Competence for revision based on contradictory judgments: jurisdiction lies with the court superior to the first judgment, not the last.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice affirmed the jurisdiction of the Bucharest-based Court of Appeal (Constanța) to hear a request for revision, resolving a negative conflict of jurisdiction between the Appellate Court and the Tulcea Court of First Instance. The dispute concerned a civil revision action filed against a first-instance civil judgment and a subsequent appellate decision, which the claimant alleged contradicted an earlier 2019 interlocutory judgment issued by the same court of first instance in a different file, thereby violating the *res judicata* principle. The lower courts had conflicted on jurisdiction: the Court of Appeal initially declined, viewing the challenge as targeting its own hierarchy, while the Court of First Instance declined to the Appellate Court, citing the 2019 judgment as the foundational "first decision." Relying on Article 510(2) of the Code of Civil Procedure, the High Court determined that for revision claims based on the grounds of Article 509(1)(8) (contradictory judgments), competence lies with the court hierarchically superior to the one that issued the first contested judgment; since the 2019 judgment was issued by the Court of First Instance, the Appellate Court was designated as the competent instance to process the revision.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 510 alin. (1) C. proc. civ, art. 134 C. proc. civ, art. 510 alin. (2) C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ, art. 402 C. proc. civ; Competence for revision based on contradictory judgments: jurisdiction lies with the court superior to the first judgment, not the last: Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat că revizuentul şi-a întemeiat calea extraordinară de atac pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi că, deşi în partea introductivă a cererii a menţionat fără echivoc că solicită revizuirea sentinţei civile nr. 438 din 24 februarie 2022 a Judecătoriei Tulcea şi a deciziei nr. 968 din 11 noiembrie 2022 a Tribunalului Tulcea – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în realitate, hotărârile potrivnice sunt cele pronunţate în dosarul nr. x/2020 şi cea din dosarul nr. x/2018, respectiv sentinţa civilă nr. 130 din 1 octombrie 2019 a Tribunalului Tulcea – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 7 martie 2024
După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
1. Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa – secţia I civilă la 3 ianuarie 2023, sub nr. x/2023, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 968 din 11 noiembrie 2022 pronunţate de Tribunalul Tulcea – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, invocând motivul prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
2. Hotărârea Curţii de Apel Constanţa – secţia I civilă
Prin încheierea nr. 80C din 15 martie 2023, Curtea de Apel Constanţa – secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 968 din 11 noiembrie 2022 pronunţate de Tribunalul Tulcea – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimaţii Comuna Nufăru, prin primar, şi Biroul Executorului Judecătoresc Dumbravă Dumitru.
Pentru a dispune astfel, curtea a reţinut incidenţa art. 510 alin. (1) C. proc. civ., care conţine reglementări referitoare la competenţa cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.
Constatând că revizuentul a solicitat revizuirea unei hotărâri pronunţate de Tribunalul Tulcea, iar nu de Curtea de Apel Constanţa, a apreciat că aparţine Tribunalului Tulcea competenţa de soluţionare a cererii formulate împotriva deciziei nr. 968 din 11 noiembrie 2022 pronunţate de această instanţă.
3. Hotărârea Tribunalului Tulcea – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Prin decizia civilă nr. 5 din 12 decembrie 2023, Tribunalul Tulcea – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială în soluţionarea cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 968 din 11 noiembrie 2022 pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimaţii Comuna Nufăru, prin primar, şi Biroul Executorului Judecătoresc Dumbravă Dumitru, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa – secţia I civilă. Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 134 C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat că revizuentul şi-a întemeiat calea extraordinară de atac pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi că, deşi în partea introductivă a cererii a menţionat fără echivoc că solicită revizuirea sentinţei civile nr. 438 din 24 februarie 2022 a Judecătoriei Tulcea şi a deciziei nr. 968 din 11 noiembrie 2022 a Tribunalului Tulcea – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în realitate, hotărârile potrivnice sunt cele pronunţate în dosarul nr. x/2020 şi cea din dosarul nr. x/2018, respectiv sentinţa civilă nr. 130 din 1 octombrie 2019 a Tribunalului Tulcea – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
A reţinut instanţa că revizuentul a nominalizat hotărârile pretins potrivnice în cuprinsul cererii de revizuire, respectiv în motivarea căii de atac promovate, dar mai ales, în răspunsul la întâmpinare, unde a arătat, în justificarea solicitării de respingere a excepţiei de necompetenţă materială, că prima hotărâre aflată în conflict este sentinţa civilă nr. 130 din 1 octombrie 2019 a Tribunalului Tulcea – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Ca atare, a apreciat că premisa de la care a plecat Curtea de Apel Constanţa în adoptarea soluţiei de declinare a competenţei nu corespunde solicitărilor indicate de revizuent, şi că nu vizează două hotărâri judecătoreşti pronunţate în aceeaşi cauză (în dosarul nr. x/2020, în primă instanţă şi apel), ci că acestea din urmă sunt împreună în opoziţie cu sentinţa civilă nr. 130 din 1 octombrie 2019 a Tribunalului Tulcea – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2018.
Reţinând această contrarietate de hotărâri, a stabilit că, potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 coroborate cu cele ale art. 510 alin. (2) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de revizuire aparţine Curţii de Apel Constanţa, ca instanţă mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat prima hotărâre, respectiv sentinţa civilă nr. 130 din 1 octombrie 2019 a Tribunalului Tulcea – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că revine Curţii de Apel Constanţa – secţia I civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa – secţia I civilă, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 968 din 11 noiembrie 2022 pronunţate de Tribunalul Tulcea – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În expunerea motivelor cererii, revizuentul a susţinut că deţine un titlu executoriu, reprezentat de sentinţa civilă nr. 130 din 1 octombrie 2019 a Tribunalului Tulcea – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a stabilit în sarcina intimatei obligaţia de a-i comunica situaţia juridică a terenurilor aparţinând comunei Nufăru, jud. Constanţa, cuprinse în T21 extravilan, T25 şi T26 intravilan, care nu au făcut obiectul constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate.
Cum obligaţia stabilită prin titlul executoriu nu a fost îndeplinită benevol de către intimată, revizuentul a arătat că a pus în executare sentinţa civilă nr. 130 din 1 octombrie 2019 a Tribunalului Tulcea – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, executarea silită făcând obiectul dosarului nr. x/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc Dumbravă Dumitru.
Contestaţia la executare formulată de contestatoarea Comuna Nufăru, prin primar, împotriva actelor de executare întocmite de organul de executare în dosarul nr. x/2020 a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 438 din 24 februarie 2022 a Judecătoriei Tulcea, pronunţată în dosarul nr. x/2020, iar apelul formulat de revizuent împotriva acesteia a fost respins prin decizia nr. 968 din 11 noiembrie 2022 a Tribunalului Tulcea – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în acelaşi dosar.
Prin răspunsul la întâmpinarea intimatei, prin care a fost invocată excepţia de necompetenţă a Curţii de Apel Constanţa – secţia I civilă în soluţionarea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a susţinut că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, aspect ce relevă faptul că hotărârile aflate în contrarietate, potrivit expozeului de mai sus, sunt sentinţa civilă nr. 130 din 1 octombrie 2019 a Tribunalului Tulcea – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul menţionat, şi hotărârile date în dosarul nr. x/2020.
Conform art. 510 alin. (2) pct. 8 teza I C. proc. civ., "În cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre."
În cauză, prima hotărâre pronunţată este sentinţa civilă nr. 130 din 1 octombrie 2019 a Tribunalului Tulcea – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, astfel că, în sensul dispoziţiilor art. 510 alin. (2) teza I C. proc. civ., instanţa mai mare în grad este Curtea de Apel Constanţa – secţia I civilă, căreia îi revine competenţa de soluţionare a cererii de revizuire.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Constanţa – secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa – secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.