Territorial jurisdiction for forced execution: whether a foreign company’s Romanian branch seat qualifies as the debtor’s seat under the Civil Procedure Code.

Şedinţa publică din data de 19 martie 2024

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. x/2023, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., pentru creditorul B. S.A., în contradictoriu cu debitorul C., a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 6572 din 04 iulie 2023, pronunţată de Judecătoria Buftea, în dosarul nr. x/2023.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 10681/2023 din 27 noiembrie 2023, Judecătoria Buftea, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că, din conţinutul titlului executoriu şi din încheierea de deschidere a dosarului de executare, rezultă că debitor este C., al cărui sediu nu se află pe teritoriul României, şi nu C., cum se tinde a se afirma prin cererea de încuviinţare, prin indicarea sediului din România a sucursalei acestei societăţi.

Prin urmare, în aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Constanţa, ca instanţă în circumscripţia căreia se află sediul creditorului.

2.2. Prin încheierea nr. 15257/2023 din 19 decembrie 2023, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a admis exceptia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea; în temeiul art. 133 alin. (2) C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi în temeiul art. 134 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în speţă, din conţinutul titlului executoriu reiese că entitatea juridică care a căzut în pretenţii este Sucursala Otopeni a debitoarei C., sens în care în dispozitivul hotărârii a fost indicat atât sediul sucursalei din România (localitatea Otopeni, Calea x, Aeroportul Internaţional Henri Coandă Terminal Plecări I, cât şi codul unic de înregistrare x atribuit de Oficiul Registrului Comerţului.

Prin decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii, nr. 6/2023 din 15 mai 2023, s-a reţinut că, în ipoteza în care persoana juridică îşi organizează dezmembrăminte fără personalitate juridică, cum ar fi sucursale, reprezentanţe teritoriale, puncte de lucru sau alte asemenea entităţi fără personalitate juridică, pentru care sunt asigurate sedii secundare şi ori de câte ori în titlul executoriu se regăsesc astfel de structuri ale persoanei juridice, în mod singular ori alături de persoana juridică de bază, ca titulari ai obligaţiilor ce se cer aduse la îndeplinire pe cale silită, trebuie admis că, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de executare poate fi şi judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, sediul dezmembrământului fără personalitate juridică. Aceasta întrucât, în considerarea prevederilor art. 227 alin. (2) din C. civ., sediile sucursalelor, reprezentanţelor teritoriale ori punctelor de lucru sunt sedii (secundare) ale persoanei juridice înseşi, ce corespund noţiunii de "sediu al debitorului", utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. pentru asigurarea exclusivităţii teritoriale a instanţei de executare.

De asemenea, în cererea de executare silită adresată organului de executare, creditoarea B. S.A. a indicat sediul sucursalei din România a C..

Prin urmare, având în vedere că, atât în titlul executoriu cât şi în cererea de încuviinţare a executării silite este indicat sediul sucursalei Otopeni a C., din Otopeni, jud. Ilfov, inclusiv codul unic de identificare atribuit de Oficiul Registrului Comerţului, în temeiul art. 666 alin. (1), art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., raportat la Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii nr. 6/2023 din 15 mai 2023, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Buftea.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe, Judecătoria Buftea şi Judecătoria Constanţa, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Cu privire la situaţia de fapt, se constată că, pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc A. se află dosarul nr. x/2023, format ca urmare a cererii de executare silită depusă de creditoarea B. S.A. la 16 noiembrie 2023, privind pe debitoarea C., în baza titlului executoriu, constând în sentinţa civilă nr. 6572/2023 din 04 iulie 2023, pronunţată de Judecătoria Buftea, secţia civilă în dosar nr. x/2023.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Buftea la 16 noiembrie 2023, sub nr. x/2023, executorul judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 6572/2023 din 04 iulie 2023, pronunţată de Judecătoria Buftea, secţia civilă, în dosar nr. x/2023, pentru suma de 400 euro şi 1.359,00 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare începând cu data de 28 februarie 2023 şi până la achitarea integrală a debitului.

Înalta Curte reţine că determinarea instanţei competente să soluţioneze încuviinţarea de executare se face prin raportare la dispoziţiile art. 666 şi art. 651 din C. proc. civ., care stabilesc că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. La alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. se stabileşte că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Dispoziţiile legale anterior menţionate au făcut obiectul interpretării Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, care, prin decizia nr. 6/2023 din 15 mai 2023, a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în situaţia în care titlul executoriu priveşte un dezmembrământ fără personalitate juridică, competenţa teritorială a instanţei de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ".

În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a reţinut că "(80) explicitând criteriul de determinare a competenţei teritoriale (în vederea executării silite individuale care îşi păstrează caracterul unipatrimonial) prin recurgerea la o interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. (...) prin corelarea lor cu cele ale art. 227 alin. (2) din C. civ. – care definesc noţiunea de sediu atât cu referire la sediul principal al persoanei juridice, cât şi cu referire la sediile secundare ale acesteia, ce corespund sediilor sucursalelor, reprezentanţelor, punctelor de lucru sau altor structuri ale acesteia – în sensul că sediul debitorului poate fi şi cel al dezmembrământului fără personalitate juridică al persoanei juridice ce are calitatea de debitor în raportul de drept execuţional, nu se schimbă regimul de competenţă teritorială exclusivă a instanţei de executare, iar o atare aplicare a legii nu poate fi decât una judicioasă şi benefică părţilor din punctul de vedere al celerităţii şi costurilor procedurii. (81) Astfel fiind, este corectă soluţia din cea dintâi orientare jurisprudenţială, dar a cărei justificare trebuie amendată, în limitele şi cu argumentele prezentate anterior.

Sub alte aspecte, s-a reţinut pertinent în această orientare jurisprudenţială că, stabilind competenţa teritorială a instanţei de executare la sediul debitorului, norma art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. nu distinge referitor la personalitatea juridică a acestuia, ci se raportează doar la atributul de identificare dat de sediu. Într-adevăr, norma atributivă de competenţă, sub aspect teritorial, nu acţionează în funcţie de elemente relative la personalitatea juridică, patrimoniul propriu ori capacitatea de folosinţă a debitorului din raportul juridic obligaţional.

În plus, existenţa personalităţii juridice nu este o condiţie ce trebuie îndeplinită spre a fi parte într-o procedură, câtă vreme, potrivit art. 56 alin. (2) din C. proc. civ., o entitate poate sta în judecată dacă este constituită potrivit legii. (82) Cum legea nu distinge sub aspectul sediului principal ori al celui secundar al persoanei juridice de drept privat, nu există niciun impediment de a considera că, în situaţia în care titlul executoriu priveşte (şi) un dezmembrământ fără personalitate juridică, competenţa teritorială a instanţei de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ."

În cauză, se constată că cererea de executarea silită a fost formulată împotriva C., cu sediul în localitatea Otopeni, Aeroportul Internaţional Henri Coandă Terminal Plecări I, jud. Ilfov, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 6572/2023 din 04 iulie 2023, pronunţată de Judecătoria Buftea, secţia civilă în dosar nr. x/2023, prin care a fost admisă cererea formulată de reclamanta B. S.A., în contradictoriu cu pârâta C., cu sediul în localitatea Otopeni, Aeroportul Internaţional Henri Coandă Terminal Plecări I, jud. Ilfov.

Prin decizia pronunţată în interesul legii indicată mai sus s-a reţinut că, "(74) în cazul în care persoana juridică îşi organizează dezmembrăminte fără personalitate juridică, cum ar fi sucursale, reprezentanţe teritoriale, puncte de lucru sau alte asemenea entităţi fără personalitate juridică, pentru care sunt asigurate sedii secundare şi ori de câte ori în titlul executoriu se regăsesc astfel de structuri ale persoanei juridice, în mod singular ori alături de persoana juridică de bază, ca titulari ai obligaţiilor ce se cer aduse la îndeplinire pe cale silită, trebuie admis că, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de executare poate fi şi judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, sediul dezmembrământului fără personalitate juridică. Aceasta întrucât, în considerarea prevederilor art. 227 alin. (2) din C. civ., sediile sucursalelor, reprezentanţelor teritoriale ori punctelor de lucru sunt sedii (secundare) ale persoanei juridice înseşi, ce corespund noţiunii de "sediu al debitorului", utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. pentru asigurarea exclusivităţii teritoriale a instanţei de executare".

Potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., dezlegarea problemelor de drept judecate de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Faţă de considerentele anterior expuse, având în vedere că, atât prin titlul executoriu cât şi prin cererea de încuviinţare a executării silite este indicat sediul sucursalei Otopeni a C., din Otopeni, judeţul Ilfov şi văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, sectia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 martie 2024.