Negative competence conflict: jurisdictional competence for imputation orders versus civil restitution claims and coverage of relative territorial incompetence

Şedinţa publică din data de 5 martie 2024

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la data de 03.04.2023, sub nr. x/2023, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Penitenciarul Oradea, a contestat ordinul de imputare emis de PNT Oradea în anul 2021 pentru distrugerea unui televizor.

În cuprinsul declaraţiei dată la data de 28.03.2023, contestatorul a arătat că solicită suma de 1054 RON, sumă reţinută neîntemeiat la Penitenciarele Gherla şi Arad, considerând neîntemeiată sustragerea acestor bani câtă vreme televizorul din cameră era distrus.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul

I.2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2276 din data de 29 mai 2023, Judecătoria Arad – secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Arad – secţia civilă a apreciat că a fost învestită cu o contestaţie împotriva ordinului de imputare nr. 45338/11.08.2021 emis de Penitenciarul Oradea. Având în vedere că Penitenciarul Oradea, emitentul ordinului de imputare, se află în circumscripţia Judecătoriei Oradea, a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 88 alin. (3) din Legea nr. 254/2013, care instituie o competenţă teritorială exclusivă şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

I.2.2. Prin sentinţa civilă nr. 4883/01.11.2023, Judecătoria Oradea – secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Judecătoria Oradea – secţia civilă a reţinut că prin declaraţia luată reclamantului de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Judecătoriei Arad, reclamantul a precizat acţiunea în sensul că cererea trimisă la Judecătoria Arad reprezintă o acţiune civilă prin care solicită ca intimata ANP să îi restituie suma totală de 1050 RON, care i-a fost reţinută neîntemeiat la Penitenciarele Gherla şi Arad printr-un singur ordin de imputare şi consideră neîntemeiată sustragerea acestor bani câtă vreme televizorul din cameră era distrus.

Prin urmare, având în vedere această precizare a reclamantului, Judecătoria Oradea a apreciat că pricina dedusă judecăţii este o acţiune civilă de drept comun, în pretenţii, iar competenţa teritorială este de ordine privată şi nu putea fi invocată din oficiu de instanţă, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 88 alin. (3) din Legea nr. 254/2013 reţinute de Judecătoria Arad şi care instituie o competenţă teritorială exclusivă de ordine publică.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speţă, instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, reţinând în mod diferit obiectul pricinii.

Astfel, în timp ce Judecătoria Arad a apreciat că obiectul cauzei este o contestaţie împotriva unui ordin de imputare, reţinând ca fiind incidente dispoziţiile art. 88 alin. (3) din Legea nr. 254/2013, care instituie o competenţă exclusivă, Judecătoria Oradea a apreciat că acţiunea formulată este o acţiune în pretenţii de drept comun, astfel cum a fost precizată de către reclamant, acţiune care atrage o competenţă teritorială de ordine privată.

Înalta Curte constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la data de 03.04.2023 A. a contestat ordinul de imputare emis de PNT Oradea în anul 2021 pentru distrugerea unui televizor, însă prin declaraţia aflată la dosarul Judecătoriei Arad, declaraţie luată reclamantului A. de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate la data de 28 martie 2023, reclamantul a precizat că cererea înaintată Judecătoriei Arad reprezintă o acţiune civilă prin care solicită ca intimata A.N.P. să îi restituie suma totală de 1050 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (2) C. proc. civ., care consacră dreptul de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau ale apărării, obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.

Limitele cererii sunt determinate de reclamant, el fiind cel care stabileşte cadrul procesual al judecăţii, respectiv persoanele care sunt chemate la judecată, obiectul, adică ceea ce se pretinde prin cerere, şi cauza, respectiv temeiul juridic al cererii.

În ceea ce priveşte obiectul, instanţa este ţinută de cererea reclamantului, neputându-şi depăşi limitele, deoarece obligaţia instanţei de a se pronunţa numai cu privire la ceea ce s-a cerut constituie garanţia aplicării principiului disponibilităţii. Acest aspect rezultă şi din dispoziţiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel. Dacă însă formulările reclamantului sunt improprii şi nu se poate determina exact obiectul, instanţa este datoare, în baza rolului activ, să solicite precizarea necesară, asigurându-se şi în acest mod respectarea principiului disponibilităţii.

Prin urmare, având în vedere că reclamantul A. a trasat limitele cererii deduse judecăţii prin precizarea făcută prin declaraţia din data de 28 martie 2023 aflată în dosarul Judecătoriei Arad, Înalta Curte reţine că partea a învestit instanţa cu o acţiune de drept comun în pretenţii.

Competenţa teritorială de soluţionarea a acţiunii în pretenţii, ce constituie obiect al dosarului de faţă, se stabileşte potrivit normelor de drept comun înscrise în art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa de la domiciliul pârâtului.

Or, aceste norme sunt norme de competenţă relativă, iar nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepţiei de necompetentă în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Din interpretarea textului art. 130 alin. (3) C. proc. civ. rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate în acest text, soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.

O astfel de interpretare se impune şi în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă în scopul declarat de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.

Mai mult, prin decizia nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a reţinut că: "65. Drept urmare, dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile menţionate mai sus, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.. (...) 67. În situaţia în care instanţa de judecată iniţial necompetentă, devenită însă competentă prin neinvocarea excepţiei în termenul legal, ar fi, totuşi, considerată îndreptăţită să îşi decline competenţa către instanţa pe care o apreciază ca fiind competentă, termenul statuat de lege ar fi superfluu, deoarece declinarea competenţei realizată cu nerespectarea dispoziţiilor legale ar subzista, atât instanţa de trimitere, cât şi instanţa ierarhic superioară care va pronunţa regulatorul de competenţă fiind ţinute de această soluţie."

Din examinarea actelor dosarului de faţă reiese că pârâtul Penitenciarul Oradea, prin întâmpinarea formulată, nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Arad, însă la termenul de judecată din 29 mai 2023 instanţa a invocat din oficiu această excepţie cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Or, având în vedere că în prezenta cauză operează o competenţă de ordine privată, precum şi faptul că pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale prin întâmpinarea formulată, instanţa Judecătoriei Arad nu putea invoca din oficiu această excepţie, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepţia necompetenţei teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu şi la aprecierea instanţei.

Prin urmare, necompetenţa s-a acoperit definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată – în speţă Judecătoria Arad – secţia civilă – a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost învestită, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., operând astfel o prorogare legală de competenţă sui-generis.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2024.