Jurisdictional conflict over retrocession claims for religious properties: applicability of civil competence rules under Law 165/2013 to pending cases governed by Emergency Ordinance 94/2000

Şedinţa publică din data de 7 martie 2024

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 17 februarie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, anularea deciziei nr. 1390 din 25 noiembrie 2011 emise de pârâtă şi, în principal, să se stabilească calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită să beneficieze de prevederile O.U.G. nr. 83/1999 pentru cota de 1/2 din imobilul situat în Bucureşti, str. x, fosta proprietate comunitară evreiască preluată abuziv de Statul Român, precum şi restituirea în natură a imobilului; în subsidiar, în măsura în care restituirea în natură nu va fi posibilă, reclamanta a solicitat să se constatate calitatea sa de persoană îndreptăţită să beneficieze de prevederile O.U.G. nr. 83/1999 pentru cota de 1/2 din imobilul menţionat şi să se dispună acordarea despăgubirilor aferente, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 şi următ. din O.U.G. nr. 83/1999.

2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 2322 din 6 decembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia civilă.

Pentru a dispune astfel, curtea a reţinut că, potrivit art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, deciziile Comisiei speciale de retrocedare pot fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicare, hotărârea pronunţată fiind supusă căilor de atac potrivit Legii nr. 554/2004.

A constatat că la data intrării în vigoare a Legii nr. 165 din 16 mai 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial nr. 278 din 17 mai 2013, notificarea formulată de reclamantă în baza O.U.G. nr. 94/2000 şi înregistrată în evidenţele pârâtei sub nr. x din 17 noiembrie 2005 nu fusese soluţionată.

Evocând dispoziţiile art. 3 pct. 1 din Legea nr. 165/2013, a apreciat că notificarea reclamantei se încadrează în sfera de aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 94/2000, urmând a fi soluţionată ca atare, normele acestui act normativ reprezentând dreptul comun în privinţa măsurilor pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Curtea a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 care atribuie în competenţa secţiei civile a tribunalului soluţionarea litigiilor privind finalizarea procedurii de acordare a despăgubirilor.

Deşi O.U.G. nr. 94/2000 prevedea la art. 2 alin. (2) competenţa instanţei de contencios administrativ, a apreciat că aceste dispoziţii referitoare la competenţă au fost abrogate prin intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, aspect ce reiese din prevederile art. 3 alin. (1) pct. 1, art. 4 şi art. 50 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 165/2013.

A arătat că, potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, normele acestui act normativ se aplică cererilor formulate şi depuse în termenul legal la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a legii, inclusiv a cererilor de retrocedare formulate în baza O.U.G. nr. 94/2000.

A observat că, potrivit art. 50 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 165/2013, orice dispoziţie contrară acestei legi a fost abrogată, astfel încât normele de competenţă reglementate anterior nu mai puteau produce efecte juridice, revenind secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul competenţa de soluţionare a acţiunii.

Astfel, a concluzionat că cererile de retrocedare formulate potrivit O.U.G. nr. 94/2000, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, intră în sfera de aplicare a acestui act normativ, prevederile art. 35 alin. (1) stabilind instanţa competentă din punct de vedere material (secţia civilă a tribunalului), cât şi din punct de vedere teritorial (tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul) să le soluţioneze.

3. Hotărârea Tribunalului Bucureşti – secţia a V-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1469 din 8 decembrie 2023, Tribunalul Bucureşti – secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 134 C. proc. civ. a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că dispoziţiile art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 83/1999 se coroborează cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Tribunalul a constatat că prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 instituie competenţa materială în favoarea secţiilor civile ale tribunalelor numai pentru acţiunile care vizează deciziile emise conform art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013, respectiv, pentru imobilele care intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.

Referirea din cuprinsul art. 3 pct. 1 din Legea nr. 165/2013 la dispoziţiile O.U.G. nr. 83/1999 nu poate conduce la concluzia că art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 83/1999 a fost abrogat implicit, ci subliniază faptul că regulile generale din Legea nr. 165/2013 se aplică şi celorlalte legi reparatorii, în timp ce criteriile de stabilire a competenţei materiale a instanţei rămân cele reglementate în legile speciale.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că îi revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei asupra căruia poartă conflictul negativ de competenţă este reprezentat de cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., care a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 1 şi următ. din O.U.G. nr. 83/1999, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, anularea deciziei nr. 1390 din 25 noiembrie 2011 emise de pârâtă şi, în principal, să se stabilească calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită să beneficieze de prevederile O.U.G. nr. 83/1999 pentru cota de 1/2 din imobilul situat în Bucureşti, str. x, fosta proprietate comunitară evreiască preluată abuziv de Statul Român, şi să se restituie în natură acest imobil; în subsidiar, în măsura în care restituirea în natură nu va fi posibilă, a solicitat să se constatate calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită să beneficieze de prevederile O.U.G. nr. 83/1999 pentru cota de 1/2 din imobilul menţionat şi la acordarea despăgubirilor aferente

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, "(1) Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Regimul juridic al imobilelor care au destinaţia de lăcaş de cult va fi reglementat prin lege specială."

Art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că "Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004."

Conform art. 96 pct. 1 C. proc. civ., curţile de apel judecă, în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale.

Art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Astfel, instanţa competentă să se pronunţe asupra contestaţiilor formulate împotriva deciziilor referitoare la retrocedarea imobilelor care au aparţinut cultelor religioase din România, emise de Comisia specială de retrocedare, este secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei rază teritorială este situat imobilul, în condiţiile în care legea specială prevede competenţa instanţei de contencios administrativ, iar actul atacat este emis de o autoritate publică centrală.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 35 alin. (1)1 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, privind competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, Înalta Curte constată că nu sunt incidente, întrucât se referă exclusiv la deciziile emise conform prevederilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013, ceea ce nu este cazul în speţă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.