Exclusive territorial jurisdiction for professional claims against consumers: absolute competence at consumer’s domicile notwithstanding debt assignment

Şedinţa publică din data de 19 martie 2024

Deliberând asupra conflictului de competenţă, reţine următoarele:

I. Cererea

Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 Bucureşti la data de 04 mai 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 948,54 RON reprezentând contravaloare serviciilor furnizate şi la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat, în esenţă, că debitul izvorăşte din executarea contractului nr. x/01.02.2018 încheiat de pârât cu C. S.A. şi că a dobândit creanţa prin cesiune.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1028 şi următoarele C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 10339/2023 din data de 08 noiembrie 2023, Judecătoria Sector 3, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

A reţinut că pârâtul B. are calitatea de consumator, iar reclamanta A. S.R.L. are calitatea de profesionist conform art. 2 pct. 2 şi 3 din Ordonanţa nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi art. 3 alin. (2) şi (3) C. civ.

Potrivit art. 1028 C. proc. civ., competenţa materială de a soluţiona cererile de valoare redusă în primă instanţă aparţine judecătoriei, iar competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun. Conform art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului, dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile.

Instanţa a conchis că, întrucât pârâtul figurează cu domiciliul înregistrat în comuna Sălard, jud. Bihor, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Oradea.

2.2 Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, prin sentinţa civilă nr. 66/2024 din 16 ianuarie 2024, Judecătoria Oradea, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi, pe cale de consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Oradea şi Judecătoria Sector 3 Bucureşti şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

A relevat că din interpretarea logică a prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. rezultă că necompetenţa de ordine publică reglementată presupune îndeplinirea cumulativă a două condiţii, respectiv încălcarea competenţei exclusive a unei alte instanţe de acelaşi grad iar părţile să nu aibă posibilitatea de a o înlătura.

Potrivit art. 121 C. proc. civ., "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile."

Art. 126 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "În litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă."

Conform prevederilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ., părţile au posibilitatea să înlăture competenţa exclusivă instituită la art. 121 C. proc. civ. iar faptul că această convenţie atributivă de competenţă poate fi încheiată doar după naşterea dreptului la despăgubire nu are relevanţă întrucât legea (art. 129 alin. (2) pct. 3 teza a II-a) nu distinge, nefiind îndeplinită astfel cea de a doua condiţie pentru a fi în situaţia unei necompetenţe de ordine publică.

Prin urmare, având în vedere prevederile art. 129 alin. (2) pct. 3 şi alin. (3) C. proc. civ., chiar şi în situaţia în care se reţine calitatea de consumator a pârâtului şi competenţa exclusivă a instanţei de la domiciliul consumatorului, necompetenţa este de ordine privată, iar nu publică, neputând fi invocată din oficiu de către instanţă.

Fiind o necompetenţă de ordine privată, faţă de dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., aceasta putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe iar neinvocarea necompetenţei de către pârât atrage competenţa instanţei sesizate.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, Judecătoria Sector 3 Bucureşti şi Judecătoria Oradea şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a pricinii, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de reţinerile diferite ale celor două instanţe cu privire la dispoziţiile legale în temeiul cărora de stabileşte instanţa competentă a soluţiona litigiul.

Prin cererea de valoare redusă cu care a învestit instanţa de judecată, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 948,54 RON reprezentând contravaloare servicii furnizate şi la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

În speţă, cedenta C. S.A., în calitate de furnizor de servicii de telefonie, şi pârâtul B., în calitate de consumator, au încheiat un contract de abonament, având ca obiect furnizarea de servicii de comunicaţii electronice în schimbul tarifelor stabilite prin anexa la contract.

Ulterior, creanţele operatorului economic decurgând din contract au fost cedate către reclamanta A. S.R.L., societate specializată în recuperarea de datorii.

Potrivit dispoziţiilor art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a cererilor de valoare redusă se stabileşte potrivit dreptului comun.

Prezentul litigiu a fost iniţiat de către un profesionist împotriva unui consumator, astfel cum aceste categorii sunt definite în cadrul anexei la Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicată.

Astfel, la punctul 1 din anexa anterior menţionată, operatorul economic este definit ca fiind "persoana fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activităţii sale profesionale fabrică, importă, depozitează, transportă sau comercializează produse ori părţi din acestea sau prestează servicii", iar, la punctul 13 din aceeaşi anexă, se arată că este consumator "orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale".

Prin urmare, în ceea ce priveşte raportul juridic dedus judecăţii, Înalta Curte reţine atât calitatea de profesionist a reclamantei, care în urma cesionării contractului încheiat cu C. S.A., acţionează în cadrul activităţii sale comerciale de recuperare creanţe, cât şi calitatea de consumator a pârâtului, care a încheiat un contract de servicii de telecomunicaţii ca persoană fizică, fără a se menţiona în contract vreun scop din sfera activităţii comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

Calitatea părţilor şi natura raportului juridic determină incidenţa normei de competenţă exclusivă, prevăzute de dispoziţiile art. 121 C. proc. civ. potrivit cărora "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile".

Conform dispoziţiilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ., în litigiile în materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă.

În prezenta cauză, instanţa constată că părţile nu au încheiat o convenţie de alegere a instanţei competente după naşterea dreptului la despăgubire.

Totodată, schimbarea creditorului (prin cesiunea creanţei) nu este de natură a schimba calitatea părţilor, în sensul prevederilor legale anterior arătate.

Raportat la dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., derogatorii de la dreptul comun, precum şi la prevederile art. 129 alin. (2) pct. (3) din acelaşi cod, norma de competenţă teritorială incidentă în prezenta cauză este una exclusivă, pe care părţile nu o pot înlătura.

Astfel, în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, în lipsa alegerii de competenţă după naşterea dreptului la despăgubire, competenţa teritorială este absolută şi aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul.

Totodată, C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică, cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

În cauză, fiind vorba de o regulă de competenţă teritorială absolută, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepţia de ordine publică a necompetenţei teritoriale absolute trebuie invocată de părţi ori de judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

În speţă, Judecătoria Sector 3 Bucureşti a invocat această excepţie în condiţiile prevăzute de lege, respectiv la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţe.

Prin urmare, cum din extrasul DEPABD, aflată la dosarul Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, rezultă că, la data formulării acţiunii, 04 mai 2023, domiciliul acestuia este în sat Sălard, comuna Sălard, nr. 57, judeţul Bihor, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ. raportat la art. 121 din acelaşi cod, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului (consumatorului).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 martie 2024.