel.

Fiind o decizie prin care a fost constatată perimarea, devin incidente prevederile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., termenul de 5 zile pentru exercitarea recursului începând să curgă de la pronunţare, iar nu de la comunicarea hotărârii.

Prin urmare, nu pot fi primite susţinerile recurentei-pârâte exprimate prin punctul de vedere la raport potrivit cărora termenul pentru exercitarea recursului, în ipoteza dedusă judecăţii, ar curge de la comunicarea deciziei curţii de apel, 24 octombrie 2023, contrar normelor legale incidente.

Conform dispoziţiilor legale anterior menţionate şi ale art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., termenul pentru exercitarea recursului împotriva deciziei civile nr. 1179A din 10 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a împlinit la data de 16 octombrie 2023.

Calea de atac a fost formulată de recurenta-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la 25 octombrie 2023, aşa cum reiese din ştampila instanţei aplicată cu ocazia înregistrării cererii, dosarul de recurs, cu mult peste termenul legal, care s-a împlinit la 16 octombrie 2023.

În acest context, Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. referitoare la termenul de declarare a recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea, reţine că recursul declarat în cauză a fost formulat cu depăşirea termenului legal.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Articolul invocat prevede sancţiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege, printre altele, pentru exercitarea unor căi de atac.

Cu toate acestea, legiuitorul a reglementat şi situaţii care, mai presus de voinţa părţii, pun partea în imposibilitate, temeinic justificată, să îndeplinească într-un anumit termen actul procesual.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 186 "(1)Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.".

Or, prin cererea de recurs, recurenta–pârâtă nu a invocat existenţa vreunei astfel de împrejurări care ar fi justificat repunerea părţii în termenul pentru exercitarea căii de atac.

Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare a recursului a fost depăşit, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardiv, recursul declarat de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva deciziei nr. 1179A din 10 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva deciziei nr. 1179A din 10 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 martie 2024.