Competence for enforcement incidents: exclusivity of the court authorizing enforcement and inapplicability of territorial prorogation

Şedinţa publică din data de 19 martie 2024

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti la data de 17 martie 2023, contestatorul Tribunalul Bucureşti, în contradictoriu cu intimata A., a solicitat instanţei anularea somaţiei emisă la data 24 februarie 2023 de Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare nr. 31/2021 şi suspendarea executării silite până la soluţionarea cauzei.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 10088 din 2 noiembrie 2023, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei, în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

În motivare, această instanţă a reţinut că, din interpretarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi alin. (2)1 din C. proc. civ., rezultă că cererile formulate de către o instanţă în legătură cu incidentele intervenite pe parcursul executării silite nu pot fi soluţionate de instanţa inferioară în grad, aflată în circumscripţia curţii de apel unde instanţa în cauză îşi desfăşoară activitatea, chiar dacă aceasta este instanţa de executare, în accepţiunea art. 651 din C. proc. civ., prevederile art. 127 din C. proc. civ. fiind de ordine publică, instituind un caz de prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea instanţelor de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel unde instanţa în cauză îşi desfăşoară activitatea.

În continuare, instanţa a mai reţinut că, în cauză, contestatorul a efectuat deja o alegere de competenţă sesizând Judecătoria Ploieşti cu o contestatie la executare ce a privit acelaşi dosar de executare.

Învestită prin declinare, Judecătoria Ploieşti, prin încheierea finală nr. 87 din 16 ianuarie 2024, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa în cauză a Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, dată în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 C. proc. civ., prin care s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, a constatat că, în speţă, prin încheierea din 15 iulie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a încuviinţat executarea silită demarată în cadrul dosarului execuţional nr. x/2021, având ca obiect cererea formulată de intimata creditoare, în contradictoriu cu debitorul Tribunalul Bucureşti, privind titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 985 din 05 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia nr. 54 din 16.01.2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.

Prin urmare, instanţa a conchis în sensul în care, în aplicarea prevederilor art. 712, art. 714, art. 651 din C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti îi revine competenţa teritorială în soluţionarea pricinii.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 17 martie 2023, sub nr. x/2023, contestatorul Tribunalul Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu intimata A. anularea somaţiei emisă la data 24 februarie 2023 de Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare nr. 31/2021. De asemenea, a solicitat suspendarea executării silite, până la soluţionarea cauzei.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti şi Judecătoria Ploieşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima dintre instanţe a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 127 şi art. 1271 din C. proc. civ., iar cea de-a doua instanţă a constatat incidenţa Deciziei nr. 20/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. dispun că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, rezultă că în cazul contestaţiei la executare, competenţa teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea din data de 15 iulie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a încuviinţat executarea silită demarată în cadrul dosarului execuţional nr. x/2021, având ca obiect cererea formulată de intimata creditoare A., în contradictoriu cu debitorul Tribunalul Bucureşti, privind titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 985 din 05 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia nr. 54 din 16 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, decizie obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă, formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Pentru a decide astfel, instanţa supremă a statuat în sensul că procedura încuviinţării executării silite are caracter graţios, fiind aplicabile dispoziţiile privitoare la procedura necontencioasă judiciară, inclusiv dispoziţiile art. 529 C. proc. civ., astfel încât, chiar şi în ipoteza în care necompetenţa teritorială a instanţei de executare ar fi una de ordine privată, ceea ce nu este cazul, instanţa este ţinută de invoce din oficiu necompetenţa (par. 67-68).

Concluzia conform căreia o singură instanţă ar fi desemnată drept instanţă de executare rezultă şi din obligativitatea aplicării prevederilor art. 529 alin. (1) C. proc. civ. de către instanţa sesizată cu cererea de încuviinţare a executării silite, în ipoteza în care aceasta ar fi necompetentă teritorial a soluţiona cererea, situaţie în care aceasta este ţinută să trimită dosarul instanţei competente, care devine astfel instanţă de executare (par. 69).

Aşadar, încă din momentul încuviinţării executării silite este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, fiind singura instanţă competentă material şi teritorial să soluţioneze toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite (par. 70).

Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale (par. 71).

Aplicând, pentru identitate de raţionament, aceste dezlegări obligatorii în cauza de faţă, se reţine că revine instanţei de executare competenţa de soluţionare a cererilor de anulare a somaţiei emisă la data 24 februarie 2023 de Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare nr. 31/2021 şi de suspendare a executării silite, până la soluţionarea cauzei, din moment ce aceasta a dobândit, de la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite, competenţa de a soluţiona orice incidente ulterioare circumscrise fazei executării silite, pe întreaga durată a acesteia.

Drept urmare, odată încuviinţată executarea silită, calitatea de instanţă de executare nu mai poate fi reapreciată cu prilejul verificării competenţei în cadrul contestaţiei la executare.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cererilor de anulare a somaţiei emisă la data 24 februarie 2023 de Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare nr. 31/2021 şi de suspendare, revine tot acestei instanţe, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, conform celor statuate de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Referitor la dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., se reţine că acestea puteau fi invocate în justificarea prorogării de competenţă (în favoarea altei instanţe, aflate în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanţa competentă, potrivit legii) la momentul la care s-a solicitat încuviinţarea executării silite şi când, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., este determinată instanţa competentă să soluţioneze orice incidente apărute în cursul executării silite.

Prin urmare, faţă de cele ce preced şi având în vedere dezlegările obligatorii ale Deciziei pronunţate în recursul în interesul legii nr. 20 din 27 septembrie 2021, cum, în cauză, încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, în favoarea acesteia se va stabili competenţa de soluţionare cererii privind anularea somaţiei, emisă la data 24 februarie 2023 de Biroul Executorului Judecătoresc B., în dosarul de executare nr. 31/2021, reţinându-se că dispoziţiile art. 1271 C. proc. civ. nu pot fi relevante în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a contestaţiei la executare.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, sectia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 martie 2024.