Appeal null; prior rejection of €300,000 moral damages over denied insulin in detention affirmed

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 17 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată Serviciul Independent de Reţinere şi Arestare Preventivă Bucureşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul la plata sumei de 300.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru daunele morale suferite ca urmare a faptului că i-a fost pusă în pericol sănătatea prin aceea că nu i-a fost asigurat regimul alimentar recomandat de medicul specialist (6 mese pe zi), astfel cum s-a reţinut prin sentinţa penală nr. 1375 din data de 31 mai 2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. x/2017.

La data de 5 februarie 2019, reclamantul a depus o cerere intitulată "întâmpinare", susţinând lipsa de temei legal a întâmpinării depuse de Poliţia Capitalei.

A mai arătat că, timp de 90 de zile, în Arestul Central al Capitalei, nu i s-a respectat regimul alimentar şi nu a beneficiat de consult de specialitate, până a recurs la refuzul de hrană şi insulină; a fost lăsat fără insulină timp de 24 de ore, pe motiv că nu există aprobare pentru a primi insulină de la familie.

A menţionat că a primit insulină la intervenţia avocatului, precum şi că nu a fost pus în pericol de produsele alimentare primite de la familie, ci de cele primite în arest.

I.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 2101 din data de 21 martie 2019, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamant împotriva pârâtei Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

I.3. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă

Cauza a fost înregistrată, la data de 12 iunie 2019, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 2388 din data de 17 octombrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea ca neîntemeiată.

I.4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin decizia civilă nr. 539A din data de 11 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul formulat de reclamantul A. şi apelul incident formulat de pârâtă Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2388 din dat de 17 octombrie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Împotriva deciziei civile nr. 539A din data de 11 aprilie 2022, pronunţate în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs reclamantul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 20 iunie 2023, sub nr. x/2018, fiind repartizată aleatoriu spre soluţionare completului nr. 2.

II.2. Motivele de recurs

Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că instanţa a denaturat toate probele aflate la dosar.

Totodată, a precizat că starea de sănătate i-a fost deteriorată, întrucât, pe parcursul perioadei în care s-a aflat în detenţie, nu i-a fost respectat regimul alimentar prescris de medicul specialist.

Recurentul-pârât a menţionat că va prezenta celelalte motive de recurs în faţa instanţei.

II.3. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimata-pârâtă Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti a depus întâmpinare prin care, în raport de prevederile art. 487 alin. (1) şi art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând că partea adversă nu a precizat care sunt motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac promovată, ci a reiterat aspecte ce ţin de fondul cauzei.

Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că instanţa de apel a identificat şi a interpretat corect cadrul legal incident, dispozitivul hotărârii cuprinzând o soluţie temeinică şi legală.

Recurentul-reclamant, în termen legal, a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat judecarea cererii de recurs, astfel cum a fost formulată, arătând că este imobilizat la pat, deteriorarea stării sale de sănătate fiind generată de nerespectarea regimului alimentar.

II.4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în concluziile acestuia reţinându-se că, în speţă, completul de filtru urmează a aprecia dacă susţinerile recurentului-reclamant pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau dacă este incidentă excepţia nulităţii recursului.

Raportul întocmit în cauză a fost comunicat părţilor, iar acestea nu au depus puncte de vedere.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluţia din data de 27 noiembrie 2023, s-a fixat termen la data de 16 ianuarie 2024, fără citarea părţilor, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2024, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţie nulităţii recursului invocate de către intimata-pârâtă prin întâmpinare.

II.5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, recurentul-reclamant nu a procedat la încadrarea susţinerilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu a adus deciziei atacate veritabile critici de nelegalitate, ci şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la valoarea şi interpretarea date de către instanţă probelor administrate în cauză.

Or, o atare motivare a recursului nu îndeplineşte rigorile impuse de art. 488 alin. (1) Cod procedură, cele susţinute prin cererea de recurs nefiind apte de încadrare în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de lege, nereprezentând critici de nelegalitate a hotărârii recurate.

Instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

Cu alte cuvinte, critica recurentului-reclamant ce vizează stabilirea situaţiei de fapt în urma analizării probelor administrate, probe pe care, în opinia acestuia, instanţa le-a denaturat, nu se circumscrie niciunuia dintre motivele de nelegalitate reglementate de C. proc. civ., deoarece stabilirea situaţiei de fapt este atributul instanţelor de fond.

Totodată, Înalta Curte reţine că pot forma obiect al cercetării judecătoreşti în recurs doar criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate, aceste limite ale judecăţii în recurs rezultând, pe de o parte, din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, pe de altă parte, din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din acelaşi Cod, care potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Prin urmare, cum calea de atac a recursului este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii recurate sub aspectul legalităţii acesteia, o atare analiză nu se poate realiza în lipsa dezvoltării unor critici concrete de nelegalitate, susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., şi grefate pe considerentele hotărârii recurate şi pe soluţia pe care aceasta o cuprinde.

Cu alte cuvinte, susţinerile recurentului-reclamant, care nu reprezintă critici de nelegalitate, nu pot forma obiect de analiză în coordonatele recursului pendinte, ele fiind incompatibile cu limitele imperativ stabilite pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare.

În consecinţă, cum criticile formulate de recurentul-reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi Cod, precum şi la art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Raportat la soluţia ce urmează a fi pronunţată şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ. teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza pe fond a criticilor formulate prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 539A din data de 11 aprilie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2024.