Jurisdictional conflict over execution objection: application of the unity of execution court principle versus statutory prohibition on jurisdiction when the debtor is a superior court.

Şedinţa publică din data de 19 martie 2024

Deliberând asupra conflictului de competenţă, reţine următoarele:

I. Contestaţia la executare

Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la 13 martie 2023 şi înregistrată sub nr. x/2023, contestatoarea Curtea de Apel Suceava, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M., a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună, în principal, suspendarea executării silite începută de către Biroul Executorului Judecătoresc N., până la soluţionarea definitivă a contestaţiei, să anuleze executarea silită a actelor de executare emise în dosarul nr. x/2022, şi în subsidiar, să dispună anularea sau cenzurarea cheltuielilor de executare în suma de 12.700 RON, din care 7500 RON reprezentând onorariul executorului judecătoresc şi 500 RON, reprezentând onorariul expertului contabil.

În drept, a invocat prevederile O.U.G. nr. 14 din 28 decembrie 2018.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 2729 din data de 31 mai 2023, Judecătoria Suceava, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

A reţinut incidenţa în cauză a art. 127 C. proc. civ., reţinând că, pe de o parte, prevederile art. 127 C. proc. civ. instituie un caz de necompetenţă teritorială absolută a instanţei inferioare în grad instanţei de judecată care are calitatea de reclamant în cauza dedusă judecăţii iar, pe de altă parte, implică o prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa reclamantă.

A relevat împrejurarea că debitoarea contestatoare din cauză, Curtea de Apel Suceava, are calitatea de instanţă de judecată superioară Judecătoriei Suceava, care nu este competentă să soluţioneze prezenta cauză.

A conchis că operează cazul de prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa contestatoare.

A mai subliniat că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. nu îşi pierd aplicabilitatea în materia cererilor incidente fazei de executare silită, ca efect al Deciziei nr. 20/27.09.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, întrucât acestea nu contravin aspectelor statuate. Astfel, deşi instanţa care a încuviinţat executarea silită este competentă să soluţioneze contestaţia la executare formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. interzic sesizarea instanţei competente pentru a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

2.2 Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, prin sentinţa civilă nr. 106/2024 din 15 ianuarie 2024, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi, pe cale de consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Suceava. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Iaşi şi Judecătoria Suceava şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

A relevat că, prin încheierea din data de 29 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Suceava, s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite demarate în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 988/24.11.2020 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 650A/27.10.2021, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, privind obligarea Curţii de Apel Suceava şi a Tribunalului Botoşani să achite intimaţilor despăgubiri băneşti cu titlu de drepturi salariale.

A arătat că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii, potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi art. 651 C. proc. civ.

Astfel, încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

În susţinerea acestei argumentaţii, a evidenţiat decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă priveşte cererea prin care contestatoarea Curtea de Apel Suceava, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M., a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună, în principal, suspendarea executării silite începută de către Biroul Executorului Judecătoresc N., până la soluţionarea definitivă a contestaţiei, să anuleze executarea silită a actelor de executare emise în dosarul nr. x/2022, şi în subsidiar, să dispună anularea sau cenzurarea cheltuielilor de executare în suma de 12.700 RON, din care 7500 RON reprezentând onorariul executorului judecătoresc şi 500 RON, reprezentând onorariul expertului contabil.

Sub aspectul determinării instanţei competente teritorial să soluţioneze contestaţia la executare sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.

Contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, astfel cum stipulează prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu alin. (3) din acelaşi text de lege, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Rezultă că în cazul contestaţiei la executare competenţa este exclusivă, fiind reglementată prin norme de ordine publică, de la care părţile nu pot deroga, o astfel de cerere fiind de competenţa judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Principiul unicităţii instanţei de executare reclamă observarea regulilor de determinare a competenţei teritoriale a instanţei care încuviinţează executarea, cu luarea în considerare a tuturor aspectelor relevante din această perspectivă, inclusiv acela care se circumscrie incidenţei art. 127 C. proc. civ., încă din această fază.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea din 29 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Suceava, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare revine acestei instanţe, ca instanţă de executare, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Stabilirea instanţei competente în vederea soluţionării oricăror incidente ce se puteau ivi în procedura de executare silită, inclusiv cu referire la dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., se putea realiza la momentul învestirii Judecătoriei Suceava cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, respectiv odată cu reţinerea de către această instanţă a competenţei de soluţionare a cererii în favoarea sa.

Prin urmare, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute art. 651 C. proc. civ., aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 martie 2024.