Territorial jurisdiction retention after failure to raise private-order incompetence exception at first hearing
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by establishing that the Arad Court has territorial competence to hear the case, effectively sustaining the initial filing venue and preventing the defendant from successfully invoking a late objection of incompetence. The dispute involved a contractual liability claim regarding the rescission of a vehicle purchase agreement and the recovery of a deposit, damages, and price differential, which triggered a jurisdictional ping-pong where the Arad Court initially declined competence to the Oradea Court based on the defendant's seat, but the Oradea Court subsequently declined competence back to Arad, arguing the defendant had waived its right to raise the private-order territorial exception by failing to file a timely response to the original complaint. The decisive legal basis was the interpretation of Articles 130 and 131 of the Civil Procedure Code, specifically applying the doctrine that failure to invoke a private-order territorial exception by the first hearing at which parties are legally cited results in the definitive consolidation of competence for the initially seized court, a principle reaffirmed through the binding framework of Decision No. 31/2019 in the interest of the law, which prevents subsequent invocations of such exceptions even after procedural modifications to the claim.
Legislator headnote
AI generatedart. 1688 C. civ, art. 132 alin. (1) C. proc. civ, art. 113 C. proc. civ, art. 201 alin. (1) C. proc. civ, art. 204 alin. (1) C. proc. civ, art. 123 alin. (1) C. proc. civ; Territorial jurisdiction retention after failure to raise private-order incompetence exception at first hearing: The dispute involved a contractual liability claim regarding the rescission of a vehicle purchase agreement and the recovery of a deposit, damages, and price differential, which triggered a jurisdictional ping-pong where the Arad Court initially declined competence to the Oradea Court based on the defendant's seat, but the Oradea Court subsequently declined competence back to Arad, arguing the defendant had waived its right to raise the private-order territorial exception by failing to file a timely response to the original complaint. The decisive legal basis was the interpretation of Articles 130 and 131 of the Civil Procedure Code, specifically applying the doctrine that failure to invoke a private-order territorial exception by the first hearing at which parties are legally cited results in the definitive consolidation of competence for the initially seized court, a principle reaffirmed through the binding framework of Decision No. 31/2019 in the interest of the law, which prevents subsequent invocations of such exceptions even after procedural modifications to the claim.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe procedural rule cited in the operative part to establish the competence of the Arad Court in resolving the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 19 martie 2024
Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:
I. Cererea
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la data de 24 noiembrie 2022, reclamantul CMI Dr. A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce urmează a se pronunţa, să constate valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat sub numărul x/14.10.2021, îndeplinirea obligaţiilor reclamantului conform clauzelor contractuale, neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către societatea pârâtă respectiv obligarea pârâtei la predarea autoturismului comandat conform datelor redate la art. 2 din contract, la transmiterea dreptului de proprietate asupra autovehiculului şi la obligarea primirii preţului transmis de finanţator, cu obligarea pârâtului la plata daunelor interese pentru neexecutarea la timp a obligaţiilor contractuale. Cu cheltuieli de judecată.
Prin precizarea de acţiune, reclamantul a solicitat să se constate faptul că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de predare a autoturismului Noul C. în termenul prevăzut la art. 5 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/14.10.2021, rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/14.10.2021 din culpa exclusivă a pârâtei pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale fără justificare; ca urmare a rezoluţiunii şi a repunerii părţilor în situaţia anterioară, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5.000 RON reprezentând avansul de preţ achitat pentru autoturismului obiect al contractului de vânzare-cumpărare nr. x/14.10.2021.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor-interese pentru lipsa de folosinţă ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de predare a autoturismului în sumă de 10.000 RON şi obligarea pârâtei la plata sumei de 23.802 RON (echivalentul sumei de 4.838 euro la cursul BNR din 15 martie 2023 - 1 euro = 4.9207 RON) reprezentând diferenţa de preţ suplimentar achitată pentru achiziţionarea unui nou autoturism cu caracteristici cvasidentice - Noul C. în data de 05 decembrie 2022 ca urmare a refuzului culpabil de executare a obligaţiilor contractuale de predare din partea pârâtei, precum şi la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,01 %/zi de întârziere pentru perioada 27.11.2022- 07.12.2022 la suma de 186 RON echivalentul sumei de 38 euro (la cursul BNR din 07.12.2022 1 euro=4.91 RON), dobândă care curge în continuare. A mai solicitat şi cheltuieli de judecată.
În drept, a invocat art. 1530, art. 1549, art. 1688 C. civ.
II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1913 din data de 08 mai 2022 pronunţată de Judecătoria Arad, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată precizată având ca obiect rezoluţiune contract de vânzare- cumpărare şi pretenţii în contradictoriu cu pârâta care are sediul în municipiul Oradea.
A constatat că reprezentantul pârâtei a invocat la primul termen de judecată din data de 10 aprilie 2023, faptul că precizarea de acţiune i s-a comunicat pârâtei la data de 30 martie 2023, motiv pentru care a solicitat acordarea unui termen de judecată pentru studiul precizării de acţiune şi depunerea întâmpinării, fiind respinsă cererea privind tardivitatea depunerii întâmpinării.
În ce priveşte competenţa, instanţa a relevat că sunt incidente prevederile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., iar în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt incidente dispoziţiile art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
Instanţa a conchis că, întrucât sediul pârâtei este în municipiul Oradea, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de la sediul pârâtei, respectiv Judecătoriei Oradea.
A mai subliniat că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 113 C. proc. civ. pentru ca într-o atare situaţie să se poată reţine competenţa alternativă.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 4882/2023 din data de 01 noiembrie 2023 pronunţată de Judecătoria Oradea, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Oradea şi Judecătoria Arad şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că, faţă de obiectul cauzei şi petitele formulate prin cererea introductivă, competenţa teritorială în cauză este de ordine privată fiind vorba de o acţiune ce vizează un raport juridic contractual de vânzare-cumpărare.
A arătat că pârâtei i-a fost comunicată acţiunea introductivă la data de 30 ianuarie 2023 şi a formulat întâmpinarea în cauză abia la data de 02 mai 2023, cu depăşirea termenului legal de formulare a întâmpinării de 25 zile prevăzut de art. 201 alin. (1) C. proc. civ., fiind astfel incidentă sancţiunea decăderii pârâtei din dreptul de a invoca excepţii de ordine privată, aşa cum este şi excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Arad pe care pârâta a invocat-o prin întâmpinarea tardiv formulată.
Instanţa a arătat că Judecătoria Arad a respins cererea reclamantului prin care se invocă tardivitatea depunerii întâmpinării de către pârâtă, deoarece reclamantul a fost de acord la primul termen de judecată cu amânarea cauzei la solicitarea pârâtei, pentru studiul precizării de acţiune depuse de reclamant.
Or, instanţa a considerat că acea împrejurare nu avea aptitudinea de a conduce la respingerea excepţiei tardivităţii invocării excepţiei necompetenţei teritoriale, întrucât formularea de către reclamant a unei precizări de acţiune sau chiar a unei veritabile cereri modificatoare (adiţionale) în sensul art. 204 alin. (1) C. proc. civ. nu poate produce efecte cu privire la competenţa instanţei faţă de prevederile art. 123 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea, instanţa a mai apreciat că în cauză, sunt aplicabile considerentele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 31/2019 pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, prin care s-au statuat următoarele: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ..".
Astfel, instanţa a conchis că, dacă instanţa sesizată printr-un declinator de competenţă poate să îşi invoce necompetenţa de ordine publică atunci când instanţa care i-a declinat competenţa a invocat excepţia necompetenţei de ordine publică cu depăşirea termenului stabilit de lege pentru invocarea acelei excepţii, a fortiori, într-o situaţie precum cea din speţă, instanţa poate constata că este necompetentă teritorial deoarece în faţa Judecătoriei Arad pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată prin întâmpinare formulată în termenul prevăzut de lege, competenţa de soluţionare a cauzei fiind astfel stabilizată în favoarea Judecătoriei Arad.
IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, "instanţa competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă verifică modul în care atât normele de competenţă propriu-zise, cât şi normele referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă au fost respectate."
Procedând la o astfel de verificare, se constată următoarele:
Conflictul negativ de competenţă supus analizei s-a ivit în cauza având ca obiect acţiune în răspundere contractuală, vizând un contract de prestări servicii.
Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ. "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."
Dispoziţiile art. 113 C. proc. civ. prevăd "În afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 mai sunt competente: [...]8. Instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor", competenţa în acest caz fiind una alternativă.
C. proc. civ. cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.
Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că: "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."
Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa unei alte instanţe. Invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de ordine publică după acest moment nu mai este posibilă, competenţa fiind câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.
În speţă, se constată că nu s-a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată. La primul termen de judecată, 10 aprilie 2023, procedura de citare fiind legal îndeplinită, nu s-a invocat această excepţie, iar instanţa a dispus măsuri procedurale, cauza fiind amânată pentru că se depusese o precizare la acţiune, în vederea studierii acesteia.
Înalta Curte reţine că excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Arad a fost invocată prin întâmpinarea depusă la precizarea la acţiune şi discutată la al doilea termen de judecată, şi anume 08 mai 2023.
Referitor la regimul juridic al invocării excepţiei de necompetenţă, se observă că legiuitorul a stabilit o limită temporală pentru invocarea excepţiei de necompetenţă, şi anume, până la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, adică termenul la care părţile, legal citate, pot pune concluzii – limită care în cauză a fost depăşită, astfel cum rezultă din succesiunea actelor şi lucrărilor dosarului şi a termenelor acordate în cauză.
Dacă necompetenţa nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate ori, în condiţiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepţional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenţei - aceasta se acoperă definitiv şi nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului.
Astfel cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată în recurs în interesul legii, "chiar şi în situaţia în care nu există o încheiere interlocutorie prin care s-a reţinut competenţa (cum este cazul în prezentul dosar), de altfel, obligatorie, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă reprezintă stabilirea competenţei în favoarea instanţei sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat. Aceeaşi soluţie se impune şi în cazul repartizării la secţii sau completuri specializate, asimilate sub aspectul regimului competenţei materiale procesuale."
Din interpretarea prevederilor art. 130 - 131 C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă are ca efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate, în condiţiile operării unei prorogări legale de competenţă sui-generis.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 martie 2024.