Appeal declared null; hotel operator loses copyright royalties challenge to CREDIDAM

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2018 din data de 10 octombrie 2018, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi (C.R.E.D.I.D.A.M.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. S.A.:

- obligarea pârâtei la plata sumei de 720,00 RON, la care se adaugă TVA, reprezentând despăgubiri echivalente remuneraţiei datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 1 octombrie 2015 – 29 februarie 2016 pentru unităţile nedeclarate de aceasta la C.R.E.D.I.D.A.M., în temeiul art. 1.349 C. civ.

- obligarea pârâtei la plata sumei de 3.728,00 RON X 3, la care se adaugă TVA reprezentând despăgubiri echivalente remuneraţiei datorate de pârâtă ca urmare a încălcării dispoziţiilor art. 3.12 din Decizia ORDA nr. 10/2016 şi respectiv Decizia O.R.D.A. nr. 120/2016 începând cu data de 1 martie 2016 până la data de 30 iunie 2018, pentru unităţile nedeclarate la CREDIDAM: 1) B. situat în Focşani, judeţ Vrancea, 2) restaurant situat la aceeaşi adresă ca şi hotelul, în temeiul art. 1.349 C. civ.

- obligarea pârâtei la plata sumei de 2.032,45 RON X 3, reprezentând penalităţi de întârziere de 0,1%/zi de întârziere, calculate la sumele datorate fără TVA de la punctul 2 al acţiunii, penalităţi calculate ca urmare a încălcării dispoziţiilor art. 3.12 din Decizia O.R.D.A. nr. 10/2016 şi 3.12. din Decizia O.R.D.A. nr. 120/2016, calculate de la data intrării în vigoare a metodologiilor, până la data de 26 septembrie 2018 şi în continuare până la recuperarea integrală a remuneraţiei datorate, pentru punctele de lucru nedeclarate;

- obligarea pârâtei să încheie autorizaţii/licenţe neexclusive cu C.R.E.D.I.D.A.M. pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în toate spaţiile administrate în care comunică public fonograme şi prestaţii artistice;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta A. S.A. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a Convenţiei încheiate la data de 26 iunie 2018, între C.R.E.D.I.D.A.M. şi A. S.A., pentru frauda la lege, constând în folosirea prevederilor Legii nr. 8/1996 de la art. 144-178 privind organismele de gestiune colectivă, în scopul eludării dispoziţiilor legale imperative care protejează dreptul patrimonial exclusiv al autorului unei opere şi dreptul patrimonial distinct şi exclusiv, din utilizarea unei opere, al aceluiaşi autor de a autoriza sau interzice utilizarea operei sale conform prevederilor art. 12 şi 13 din Legea nr. 8/1996 actualizata în 2018.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 152 din data de 4 februarie 2020, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de şedinţă din data de 23 iunie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă: a calificat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată ca fiind o apărare de fond; a respins ca neîntemeiate: excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi de exerciţiu a C.R.E.D.I.D.A.M. şi excepţia lipsei de interes, invocată de reclamanta-pârâtă faţă de cererea reconvenţională: a admis în parte cererea; a obligat pe pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 720 RON pentru perioada 1 octombrie 2015-29 februarie 2016, reprezentând repararea prejudiciului cauzat artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual; a obligat pe pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 11.184 RON pentru perioada 1 martie 2016-30 iunie 2018, reprezentând repararea prejudiciului cauzat artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual, constând în triplul remuneraţiilor datorate; a obligat pe pârâta-reclamantă să încheie cu reclamanta-pârâtă autorizaţii/licenţe neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în spaţiile administrate; a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată; a obligat pe pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 900 RON, cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în primul ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 794/A din data de 19 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, instanţa de apel a admis apelurile declarate de reclamanta Asociaţia Centru Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi – C.R.E.D.I.D.A.M. şi de pârâta A. S.A., a anulat sentinţa civilă nr. 152 din data de 4 februarie 2020 şi a trimis cauza spre rejudecare.

I.4. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în al doilea ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 587 din data de 20 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia lipsei de interes, invocată de reclamanta-pârâtă, a respins cererea reconvenţională ca fiind lipsită de interes şi a admis în parte cererea, formulată de reclamanta-pârâtă Asociaţia Centrul Român pentru Asigurarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi – C.R.E.D.I.D.A.M., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă A. S.A.

A obligat pârâta-reclamantă să plătească reclamantei-pârâte suma de 720 RON (la care se adaugă TVA) reprezentând remuneraţie comunicare publică fonograme şi prestaţii artistice din audiovizual pentru intervalul 1 octombrie 2015 – 29 februarie 2016, să plătească reclamantei-pârâte suma de 11.184 RON (la care se adaugă TVA) reprezentând triplu remuneraţie comunicare publică fonograme şi prestaţii artistice din audiovizual pentru intervalul 1 martie 2016 – 30 iunie 2018 şi să plătească reclamantei-pârâte cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 800 RON reprezentând onorariu avocat şi suma de 100 RON reprezentând taxă judiciară.

I.5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în al doilea ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 1857A din data de 7 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a a admis apelul formulat de pârâta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 587 din data de 20 aprilie 2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă-pârâtă Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi, C.R.E.D.I.D.A.M.

A anulat, în parte, sentinţa civilă apelată în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra cererii reconvenţionale, în privinţa căreia a reţinut cauza pentru evocare fond.

Rejudecând cererea reconvenţională: a respins cererea reconvenţională ca nefondată.

A păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei, în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra cererii principale.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Împotriva deciziei civile nr. 1857A din data de 7 decembrie 2022, pronunţate în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs pârâta-reclamantă A. S.A. Focşani.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 27 aprilie 2023, sub nr. x/2018*, fiind repartizată aleatoriu spre soluţionare completului nr. 2.

II.2. Motivele de recurs

Invocând incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă-reclamantă a solicitat casarea, în tot, a deciziei atacate şi respingerea pe fond a acţiunii, susţinând că hotărârea curţii de apel este nelegală în raport de prevederile art. 6 alin. (1) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 164 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, ale Directivei 2014/26/UE, precum şi ale art. 431 şi art. 432 C. proc. civ.

Astfel, a arătat că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, prin decizia nr. 794 din data de 19 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, că intimata-reclamantă-pârâtă, în conformitate cu prevederile art. 12, art. 14 şi art. 22 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., a refuzat să facă dovada legalităţii exercitării activităţii de gestiune colectivă, în baza noilor reglementări; partea adversă, cu rea-credinţă şi cu încălcarea prevederilor art. 14 şi art. 15 C. civ., nu s-a conformat deciziei nr. 794/2021, nedepunând la dosar înscrisuri relevante pentru exercitarea activităţii de gestiune colectivă.

Recurenta-pârâtă-reclamantă a mai susţinut şi că instanţa de fond, în rejudecare, a refuzat, cu rea-credinţă şi cu încălcarea art. 22 alin. (2) C. proc. civ., verificarea şi stabilirea situaţiei intimatei-reclamante-pârâte, iar, în apel, deşi s-a solicitat ca, în conformitate cu prevederile art. 479 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., aceasta să fie obligată să facă aceste dovezi, ele nu au fost depuse.

În opinia recurentei-pârâte-reclamante nedepunerea înscrisurilor relevante echivalează cu abuzul de drept prevăzut de art. 15 C. civ., astfel că, singura concluzie ce se impune este aceea că partea adversă nu deţine autorizările legale pentru a putea pretinde că exercită legal activităţi de gestiune colectivă; pentru acest motiv, la data formulării acţiunii, trebuiau puse în discuţie: calitatea procesuală activă; capacitatea de folosinţă la data depunerii cererii de chemare în judecată; obligarea intimatei-reclamante-pârâte să depună la dosarul cauzei şi să îi comunice înscrisurile din care rezultă îndeplinirea condiţiilor legale impuse organismelor de gestiune colectivă faţă de reglementările Directivei nr. 2014/25/UE şi ale Legii nr. 74/2018.

Totodată, a susţinut că în mod nelegal, în rejudecare, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii, invocată în temeiul lipsei calităţii procesuale active, în baza art. 184 din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 74/2018, şi pentru lipsa capacităţii de folosinţă a intimatei-reclamante-pârâte, în raport de prevederile art. 188 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 74/2018.

A arătat că art. 479 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. impunea verificarea şi stabilirea situaţiei de drept a intimatei-reclamante-pârâte, însă instanţa a refuzat să constate reaua-credinţă şi abuzul de drept, constând în încălcarea art. 14 şi art. 15 C. civ.

Astfel, a solicitat admiterea recursului şi interpretarea refuzului ca probă în favoarea sa, precum şi admiterea excepţiei inadmisibilităţii, întemeiate pe dispoziţiile art. 184 din Legea nr. 8/1996 republicată, în ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale active, şi pe art. 188 din acelaşi act normativ, în ceea ce priveşte lipsa capacităţii de folosinţă; admiterea apelului, în temeiul art. 480 alin. (2) C. proc. civ. cu raportare art. 22 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi respingerea acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale active şi lipsa capacităţii de folosinţă a părţii adverse având în vedere şi art. III din Legea nr. 74/2018 de modificare a alin. (5) al art. 165 din Legea nr. 8/1996.

Susţinând că partea adversă nu are nici la acest moment o hotărâre a Adunării Generale de aprobare a modificării statutului, nu are modificat şi autentificat un nou statut în conformitate cu noua metodologie de funcţionare a organismele de gestiune colectivă, impuse de Directiva 2014/26/UE, a solicitat admiterea recursului, casarea, în tot, a deciziei atacate şi respingerea pe fond a acţiunii, atât în ceea ce priveşte soluţia de obligare la despăgubiri, cât şi în ceea ce priveşte soluţia adoptată pentru TVA; în raport de cererea de admitere a recursului şi de respingere pe fond a acţiunii, soluţia de anulare în parte a hotărârii de fond, în ceea ce priveşte cererea reconvenţională, este lipsită de obiect.

II.3. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimata-pârâtă-reclamantă Asociaţia Centru Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi – C.R.E.D.I.D.A.M. a solicitat respingerea recursului, în principal, ca nul şi, în subsidiar ca neîntemeiat, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a deciziei recurate, precum şi obligarea recurentei-pârâte-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea excepţiei nulităţii recursului, intimata-reclamantă-pârâtă a invocat faptul că partea adversă nu a arătat în ce modalitate decizia instanţei de apel nu este conformă legii sau care sunt normele de drept încălcate, ci a formulat, pe de o parte, doar apărări identice cu cele din apel, iar, pe de altă parte, a susţinut direct în această fază procesuală autoritatea de lucru judecat cu privire la un eventual refuz de prezentare a unor documente de către C.R.E.D.I.D.A.M., constatat de prima decizie a Curţii de Apel Bucureşti.

Pe fondul recursului, a apreciat că acesta este nefondat, în condiţiile în care critica părţii adverse, potrivit căreia cauza a fost soluţionată deşi C.RE.D.I.D.A.M. nu a depus o serie de înscrisuri prin care s-ar verifica legalitatea exercitării activităţii de gestiune colectivă, a fost analizată de către instanţa de apel şi şi-a găsit deja o dezlegare, iar susţinerile privind încălcare autorităţii de lucru judecat a deciziei pronunţate în apel, în primul ciclu procesual, reprezintă o critică nouă, ce nu s-a regăsit în cuprinsul motivelor de apel.

În plus, cu referire la această ultimă critică, intimata-reclamantă-pârâtă a subliniat că afirmaţia părţii adverse este neadevărată, prin decizia civilă nr. 794 din data de 19 mai 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelurile, a anulat sentinţa tribunalului şi a trimis cauza spre rejudecare, fără a se pronunţa cu privire la o eventuală lipsă a unor documente care să ateste legalitatea funcţionării C.R.E.D.I.D.A.M., ca organism de gestiune colectivă.

În termen legal, recurenta-pârâtă-reclamantă, reluând pe scurt cele arătate prin cererea de recurs, a susţinut că nu este incidentă excepţia nulităţii, iar recursul este fondat.

A solicitat admiterea recursului, desfiinţarea hotărârilor şi respingerea pe fond a acţiunii.

II.4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în concluziile acestuia reţinându-se că, în speţă, completul de filtru urmează a aprecia dacă susţinerile recurentei-pârâte-reclamante pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau dacă este incidentă excepţia nulităţii recursului.

Raportul întocmit în cauză a fost comunicat părţilor, astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosarul de recurs.

Intimata-reclamantă-pârâtă Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi a depus punct de vedere la raport, solicitând continuarea procedurii reglementate de art. 493 C. proc. civ. în ceea ce priveşte soluţionarea pe fond a recursului, a arătat că îşi menţine cele arătate prin întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-pârâtă-reclamantă A. S.A. Focşani nu a depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluţia din data de 6 noiembrie 2023, s-a fixat termen la data de 16 ianuarie 2024, fără citarea părţilor, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2024, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţie nulităţii recursului, invocate de către intimata-reclamantă-pârâtă prin întâmpinare.

II.5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, deşi recurenta-pârâtă-reclamantă a susţinut incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., invocarea acestor motive de casare este doar formală, în condiţiile în care partea nu a adus deciziei atacate veritabile critici de nelegalitate.

Astfel, criticile prin care aceasta a invocat nedepunerea de către partea adversă a unor înscrisuri în dovedirea calităţii de organism de gestiune colectivă, dincolo de faptul că reprezintă o reiterare a motivelor de apel formulate împotriva sentinţei tribunalului, care şi-au găsit deja o dezlegare jurisdicţională prin decizia pronunţată în apel, nu constituie veritabile critici de nelegalitate susceptibile de încadrare în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ. câtă vreme, prin acestea, recurenta nu a arătat în ce modalitate decizia instanţei de apel nu este conformă legii.

În acest sens, Înalta Curte constată că, în cuprinsul considerentelor deciziei recurate, instanţa da apel, examinând dosarul de fond, a reţinut că intimatul-reclamant-pârât a depus înscrisurile menţionate de către apelanta-pârâtă-reclamantă, respectiv: avizul obţinut de la O.R.D.A. (înregistrat sub nr. x din data de 15 februarie 2019) pentru modificarea Statutului C.R.E.D.I.D.A.M., în acord cu dispoziţiile Legii nr. 8/1996, care conţinea dispoziţii referitoare la punerea în aplicare a dispoziţiilor Directivei 2014/26/UE; Statutul C.R.E.D.I.D.A.M. emis la data de 13 februarie 2019 şi înregistrat sub nr. x din data de 13 februarie 2019, avizat O.R.D.A., adresa C.R.E.D.I.D.A.M. nr. 12051 din data de 19 aprilie 2019, înregistrată la O.R.D.A. sub nr. x din data de 19 aprilie 2021, care a însoţit încheierea civilă emisă la data de 27 martie 2019 în dosarul nr. x/2019, dosar care a avut ca obiect – modificare statut –, încheierea emisă la data de 27 martie 2019 în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, extras site www.x.ro din care rezultă îndeplinirea obligaţiilor impuse prin dispoziţiile Legii nr. 74/2018.

Or, în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă-reclamantă ar fi trebuit să indice, punctual, de ce sunt greşite aceste considerente ale instanţei de apel care sprijină soluţia adoptată, şi nu doar să reitereze criticile formulate în faza procesuală anterioară, întrucât obiectul recursului îl constituie decizia curţii de apel.

O atare motivare a recursului nu îndeplineşte condiţiile stabilite de art. 488 alin. (1) Cod procedură, câtă vreme susţinerile recurentei nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate.

Pe de altă parte, chiar dacă a indicat ca temei de drept al recursului art. 488 punctul 8 C. proc. civ., criticile formulate nu pot fi circumscrise acestui motiv de casare. Nelegalitatea la care se referă acest text trebuie să fie legată de legea aplicabilă, iar nu de chestiuni de fapt, de apreciere a probelor administrate în cauză. Pe de altă parte, încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material la care se referă art. 488 alin. (1) punctul 8, invocat ca temei de drept al recursului, presupune aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea unei norme juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia, interpretarea greşită a unui text de lege corespunzător situaţiei de fapt, etc. Or, în cauză, recurenta nu a invocat şi nu a demonstrat niciuna dintre aceste ipoteze, ci s-a referit exclusiv la interpretarea eronată a probelor ceea ce nu echivalează, însă, cu aplicarea greşită a legii, în sensul art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., text legal care se referă la acele situaţii în care hotărârea este lipsită de un fundament juridic, ceea ce, în speţă, în mod evident, nu este cazul.

Nu respectă rigorile impuse de prevederile art. 488 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. nici critica prin care partea a susţinut nesocotirea autorităţii de lucru judecat a deciziei pronunţate de curtea de apel în primul ciclu procesual, prin care instanţa a statuat asupra faptului că intimata-reclamantă-pârâtă a refuzat să facă dovada legalităţii exercitării activităţii de gestiune colectivă, în baza noilor reglementări.

Această critică, deşi a fost subsumată de recurentă dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., nu poate fi circumscrisă acestor motive de casare întrucât, pe de o parte, în cuprinsul hotărârii a cărei autoritate de lucru judecat se invocă nu există nicio statuare care să se impună cu o astfel de putere în cauză, câtă vreme prin decizia respectivă a fost anulată sentinţa primei instanţe şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, pe de altă parte, recurenta nu a indicat în concret în ce constă nesocotirea autorităţii de lucru judecat şi nici în ce mod instanţa de apel a încălcat normele de drept material incidente în cauză.

În realitatea recurenta-pârâtă-reclamantă îşi exprimă nemulţumirea cu privire la validarea de către instanţa de apel a soluţiei tribunalului de respingere a excepţiilor referitoare la lipsa calităţii procesuale active şi a lipsei capacităţii de folosinţă a intimatei-reclamante-pârâte, în raport de probele administrate în cauză.

Or, instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor deja administrate.

Cu alte cuvinte, susţinerile recurentei-pârâte-reclamante ce vizează valoarea dată de instanţele de fond probelor administrate şi exprimarea propriei opinii cu privire la existenţa unui pretins refuz din partea intimatei-reclamante-pârâte de a depune înscrisurile solicitate, refuz ce ar fi fost reţinut în cauză, potrivit aprecierii acesteia, cu autoritate de lucru judecat şi care ar fi trebuit interpretat ca probă în favoarea sa, nu pot fi subsumate unor motive de nelegalitate a deciziei atacate, ci, cel mult, unor motive de netemeinicie a acesteia, întrucât nu pun în discuţie conformitatea deciziei recurate cu normele de drept aplicabile.

Or, aşa cum s-a arătat deja, în recurs nu pot fi analizate decât criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate, aceste limite ale judecăţii în calea extraordinară de atac rezultând din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, precum şi din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din acelaşi Cod, potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Aşa fiind, susţinerile recurentei-pârâte-reclamante ce nu reprezintă critici de nelegalitate nu pot forma obiect de analiză în coordonatele recursului pendinte, ele fiind incompatibile cu limitele imperativ stabilite pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare.

În consecinţă, constatând că susţinerile formulate de recurenta-pârâtă-reclamantă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi că, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute nici motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi la art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ. teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza pe fond a criticilor formulate prin cererea de recurs.

Totodată, faţă de cele anterior arătate, Înalta Curte reţine că partea care a pierdut procesul este recurenta-pârâtă-reclamantă A. S.A. Focşani, astfel că, în aplicarea prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., o va obliga pe aceasta la plata către intimata-reclamantă-pârâtă Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.200 RON, (dovedite prin înscrisul aflat la dosarul de recurs – confirmare tranzacţie), cuantum apreciat a fi justificat în raport de complexitatea cauzei şi de activitatea desfăşurată de avocatul intimatei-reclamante-pârâte (avocat C., cu împuternicire avocaţială seria x nr. x din data de 23 iunie 2023, aflată la dosarul de recurs).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta-reclamantă A. S.A. Focşani împotriva deciziei nr. 1857A din data de 7 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă-reclamantă A. S.A. Focşani la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.200 RON, către intimata-reclamantă-pârâtă Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2024.