Debtor’s Challenge to a European Enforcement Order Remanded to Iasi District Court as Sole Enforcement Forum

Şedinţa publică din data de 7 martie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Contestaţia la executare

La data de 15 mai 2023 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, sub nr. x/2023, contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatul B., prin care s-a solicitat anularea/desfiinţarea executării silite, a încheierii de încuviinţare a executării silite, a titlului executoriu, a somaţiei şi a tuturor actelor de executare subsecvente întocmite în dosarul de executare nr. 14/2023 al Biroului Individual Executor Judecătoresc C.; suspendarea executării silite care formează obiectul dosarului de execuţional menţionat până la soluţionarea contestaţiei la executare, recunoaşterea, pe cale incidentală, a deciziei nr. 2015/750, pronunţate în dosarul nr. x a Tribunalului Civil Konya, precum şi restituirea sumei achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru la rămânerea definitivă a hotărârii de admitere a contestaţiei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 712 şi următ., art. 719 alin. (1) şi art. 1094-1100 C. proc. civ.

La data de 20 iunie 2023 contestatoarea a depus cerere completatoare, prin care a solicitat anularea măsurii popririi asupra tuturor sumelor de bani aparţinând debitoarei A. S.A., în calitate de acţionară majoritară la S.C. Rulmenţi S.A., precum şi poprirea oricărei sume datorate acesteia, până la concurenţa sumei de 262.113,31 euro, precum şi a actelor întocmite la 10 mai 2023; anularea actelor emise în dosarul de executare nr. 14/2023 al Biroului Individual Executor Judecătoresc C., în vederea realizării măsurii popririi.

La termenul de judecată de la data de 26 septembrie 2023, Judecătoria Iaşi a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale cu privire la capătul de cerere privind contestaţia la executare împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite, în raport de dispoziţiile art. 66 alin. (2) din Regulamentul nr. 1215/2015, pronunţarea asupra excepţiei fiind prorogată după depunerea dosarului de executare silită nr. x/2023.

Prin încheierea de şedinţă din 24 octombrie 2023, Judecătoria Iaşi s-a declarat competentă cu privire la soluţionarea capetelor de cerere având ca obiect contestaţia la executare silită împotriva executării silite înseşi, împotriva somaţiei şi a tuturor actelor de executare subsecvente, a cererii completatoare şi de suspendare a executării silite, formulate de contestatoare. A pus în discuţie şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei de necompetenţă în ceea ce priveşte capătul de cerere privind contestaţia împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite şi cererea incidentală ce vizează recunoaşterea deciziei nr. 2015/750, pronunţate în dosarul nr. x a Tribunalului Civil Konya, precum şi asupra cererii de suspendare şi a eventualei disjungeri cu privire la partea din contestaţie care i-a rămas în competenţă.

2. Hotărârea Judecătoriei Iaşi

Prin sentinţa civilă nr. 9890 din 26 octombrie 2023, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei materiale cu privire la capătul de cerere având ca obiect contestaţie la executare împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite şi a cererii incidentale de recunoaştere a deciziei nr. 2015/750 pronunţate în dosarul nr. x al Tribunalului Civil Konya, invocată din oficiu. A constatat că s-a declarat competentă cu privire la capetele de cerere având ca obiect contestaţia împotriva executării silită înseşi, împotriva somaţiei şi a tuturor actelor de executare subsecvente, a cererii completatoare şi de suspendare a executării silite, formulate de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatul B.. A admis în parte cererea de suspendare a executării silite doar în ceea ce priveşte executarea silită a acţiunilor deţinute de contestatoarea A. la societatea Rulmenţi S.A.. A dispus suspendarea executării silite a acţiunilor deţinute de contestatoarea A. la societatea Rulmenţi S.A. până la soluţionarea contestaţiei la executare cu privire la care instanţa s-a declarat competentă. A disjuns contestaţia la executare silită asupra căreia instanţa s-a declarat competentă, respectiv contestaţie împotriva executării silite înseşi, împotriva somaţiei şi a tuturor actelor de executare subsecvente, a cererii completatoare şi a capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării silite, formulate de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatul B., cu consecinţa formării unui nou dosar având ca obiect contestaţie la executare. A stabilit termen în dosarul disjuns la 9 ianuarie 2024, cu citarea părţilor. A dispus declinarea competenţei de soluţionare a prezentului dosar având ca obiect contestaţie împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite şi a cererii incidentale de recunoaştere a deciziei nr. 2015/750, pronunţate în dosarul nr. x de Tribunalul Civil Konya, în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Iaşi a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 66 alin. (2) din Regulamentul nr. 1215/2015, Regulamentul (CE) nr. 44/2001 continuă să se aplice hotărârilor pronunţate în cadrul acţiunilor promovate anterior datei de 10 ianuarie 2015.

Instanţa a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 44/2001 prin raportare la data pronunţării sentinţei din 26 martie 2010 de Tribunalul din Munchen, în dosarul nr. x O 8099/09, aspect necontestat de părţi.

A apreciat că, potrivit dispoziţiilor art. 43 alin. (1) şi (2) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 raportat la Anexa III, instanţa la care se poate introduce calea de atac prevăzută de art. 43 alin. (1) (acţiune împotriva hotărârii privind cererea de încuviinţare a executări), este curtea de apel.

Judecătoria Iaşi a avut în vedere traducerea oficială a Regulamentului în raport de particularităţile dreptului naţional şi, aplicând normele de drept anterior menţionate, a apreciat că revine Curţii de Apel Iaşi competenţa de soluţionare a capătului de cerere având ca obiect contestaţie la executare împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite.

În ceea ce priveşte petitul referitor la recunoaşterea pe cale incidentală a deciziei nr. 2015/750 pronunţate în dosarul nr. x de Tribunalul Civil Konya (Turcia), a considerat că reprezintă o cerere incidentală aferentă capătului de cerere având ca obiect contestaţie la executare împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite, motiv pentru care a stabilit că va urma calea capătului de cerere cu privire la care a fost formulată, potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Asupra cererii de suspendare a executării silite, a reţinut, în raport de dispoziţiile art. 719 alin. (1) C. proc. civ., că se impune suspendarea executării silite doar în ceea ce priveşte executarea silită a acţiunilor deţinute de contestatoarea A. la societatea Rulmenţi S.A., până la soluţionarea contestaţiei la executare cu privire la care instanţa s-a declarat competentă.

A constatat că pe rolul instanţei era înregistrată cererea având ca obiect contestaţie la executare formulată în cadrul aceluiaşi dosar, iar din analiza tuturor probelor administrate în cauză a rezultat că indisponibilizarea părţilor sociale deţinute de contestatoare la societatea Rulmenţi S.A. şi eventuala executare imediată a titlului executoriu, înainte de a fi fost supus controlului judiciar, deşi era legală, risca să producă o pagubă disproporţionată faţă de scopul executării silite, mai ales că petenta plătise cauţiunea legală, în scopul garantării eventualelor prejudicii aduse creditorului în cazul respingerii contestaţiei.

Cu privire la celelalte modalităţi de executare care se desfăşurau în dosarul de executare nr. 14/2023 al Biroului Individual Executor Judecătoresc C., instanţa a considerat că nu se impune suspendarea executării silite, întrucât nu s-a făcut dovada existenţei unor motive temeinice cu privire la acestea.

Judecătoria Iaşi a apreciat ca fiind oportună disjungerea contestaţiei la executare cu privire la care instanţa s-a declarat competentă – contestaţie la executare silită împotriva executării silite înseşi, împotriva somaţiei şi a tuturor actelor de executare subsecvente, a cererii completatoare şi a capătului de cerere având ca obiect suspendare executare silită, formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatul B. – dispunând formarea unui nou dosar având ca obiect contestaţie la executare, suspendare executare silită şi repartizarea acestuia, pentru soluţionare, la acelaşi complet.

3. Hotărârea Curţii de Apel Iaşi

Prin sentinţa civilă nr. 1 din 15 ianuarie 2024, Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi. Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, curtea a reţinut că a fost învestită, în primul rând, cu o contestaţie formulată împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţate de Judecătoria Iaşi, ce viza titlul executoriu reprezentat de sentinţa din 26 martie 2010 a Tribunalului din Munchen, pronunţată în dosarul nr. x O 8099/09.

În ceea ce priveşte instanţa competentă să judece această contestaţie, curtea a apreciat că trebuie avută în vedere natura juridică a hotărârii instanţei germane, care determină regulamentul (CE) aplicabil, inclusiv din perspectiva normelor de procedură din dreptul naţional la care acesta face trimitere, respectiv certificatul de confirmare a titlului executoriu european, în care, la pct. 8 s-a indicat de către instanţa emitentă a hotărârii faptul că obiectul deciziei este o creanţă necontestată, în sensul art. 3 alin. (1).

Faţă de această împrejurare, instanţa a considerat că sunt aplicabile dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate, iar nu Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, având în vedere principiul de drept al regulii speciale care este de natură să deroge de la regula generală.

Curtea a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 5 şi art. 20 din Regulamentul nr. 805/2004, o hotărâre care a fost certificată ca titlu executoriu european într-un stat membru de origine este recunoscută şi executată în celelalte state membre, fără a fi necesară încuviinţarea executării şi fără a fi posibilă contestarea recunoaşterii sale, procedurile de executare fiind reglementate de legislaţia statului membru de executare, iar o hotărâre certificată ca titlu executoriu european se execută în aceleaşi condiţii ca şi o hotărâre pronunţată în statul membru de executare.

A consemnat că, prin art. I1 din O.U.G. nr. 119/2006, în vederea aplicării Regulamentului nr. 805/2004, au fost stabilite o serie de reguli ce nu vizează executarea silită a titlurilor executorii europene (nici măcar competenţa de soluţionare a unor cereri în materie de executare silită), aceste prevederi stabilind doar competenţa de certificare, rectificare şi retragere a titlurilor executorii europene privind creanţe necontestate.

În lipsa unor prevederi derogatorii exprese, în sensul stabilirii unei alte instanţe de executare decât cea de drept comun, curtea a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., arătând că revine Judecătoriei Iaşi competenţa de soluţionare a acestui capăt de cerere şi că nu prezintă relevanţă faptul că partea şi-a întemeiat contestaţia la executare pe dispoziţiile Regulamentului nr. 44/2001.

Relevantă din punctul de vedere al competenţei a fost apreciată că este natura titlului executoriu emis de instanţa străină, singura în măsură să determine regulamentul european aplicabil şi, implicit, norma procedurală românească incidentă în cauză.

Curtea a apreciat că soluţia de declinare a competenţei în favoarea Judecătoriei Iaşi se impune şi din perspectiva puterii de lucru judecat a hotărârii pronunţate în regulator de competenţă, care privea cererea de încuviinţare a executării silite.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Iaşi îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că obiectul litigiului asupra căruia poartă conflictul negativ de competenţă este reprezentat de o contestaţie la executare împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite declanşate de creditorul B. în ceea ce o priveşte pe debitoarea A. S.A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa din 26 martie 2010 pronunţată de Tribunalul din Munchen în dosarul nr. x O 8099/09, precum şi a certificatului de titlu executoriu european din 9 iunie 2022, pentru achitarea sumei de 122.863,43 euro şi a dobânzii comerciale aferente (potrivit solicitărilor menţionate în cererea de încuviinţare a executării silite înregistrate pe rolul Biroului Individual Executor Judecătoresc C. la 30 ianuarie 2023).

În anexa I privind confirmarea titlului executoriu european s-a menţionat că sentinţa din 26 martie 2010 pronunţată de Tribunalul din Munchen în dosarul nr. x O 8099/09 este executorie şi că obiectul său reprezintă o creanţă necontestată în sensul art. 3 alin. (1) Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004.

Normele europene menţionate reglementează regimul juridic al creanţelor necontestate, fiind aplicabile hotărârilor judecătoreşti, tranzacţiilor judiciare şi actelor autentice privitoare la astfel de creanţe, precum şi hotărârilor pronunţate ca urmare a acţiunilor introduse împotriva hotărârilor judecătoreşti, tranzacţiilor judiciare şi actelor autentice certificate ca fiind titluri executorii europene, hotărârea judecătorească certificată ca titlu executoriu european executându-se în aceleaşi condiţii ca şi o hotărâre pronunţată în statul membru de executare (capitolul IV, art. 20 alin. (1) din Regulament).

Referitor la executarea silită a debitoarei A. S.A., se constată că aceasta a fost încuviinţată de Judecătoria Iaşi prin încheierea din camera de consiliu nr. 3910/CS din 19 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023.

Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi a intervenit prin sentinţa nr. 11 din 28 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă în dosarul nr. x/2023, în urma tranşării conflictului negativ de competenţă ivit în raport cu Tribunalul Iaşi – secţia I civilă, asupra cererii de încuviinţare a executării silite.

Prin regulatorul de competenţă, Curtea de Apel Iaşi a reţinut că cererea de executare silită vizează un titlu executoriu european, emis în conformitate cu prevederile Regulamentului nr. 805/2004, de o instanţă judecătorească dintr-un stat membru al Uniunii Europene.

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 5 şi 20 din Regulament, curtea a arătat că o hotărâre certificată ca titlu executoriu european se execută în aceleaşi condiţii ca şi o hotărâre pronunţată în statul membru de executare, iar, în lipsa unor prevederi derogatorii exprese în sensul stabilirii unei instanţe de executare faţă de cea de drept comun sunt aplicabile dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător. (3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Raportând aceste prevederi legale la considerentele anterior expuse, precum şi la principiul unicităţii instanţei de executare statuat prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., în speţă instanţa de executare astfel cum a fost stabilită stabilită prin regulatorul de competenţă, Judecătoria Iaşi, este competentă a soluţiona şi contestaţia la executare formulată.

Potrivit celor ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.