Enforcement conflict of jurisdiction resolved by the principle of the unique enforcement court

Şedinţa publică din data de 19 martie 2024

Deliberând asupra conflictului de competenţă, reţine următoarele:

I. Contestaţia la executare

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş – secţia civilă la data de 21 martie 2023 contestatoarea Curtea de Apel Alba Iulia, în contradictoriu cu intimatul A., a formulat contestaţie la executare împotriva actelor de executare emise în continuare în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2021 la BEJ B., respectiv a încheierilor nr. 4-5/20.02.2023, a somaţiei din aceeaşi dată şi a executării silite însăşi, precum şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei.

În drept, a invocat prevederile legale la care a făcut referire pe parcursul cererii.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin încheierea civilă nr. 2038/2023 din data de 08 iunie 2023, Judecătoria Târgu Mureş, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

A reţinut incidenţa în cauză a art. 666 alin. (1), art. 714 alin. (1), art. 651 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că se impune clarificarea noţiunii de instanţă de executare, astfel cum rezultă din cuprinsul dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ. interpretat prin prisma considerentelor deciziei nr. 20/2021 şi deciziei nr. 27/2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, în care se reţine principiul unicităţii instanţei de executare.

Cât priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. (care ar fi incidente raportat la calitatea părţilor), instanţa a reţinut că această chestiune trebuia analizată la momentul încuviinţării executării silite, în acest sens pronunţându-se Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 432/13.02.2019 în dosarul nr. x/2019, în soluţionarea unui conflict de competenţă. De altfel, în acest sens au fost modificate şi prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. (ulterior datei sesizării executorului judecătoresc), în prezent teza finală a art. 651 alin. (1) C. proc. civ. stabilind în mod explicit faptul că prevederile art. 127 C. proc. civ. sunt aplicabile la momentul încuviinţării executării silite.

A conchis că, odată încuviinţată executarea silită, chiar şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., instanţa care a dispus în acest sens devine instanţă de executare şi devine competentă să judece incidentele apărute pe parcursul executării silite, deci inclusiv contestaţiile la executare.

2.2 Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, prin încheierea civilă nr. 1591/2023 din data de 05 decembrie 2023, Judecătoria Alba Iulia, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi, pe cale de consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Târgu Mureş şi Judecătoria Alba Iulia şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru determinarea competenţei teritoriale a instanţei de executare, raportat la dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Judecătoria Alba Iulia a reţinut că, dată fiind calitatea contestatoarei (instanţă ierarhic superioară), se impune aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi alin. (21) din C. proc. civ., care au caracter special în raport de cele ale art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) din acelaşi cod, iar aceste dispoziţii nu au făcut obiectul interpretării în decizia nr. 20/2021 pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă priveşte contestaţia la executare formulată de contestatoarea Curtea de Apel Alba Iulia, în contradictoriu cu intimatul A., împotriva actelor de executare emise în continuare în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2021 la BEJ B., respectiv a încheierilor nr. 4-5/20.02.2023, a somaţiei din aceeaşi dată şi a executării silite însăşi, precum şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei.

Sub aspectul determinării instanţei competente teritorial să soluţioneze contestaţia la executare sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.

Contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, astfel cum stipulează prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu alin. (3) din acelaşi text de lege, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Rezultă că în cazul contestaţiei la executare competenţa este exclusivă, fiind reglementată prin norme de ordine publică, de la care părţile nu pot deroga, o astfel de cerere fiind de competenţa judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Principiul unicităţii instanţei de executare reclamă observarea regulilor de determinare a competenţei teritoriale a instanţei care încuviinţează executarea, cu luarea în considerare a tuturor aspectelor relevante din această perspectivă, inclusiv acela care se circumscrie incidenţei art. 127 C. proc. civ., încă din această fază.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea civilă nr. 4154 din 24.11.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Alba Iulia, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare revine acestei instanţe, ca instanţă de executare, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Stabilirea instanţei competente în vederea soluţionării oricăror incidente ce se puteau ivi în procedura de executare silită, inclusiv cu referire la dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., se putea realiza la momentul învestirii Judecătoriei Alba Iulia cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, respectiv odată cu reţinerea de către această instanţă a competenţei de soluţionare a cererii în favoarea sa.

Prin urmare, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute art. 651 C. proc. civ., aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 martie 2024.