Timeliness of revision petition challenging spousal property contribution quotas for violation of res judicata
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the petition for revision as late, leaving the Court of Appeal's rejection of the appeal and the Tribunal's judgment establishing 50% ideal shares for each party in force. The dispute involved a request to revise a final decision on determining spousal contribution quotas to jointly acquired marital property, where the applicant argued that a prior final judgment established a 70% contribution quota with positive preclusive effect that the appealed decision had violated. The decisive legal basis was the absolute procedural deadline for filing a revision based on the violation of the authority of res judicata (Article 509(1)(8) and Article 511(1)(8) of the Code of Civil Procedure), which the court determined was calculated from the date the challenged decision became final at its pronouncement rather than subsequent procedural acts, resulting in the applicant's decry of the right to file within the one-month statutory period.
Legislator headnote
AI generatedart. 817 C. proc. civ, art. 513 C. proc. civ, art. 510 alin. (2) C. proc. civ, art. 430 alin. (2) C. proc. civ, art. 430 C. proc. civ, art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ; Timeliness of revision petition challenging spousal property contribution quotas for violation of res judicata: The dispute involved a request to revise a final decision on determining spousal contribution quotas to jointly acquired marital property, where the applicant argued that a prior final judgment established a 70% contribution quota with positive preclusive effect that the appealed decision had violated. The decisive legal basis was the absolute procedural deadline for filing a revision based on the violation of the authority of res judicata (Article 509(1)(8) and Article 511(1)(8) of the Code of Civil Procedure), which the court determined was calculated from the date the challenged decision became final at its pronouncement rather than subsequent procedural acts, resulting in the applicant's decry of the right to file within the one-month statutory period.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGround for dismissing the petition as late due to the decry of the right to file the revision.
Identification of the specific revision ground invoked by the party, which determines the applicable procedural framework.
Procedural rule establishing the one-month deadline for filing the revision, which was not respected.
Full text
Şedinţa publică din data de 5 martie 2024
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cererii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 22 octombrie 2018, sub numărul x/2018, reclamanta A. S.A., persoană juridică în faliment, en faillite, on bankruptcy, prin reprezentant legal "B." SPARL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., stabilirea cotelor părţi din dreptul de proprietate de 50% pentru fiecare dintre pârâţi, asupra bunului imobil situat în municipiul Bucureşti, str. x, având număr cadastral x, înscris în cartea funciară x UAT Bucureşti.
În drept, au fost invocate prevederile art. 817 C. proc. civ.
I.2. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 4512 din 28 iulie 2020 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâta C., prin întâmpinare; a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes, invocată de pârâta C., prin întâmpinare; a admis în parte cererea principală, privind pe reclamanta A. S.A. şi pe pârâţii C. şi D.; a respins cererea reconvenţională; a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei bunul imobil, situat în municipiul Bucureşti, str. x sector 1, înscris în cartea funciară a municipiului Bucureşti, nr. x-U1; a constatat că pârâtul a avut o cotă de contribuţie la dobândirea masei partajabile de 68,55%, pârâta-reclamantă deţine o cotă de 31,45% din bunul imobil adus la masa partajabilă.
I.3. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă
Prin sentinţa civilă nr. 560 din 16 februarie 2023, Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă C., împotriva sentinţei civile nr. 4512/28.07.2020 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi A. S.A. şi D.; a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că fiecare dintre pârâţii C. şi D. deţine o cotă ideală de drept de câte 50% din masa partajabilă; a menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei apelate; a obligat intimaţii-pârâţi la plata către apelantă a sumei de 1418,33 RON, cu titlu de taxă de timbru în apel, luând act că apelanta şi-a rezervat dreptul de a solicita onorariul de avocat pe cale separată.
Prin încheierea din 09 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă a admis cererea de îndreptare formulată de intimata-reclamantă A. S.A., în contradictoriu cu apelanta-reclamantă C. şi cu intimatul-pârât D.; a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului deciziei civile nr. 560A/16.02.2023 pronunţate de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2018, în sensul că A. S.A. deţine calitatea de intimată-reclamantă, iar nu de intimat-pârât, astfel cum s-a consemnat din eroare; a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului deciziei civile nr. 560A/16.02.2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2018, în sensul că obligă intimatul-pârât şi intimata-reclamantă la plata sumei de 1418,33 RON cu titlu de taxă de timbru în apel; încheierea face parte integrantă din decizia civilă nr. 560A/16.02.2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2018.
I.4. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie
Prin decizia nr. 981 din 22 noiembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins recursul formulat de recurenta-pârâtă C., împotriva deciziei civile nr. 560 A/16.02.2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă-pârâtă A. S.A. şi cu intimatul-pârât D., ca inadmisibil.
I.5. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 981 din 22 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat revizuire C..
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă la data de 28 martie 2023, sub nr. x/2023.
Prin cererea formulată, revizuenta C. a solicitat, în temeiul art. 513 C. proc. civ. admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul Bucureşti deoarece s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei nr. 235A din 28 iunie 2013 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2010.
A susţinut revizuenta că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este competentă material să soluţioneze cererea de revizuire, potrivit art. 510 alin. (2) C. proc. civ., instanţa care a pronunţat hotărârea anterioară fiind Curtea de Apel Bucureşti.
În ce priveşte competenţa funcţională a secţiei I Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aceasta este dată de obiectul general al litigiului, acţiune în constatarea cotelor de contribuţie a soţilor la dobândirea unui bun comun în timpul căsătoriei.
După prezentarea situaţiei de fapt, revizuenta a învederat că prin decizia civilă nr. 235A/28.06.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2010 a fost respinsă acţiunea revocatorie formulată de societatea A. S.A., recursul promovat de A. fiind anulat, decizia menţionată rămânând irevocabilă.
Revizuenta a înţeles să se prevaleze de efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat decurgând din această hotărâre, atât la fond cât şi în apel, învederând că prevederile legale referitoare la natura juridică a patrimoniului comun al soţilor de a fi o universalitate juridică precum şi puterea de lucru judecat ce decurgea, în condiţiile art. 430 şi 431 C. proc. civ., din considerentele deciziei civile nr. 235A/28.06.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti nu pot fi ignorate.
A arătat că în considerentele deciziei civile nr. 235A/28.06.2013 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, la pag 48 se retine că este justificată cota de contribuţie a revizuentei, de 70%, reţinută în tranzacţia consfinţită prin sentinţa civilă nr. 2417/04.04.2006 prin raportare la probatoriul administrat în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2010 iar această cotă se impunea cu autoritate de lucru judecat în prezenta cauză pentru celălalt bun imobil ce intra în compunerea universalitătii, motiv pentru care trebuie a fi avută în vedere şi în prezentul proces.
În prezenta cauză, prin sentinţa civilă nr. 4512/28.07.2020, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis în parte cererea principală şi a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei bunul imobil din str. x, că pârâtul D. a avut o cotă de contribuţie la dobândirea masei partajabile de 68,55%, iar pârâta-reclamantă C. deţine o cotă de 31,45% din bunul imobil adus la masa partajabilă.
Or, dispozitivul deciziei civile nr. 560/16.02.2023 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civila în apelul declarat împotriva sentinţei civile a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, contravine celor statuate cu putere de lucru judecat prin considerentele deciziei civile nr. 235A/28.06.2013 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, la pag 48, întrucât tribunalul a ignorat faptul că respectiva cotă de 70% a revizuentei la dobândirea bunurilor comune, deci şi a apartamentului din str. x, se impunea cu autoritate de lucru judecat şi în prezenta cauză.
În dosarul finalizat prin decizia civilă nr. 235A/28.06.2013 a Curţii de Apel Bucureşti s-a rezolvat o chestiune litigioasă în acel proces, respectiv aceea că, în cadrul tranzacţiei de partajare amiabilă a bunurilor comune a cărei revocare s-a solicitat, cota de contribuţie de 70% a revizuentei nu era excesivă prin raportare la probatoriul administrat în acel dosar şi că această cotă din tranzacţie nu este de natură a afecta drepturile societăţii A. S.A., creditorul de la acel moment al intimatului D..
Prin urmare, considerentele mai sus citate din decizia civilă nr. 235A/28.06.2013 a Curţii de Apel Bucureşti se bucură de autoritate de lucru judecat în condiţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., deoarece sprijină soluţia de respingere a acţiunii pauliene intentate în acel dosar de A. S.A..
Revizuenta a evocat jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, doctrina recentă, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, precum şi jurisprudenţa CEDO şi a susţinut că în speţă sunt întrunite cerinţele impuse de dispoziţiile art. 430 C. proc. civ., întrucât atât decizia civilă nr. 560/16.02.2023 pronunţată Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a cărei revizuire se solicită cât şi considerentele deciziei civile nr. 235A/28.06.2013 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti prin care s-a respins acţiunea revocatorie/pauliană îndreptată în contra tranzacţiei de împărţire a bunurilor comune consfinţită prin hotărâre de expedient sunt hotărâri care evocă fondul, instanţele analizând aspecte privitoare la cotele de contribuţie ale soţilor la dobândirea bunurilor comune. De asemenea, există tripla identitate de elemente - părţi, obiect şi cauză - în cele două cauze: în ambele dosare A. are calitate de reclamant, iar revizuenta, alături de D., calitatea de pârâţi, în ambele cauze s-a analizat contribuţia foţilor soţi la dobândirea bunurilor comune; hotărârile sunt pronunţate în dosare diferite, cerinţă, de asemenea, îndeplinită; în cel de-al doilea proces efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a fost invocat chiar prin motivele de apel, însă instanţa nu s-a pronunţat asupra sa.
În probaţiune s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, solicitându-se ataşarea dosarului nr. x/2018
I.6. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată, intimata A. S.A. a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, motivat de faptul că a fost depusă cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
A susţinut că decizia nr. 560 a Tribunalului Bucureşti – secţia a III-a civilă a fost pronunţată la data de 16.02.2023, dată la care a şi devenit definitivă, iar termenul de o lună pentru formularea revizuirii s-a împlinit la data de 16.03.2023.
Pe fondul cererii de revizuire, a solicitat respingerea acesteia.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce succed:
Revizuirea este calea de atac comună, extraordinară, de retractare, nedevolutivă şi nesuspensivă de drept de executare care se exercită împotriva hotărârii pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul ori, în cazurile anume prevăzute de lege, împotriva hotărârilor care nu evocă fondul şi prin care se urmăreşte, de regulă, înlăturarea erorilor în legătură cu stabilirea situaţiei de fapt.
Motivele care justifică exercitarea căii de atac a revizuirii sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1-11 C. proc. civ., iar termenele de revizuire sunt prevăzute în art. 511 C. proc. civ. şi sunt de două categorii: un termen general (de drept comun) - de o lună (art. 511 alin. (1) C. proc. civ.) şi trei termene speciale (de excepţie) - de 15 zile, de 3 luni şi de 6 luni (art. 511 alin. (2), art. 511 alin. (1) pct. 7 şi art. 511 alin. (3) C. proc. civ.).
Termenele de declarare a acestei căi de atac sunt termene procedurale, astfel că modul de calcul şi împlinire a acestora este guvernat de prevederile art. 181 şi art. 182 C. proc. civ.
Termenul general de o lună este prevăzut pentru primele opt motive de la art. 509 C. proc. civ., iar în cazul motivului de revizuire prevăzut la pct. 8 al acestui text de lege (invocat în cauză), termenul general de o lună începe să curgă, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Nerespectarea termenelor de revizuire atrage sancţiunea decăderii părţii interesate din dreptul de exerciţiu al căii de atac şi, în mod corelativ, dacă aceasta a fost formulată după împlinirea termenului, cererea va fi respinsă ca tardivă.
Cu privire la calculul termenelor, art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prevede că atunci când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an; dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.
În ceea ce priveşte împlinirea termenului, art. 182 alin. (1) C. proc. civ. prevede că termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.
Neexercitarea dreptului în termenul prevăzut de lege se sancţionează cu decăderea, care reprezintă o sancţiune de drept procesual civil ce constă în pierderea dreptului de a îndeplini un act de procedură ce nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege. Instituţia decăderii este reglementată de art. 185 alin. (1) C. proc. civ.
Din economia acestor dispoziţii legale rezultă că decăderea intervine numai în caz de nerespectare a termenelor legale, imperative şi absolute, sancţionând neglijenţa părţii care nu şi-a exercitat dreptul procesual în termenul stabilit de lege.
Or, termenul de o lună, prevăzut de art. 511 alin. (1) C. proc. civ. are natura unui termen legal, imperativ şi absolut, nerespectarea lui fiind sancţionată cu decăderea părţii interesate din dreptul de a mai exercita calea de atac a revizuirii.
În cauza pendinte, se observă că ultima hotărâre judecătorească, pretins potrivnică, este decizia civilă nr. 560A din data de 16 februarie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2018.
Această decizie, prin care s-a soluţionat apelul formulat de pârâta C. împotriva sentinţei civile nr. 4512/28.07.2020 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.A. şi cu intimatul-pârât D., este o decizie definitivă potrivit legii, întrucât este dată într-o cauză având ca obiect stabilirea cotelor părţi ale foştilor soţi la dobândirea bunurilor comune.
O astfel de cerere se circumscrie prevederilor C. civ. referitoare la familie, prevederi care includ, printre altele, şi drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor (regimul bunurilor soţilor: regimul comunităţii legale, regimul separaţiei de bunuri, regimul comunităţii convenţionale, modificarea regimului matrimonial) şi care sunt în competenţa instanţei de tutelă (art. 265 C. civ.). Cererile date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie sunt de competenţa, în primă instanţă, a judecătoriei, astfel cum reglementează dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., iar asemenea cereri, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "Sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs;", iar alin. (2) al aceluiaşi text de lege stabileşte că "Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive (...) la data pronunţării."
Ca atare, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale evocate rezultă că decizia a cărei revizuire se solicită, respectiv decizia civilă nr. 560A din 16 februarie 2023, este o decizie definitivă de la data pronunţării.
În acest context se impune analiza şi înlăturarea apărărilor revizuientei în sensul că decizia atacată cu revizuire a devenit definitivă la alte momente decât la data pronunţării sale.
Astfel, nu poate fi reţinută cu acest titlu nici data respingerii ca inadmisibil a recursului declarat de parte împotriva hotărârii, pentru că regimul juridic al căilor de atac este stabilit cu caracter imperativ de lege, caracterul definitiv al hotărârii operând de drept atunci când hotărârea nu este supusă căii de atac a recursului; în plus, respingerea ca inadmisibilă a căii de atac a recursului este un argument în plus că decizia atacată cu revizuire a devenit definitivă la data pronunţării, pentru că nu era supusă recursului.
De asemenea, nu este întemeiată nici susţinerea privind dobândirea caracterului definitiv la data soluţionării unei cereri de îndreptare a erorilor materiale cuprinse în dispozitivul hotărârii în discuţie, care au privit denumirea corectă a calităţii părţilor din proces (apelanţi, intimaţi, reclamanţi sau pârâţi), cât timp aceasta este o chestiune care nu priveşte existenţa însăşi a hotărârii, ci anumite menţiuni din dispozitivul acesteia, fără relevanţă pentru soluţia pronunţată în cauză şi care sunt în mod vădit erori materiale.
În cauza dedusă judecăţii, cererea de revizuire a fost formulată la data de 20 martie 2023 (într-o zi de luni), data ştampilei oficiului poştal aplicate pe plicul cu care a fost înaintată cererea de revizuire la instanţă, primind dată certă la data de 28 martie 2022 şi este îndreptată împotriva unei hotărâri definitive chiar de la data pronunţării sale, respectiv de la data de 16 februarie 2023.
Or, în raport cu dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. cu aplicarea art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul pentru exercitarea căii de atac a revizuirii s-a împlinit la data de 16 martie 2023 (într-o zi de joi).
Chiar dacă s-ar lua în considerare data de 17 martie 2023, astfel cum a susţinut apărătorul ales al revizuentei, cererea de revizuire apare tot ca fiind tardiv formulată, întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, termenul de o lună era deja împlinit la data de 16 martie 2023, într-o zi de joi, zi lucrătoare, neintervenind, astfel, nicio o prelungire a acestuia.
În consecinţa acestor considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare de retractare a fost depăşit, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca tardiv formulată, făcând astfel aplicarea sancţiunii decăderii, excepţia tardivităţii declarării acestei căi de atac fiind una de ordine publică, absolută, dirimantă, astfel încât, admiterea acesteia împiedică instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, să analizeze admisibilitatea respectivei cereri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca fiind tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta C., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat E., cu sediul în Bucureşti, împotriva deciziei nr. 560 din 16 februarie 2023 a Tribunalului Bucureşti – secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii D., cu domiciliul în Bucureşti, şi A. S.A., cu sediul procesual ales în Bucureşti.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2024.