Inadmissible cassation against final decision on recusal nullity: inadmissibility of extraordinary remedy against judgments rendered on appeal

Şedinţa publică din data de 7 martie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare înregistrată la 7 martie 2018 pe rolul Judecătoriei Iaşi, sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C., să se constate că au dobândit, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 638 mp, identificat topometric sub nr. x, situat în Iaşi, str. x, jud. Iaşi, precum şi să se dispună actualizarea menţiunii în evidenţele de cadastru şi carte funciară cu privire la dreptul de proprietate.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1895-1899 C. civ.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3000 din 28 martie 2022, Judecătoria Iaşi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C., invocată din oficiu, şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii B. şi A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Hotărârea instanţei de apel Prin decizia nr. 2423 din 20 octombrie 2022, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a respins apelul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 3000 din 28 martie 2022 pronunţate de Judecătoria Iaşi.

4. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia nr. 222 din 15 iunie 2023, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a constatat nulitatea recursului formulat de recurenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 2423 din 20 octombrie 2022 pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia civilă.

5. Recursul

Împotriva deciziei nr. 222 din 15 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, reclamanţii A. şi B. au declarat recurs.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., ulterior expunerii situaţiei de fapt şi a parcursului litigiului, recurenţii au susţinut că hotărârea recurată nu este motivată, întrucât instanţa nu a analizat criticile cu dezlegarea cărora a fost învestită, referitoare la situaţia juridică a terenului, apartenenţa acestuia la domeniul public sau privat al unităţii administrativ-teritoriale sau îndeplinirea condiţiilor uzucapiunii, aspect ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, situaţie de natură a atrage casarea hotărârii şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de recurs.

De asemenea, au apreciat că, în baza rolului activ, instanţele anterioare aveau obligaţia de a suplimenta probatoriul administrat şi de a se pronunţa asupra tuturor motivelor invocate, soluţionarea cauzei la un unic termen de judecată de către Tribunalul Iaşi şi, respectiv, Curtea de Apel Iaşi reprezentând o încălcare a dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Recurenţii au criticat, pentru nelegalitate, şi soluţia de constatare a nulităţii recursului de către Curtea de Apel Iaşi.

6. Apărările formulate

Intimatul nu a depus întâmpinare.

7. Procedura de filtru

Prin raportul întocmit în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. s-a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., decizia nr. 442 din 14 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, obiect al recursului pendinte, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Prin rezoluţia din 23 ianuarie 2024, s-a stabilit termen pentru analiza în principiu a recursului la 7 martie 2024, în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

La termenul de judecată menţionat, Înalta Curte, dând eficienţă acestor dispoziţii legale, a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii recursului.

8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul din perspectiva excepţiei inadmisibilităţii, invocate din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României statuând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., "Sunt hotărâri definitive (…) "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".

În cauză, obiectul recursului pendinte este reprezentat de decizia nr. 222 din 15 iunie 2023, prin care Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a constatat nulitatea recursului declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 2423 din 20 octombrie 2022 pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia civilă.

Raportat la normele legale enunţate, admisibilitatea unei căi de atac şi, implicit, iniţierea controlului judiciar asupra hotărârii atacate sunt condiţionate de exercitarea lor în condiţiile prevăzute de lege.

Fiind pronunţată în recurs, decizia nr. 222 din 15 iunie 2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă este o hotărâre definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Ca atare, hotărârea care formează obiectul recursului pendinte este definitivă şi nesusceptibilă de reformare în această cale extraordinară de atac.

Totodată, decizia recurată nu face parte din categoria hotărârilor judecătoreşti prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., recursul exercitat împotriva unei decizii pronunţate în recurs nefiind permis de lege.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 222 din 15 iunie 2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 222 din 15 iunie 2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2024.