Competence for reversal of forced execution: applicability of the unity of the enforcement court principle to separate restitution actions under Articles 651 and 724 of the Civil Procedure Code.

Şedinţa publică din data de 05 martie 2024

I Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea de întoarcere a executării silite înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe la data de 11.04.2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (denumită greşit Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA) - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Braşov, întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 266/2014 al BEJ B. şi obligarea pârâtei la restituirea sumelor executate şi a dobânzii legale aferente acestora într-un cont bancar anume indicat de reclamant. Cu cheltuieli de judecată.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 194-195, art. 622, art. 722-724 C. proc. civ.

I.2 Hotărârile care au generat conflictul

I.2.1. Prin sentinţa nr. 1029 din 27 septembrie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, invocată din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere faptul că la data sesizării organului de executare, 07.10.2014, domiciliul reclamantului era în municipiul Miercurea-Ciuc, astfel cum reiese din rezultatul interogării bazei de date DEPABD realizată de instanţă, iar actele de executare silită mobiliară s-au realizat tot la domiciliul reclamantului.

Aşadar, Judecătoria Miercurea Ciuc, în circumscripţia căreia se afla sediul debitorului la data începerii executării silite, este şi în prezent instanţă de executare, fiind exclusiv competentă să soluţioneze toate cererile ce derivă din această calitate, incluzând cererea de întoarcere a executării silite, potrivit art. 724 alin. (3) C. proc. civ.

I.2.2. Prin sentinţa nr. 17 din 10 ianuarie 2024, Judecătoria Miercurea Ciuc a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Prin încheierea din 11 ianuarie 2024, Judecătoria Miercurea Ciuc a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul sentinţei civile nr. 17/2024, în sensul că se va scrie "Declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe" în loc de "Sibiu", aşa cum în mod greşit s-a consemnat".

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Miercurea Ciuc a avut în vedere faptul că instanţa care a încuviinţat executarea silită este Judecătoria Sfântu Gheorghe, astfel că aceasta din urmă este instanţa de executarea, iar potrivit principiului unicităţii instanţei de executare enunţat clar în Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, Judecătoria Sfântu Gheorghe este competentă să soluţioneze şi cererea de întoarcere a executării silite.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţa pendinte, instanţele aflate în conflict, Judecătoria Miercurea Ciuc şi Judecătoria Sfântu Gheorghe, şi-au declinat reciproc competenţa teritorială de soluţionare a pricinii, apreciind în mod diferit cu privire la instanţa de executare competentă să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite.

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea de întoarcere a executării silite formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Braşov, urmare anulării în integralitate a executării silite ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 266/2014, conform sentinţei civile nr. 1582/28.07.2022 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, definitivă prin decizia civilă nr. 698A/21.12.2022 a Tribunalului Covasna.

Sediul materiei (întoarcerea executării silite) îl regăsim reglementat în Cartea a V-a "Despre executarea silită" a C. proc. civ., Titlul I "Dispoziţii generale", Capitolul VIII "Întoarcerea executării", art. 723-726.

Întoarcerea executării silite reprezintă obligaţia pentru creditor de a proceda la restituirea către debitor a tot ce i-a luat prin executare silită, atunci când după săvârşirea executării intervine anularea titlului executoriu sau a executării silite. Ca atare, întoarcerea executării silite constă în repunerea părţilor în situaţia anterioară, aspect ce rezultă din chiar dispoziţiile art. 723 alin. (1) C. proc. civ. "În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. (...)"

De fapt, întoarcerea executării reprezintă o situaţie simetric opusă executării efectuate, aceasta având caracterul unei contestaţii speciale la executare care derivă din chiar executarea anterioară a unui titlu executoriu, ulterior desfiinţat, astfel că îi sunt incidente dispoziţiile legale aplicabile în cazul contestaţiei la executare.

Întoarcerea executării va putea fi realizată doar dacă s-a desfiinţat însuşi titlul executoriu ori dacă s-a anulat executarea însăşi, debitorul având posibilitatea de a o solicita odată cu cererea de desfiinţare a titlului executoriu sau a executării însăşi ori de a o solicita ulterior pe calea unei acţiuni separate.

Dispoziţiile art. 724 alin. (3) C. proc. civ. reglementează situaţia restabilirii situaţiei anterioare pe calea unui proces distinct, doar în situaţia în care nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare în condiţiile alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi text de lege, şi determină totodată şi competenţa instanţei cu privire la soluţionarea cererii de întoarcere a executării silite.

Competenţa de soluţionare a cererii formulate în condiţiile alin. (3) al art. 724 C. proc. civ. revine instanţei de executare care, în conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., este judecătoria în circumscripţia căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, fiind instituită astfel o normă de competenţă materială şi teritorială exclusivă, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

În plus, în această privinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii a mai statuat prin Decizia nr. 5 din 12 martie 2012: "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4042 alin. (3) din C. proc. civ., instanţa judecătorească competentă potrivit legii să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare este instanţa de executare, respectiv judecătoria."

În argumentarea acestei soluţii, aplicabilă mutatis mutandis şi normelor corespunzătoare cuprinse în noua lege procedurală (care au conţinut similar) instanţa supremă a relevat faptul că, în virtutea principiului simetriei, dacă executarea nu s-a putut obţine decât prin ordinul unei instanţe judecătoreşti, atunci şi revocarea unei executări - înţeleasă ca o a doua executare în sens invers - se poate obţine doar prin ordinul aceleiaşi instanţe, fiind singura care cunoaşte în detaliu modul de săvârşire a procesului de executare silită.

În speţa pendinte, instanţa de executare este cea care a încuviinţat executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de procesele-verbale de constatare a contravenţiei seria x nr. x din 11.01.2012 şi nr. x din 11.01.2012, executare încuviinţată prin încheierea din data de 17.10.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014, respectiv Judecătoria Sfântu Gheorghe.

Astfel, odată ce o anumită instanţă a încuviinţat executarea silită, instanţa de executare a fost deja stabilită prin efectul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite (în speţa de faţă, încheierea din data de 17.10.2014, pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. x/2014).

Or, scopul urmărit de legiuitorul noului C. proc. civ. a fost acela de a asigura, în principiu, unicitatea instanţei de executare, pentru a elimina procedurile paralele şi contrazicerile între hotărârile judecătoreşti pronunţate în cadrul acestora.

Dacă s-ar proceda la stabilirea competenţei de soluţionare în favoarea unei alte instanţe decât cea care a încuviinţat executarea silită s-ar ajunge la încălcarea principiului unicităţii instanţei de executare, principiu ce rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Drept urmare, elementul care condiţionează sine qua non întreaga fază procesuală execuţională este procedura încuviinţării executării silite.

Or, aşa cum s-a reţinut şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021), încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, o dată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Se impune a fi menţionat şi faptul că în cauza de faţă contestaţia la executare a fost soluţionată tot de Judecătoria Sfântu Gheorghe, fiind pronunţată sentinţa civilă nr. 1582/28.07.2022 în dosarul nr. x/2022 (definitivă prin decizia civilă nr. 698/A din 21.12.2022 a Tribunalului Covasna, secţia civilă), prin care a fost anulată executarea silită ce formează obiectul dosarului execuţional nr. x/2014, încuviinţată prin încheierea din data de 17.10.2014, pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. x/2014.

Pe cale de consecinţă, faţă de cele mai sus evocate şi având în vedere faptul că instanţa de executare este Judecătoria Sfântu Gheorghe, prin aplicarea dispoziţiilor art. 724 alin. (3) corob. cu art. 651 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea având ca obiect întoarcerea executării silite formulată pe calea unei acţiuni separate, astfel că în temeiul art. 135 C. proc. civ. va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2024.