Expropriation Compensation: Enforceability of Late Payment Interest and Inflation Adjustments Post-Judicial Quantification

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 29 ianuarie 2020 pe rolul Tribunalului Constanţa, astfel cum a fost precizată în şedinţa din 15 mai 2020, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., în temeiul art. 1084 C. civ. şi art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 450.000 RON, reprezentând dobânda şi actualizare cu indicele de inflaţie calculate pentru perioada 04.06.2009 - 27.06.2019 pentru suma de 470.557 RON, reprezentând despăgubire dispusă prin decizia civilă nr. 184A/24.10.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Galaţi.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 1555 din 10 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - Ministerul Transporturilor prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A..

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel:

Prin decizia nr. 97/C din 9 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia I civilă, a fost admis apelul declarat de apelanţii reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1555 din 10 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în contradictoriu cu intimatul pârât Statul Român - Ministerul Transporturilor prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, prin mandatar S.C. C. S.A..

A fost schimbată sentinţa civilă apelată, în sensul că:

A fost admisă excepţia prescrierii dreptului material la acţiune cât priveşte sumele aferente dobânzii legale şi actualizării cu rata inflaţiei, pentru perioada 4.06.2009-30.09.2011 şi au fost respinse aceste pretenţii ca fiind prescrise.

A fost admisă în rest acţiunea reclamanţilor.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamanţilor dobânda legală (daune moratorii) şi actualizarea cu rata inflaţiei pentru suma de 139.107 RON, calculate de la data de 1.10.2011 şi până la 27.06.2019.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamanţilor dobânda legală (daune moratorii) şi actualizarea cu rata inflaţiei pentru suma de 331.450 RON, calculate de la data de 17.04.2019 şi până la 27.06.2019.

A fost obligat intimatul pârât la plata către apelanţii reclamanţi a sumei de 12.465 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

4. Hotărârea pronunţată de instanţa de recurs:

Prin decizia nr. 438 din 1 martie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de recurenţii-reclamanţi A. şi B. şi de recurentul-pârât Statul Român – Ministerul Transporturilor prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere prin mandatar S.C. C. S.A. împotriva deciziei nr. 97/C din 9 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia I civilă.

A casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de apel.

Al doilea ciclu procesual:

5. Decizia pronunţată de instanţa de apel în rejudecare:

Prin decizia nr. 285/C din 14 decembrie 2022, Curtea de Apel Constanţa – secţia I civilă a admis apelul civil declarat de apelanţii reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1555 din 10 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în contradictoriu cu intimatul pârât Statul Român - Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, prin Mandatar S.C. C. S.A..

A schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea.

A obligat pe pârâtul către reclamanţi la plata dobânzii legale şi a actualizării cu rata inflaţiei calculate la suma de 470.557 RON, pentru perioada 17.04.2019-27.06.2019.

A respins restul pretenţiilor ca nefondate.

A obligat pe intimatul-pârât către apelanţii reclamanţi la plata sumei de 207,75 RON, reprezentând cheltuieli de judecată fond şi apel.

6. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 285/C din 14 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia I civilă, pârâtul Statul Român - Ministerul Transporturilor prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere prin mandatar S.C. C. S.A. a declarat recurs, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât a arătat că hotărârea Curţii de Apel Constanţa este nelegală deoarece instanţa a aplicat în mod greşit prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică referitoare la despăgubirile ce pot fi acordate, precum şi art. 9 din Legea nr. 198/2004 şi art. 22 din Legea nr. 255/2010.

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi, prin care s-a solicitat acordarea unor penalităţi de întârziere cu privire la despăgubirile stabilite în mod definitiv de instanţa de judecată pentru repararea prejudiciului cauzat prin expropriere, nu reprezintă un demers compatibil cu cel permis de dispoziţiile speciale din materia exproprierii pentru cauză de utilitate publică, dat fiind faptul că printr-o astfel de acţiune se tinde la utilizarea unor criterii suplimentare de determinare a cuantumului despăgubirii ce se datorează pentru expropriere, criterii ce nu sunt stabilite în mod expres de lege.

Or, după cum se poate observa din cuprinsul prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, legiuitorul nu prevede drept criteriu de stabilire a despăgubirilor şi daunele cauzate de întârzierea finalizării procedurii de stabilire a despăgubirilor cauzate de expropriere ca urmare a contestării cuantumului acestora.

Mai mult decât atât, un astfel de demers judiciar prin care se solicită acordarea dobânzii legale şi a actualizării cu rata inflaţiei a sumei stabilite cu titlu de despăgubire pentru expropriere în cadrul procedurii judiciare, nu este compatibil cu prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004 şi ale art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 în situaţia în care acesta este promovat ulterior momentului la care despăgubirile au fost stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a finalizat procedura prin care putea fi contestat cuantumul despăgubirilor pe care expropriatorul le datorează.

Recurentul-pârât a precizat că aceste aspecte au fost reţinute şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul Deciziei nr. 31/2020 la punctele 88-90 din decizie, redatate în cuprinsul cererii de recurs.

Aşadar, se impunea ca instanţa de apel, în rejudecare, să respingă apelul formulat de reclamanţi inclusiv cu privire la perioada 17.04.2019 - 27.06.2019, de vreme ce solicitarea de obligare la plata dobânzii şi actualizării cu rata inflaţiei a sumei stabilite cu titlu de despăgubire pentru expropriere în procedura judiciară este nelegală în raport de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 şi ale art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 în situaţia în care acestea se solicită ulterior momentului la care despăgubirile au fost deja stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

7. Apărările formulate în cauză:

La dosar nu a fost depusă întâmpinare.

8. Procedura în faţa instanţei de recurs:

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (29 ianuarie 2020), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

În ceea ce priveşte circumstanţele factuale, se impune a fi punctat faptul că, prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul cauzei, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii legale şi actualizarea cu indicele de inflaţie a sumei stabilite cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul cauzat reclamanţilor prin expropriere.

Prin cererea de recurs, subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de apel a aplicat în mod greşit prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum şi art. 9 din Legea nr. 198/2004 şi art. 22 din Legea nr. 255/2010, având în vedere că legiuitorul nu a prevăzut drept criteriu de stabilire a despăgubirilor şi daunele cauzate de întârzierea finalizării procedurii de stabilire a despăgubirilor ocazionate de expropriere, ca urmare a contestării cuantumului acestora. Apreciază recurentul-pârât că un astfel de demers judiciar, prin care se solicită acordarea dobânzii legale şi a actualizării cu rata inflaţiei a sumei stabilite cu titlu de despăgubire pentru expropriere în cadrul procedurii judiciare, nu este compatibil cu prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004 şi ale art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 în situaţia în care acesta este promovat ulterior momentului la care despăgubirile au fost stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a finalizat procedura prin care putea fi contestat cuantumul despăgubirilor pe care expropriatorul le datorează.

Critica este nefondată şi eludează aspectele deja tranşate în cauză.

Astfel, prin decizia de casare nr. 438 din 1 martie 2022 pronunţată în etapa procesuală anterioară, instanţa supremă învestită cu soluţionarea cererilor de recurs formulate de ambele părţi a stabilit că în cauză este aplicabilă, atât din punct de vedere temporal, cât şi din perspectivă substanţială, Decizia nr. 31/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că "Despăgubirea stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă, pronunţată în procedura prevăzută de Legea nr. 255/2010, este compatibilă cu acordarea de daune moratorii întemeiate pe prevederile art. 1.535 din C. civ., în cazul în care acestea sunt solicitate pentru perioada ulterioară datei la care s-a finalizat procedura judiciară de soluţionare a contestaţiei prevăzute în art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010".

De asemenea, în considerentele acestei decizii s-a reţinut că de la data la care a luat sfârşit procedura specială de cuantificare a despăgubirilor reglementată prin Legea nr. 255/2010 "pot fi cerute daune-interese moratorii în temeiul prevederilor art. 34 din Legea nr. 255/2010 coroborat cu art. 1.535 din C. civ., pentru că dreptul de creanţă al expropriatului are ca obiect o sumă certă şi exigibilă, stabilită printr-un titlu executoriu, iar pasivitatea debitorului în a o elibera este de natură a genera un nou prejudiciu".

Aceste aspecte deja tranşate, ce au caracter obligatoriu în considerarea dispoziţiilor art. 501 alin. (1) C. proc. civ., au fost corect aplicate de instanţa de apel, care, în valorificarea dezlegărilor date prin decizia de casare, a reţinut că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la plata de daune moratorii pentru perioada dintre data rămânerii irevocabile a hotărârii instanţelor judecătoreşti de stabilire a despăgubirilor (17.04.2019) şi până la data plăţii efective (27.06.2019).

Prin modalitatea de redactare a cererii de recurs, se constată că recurentul-pârât este în eroare în ceea ce priveşte atât statuările instanţei de casare, cât şi aspectele reţinute în considerentele deciziei pronunţate de instanţa de apel.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea recursului sunt nefondate, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român - Ministerul Transporturilor prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere prin mandatar S.C. C. S.A. împotriva deciziei nr. 285/C din 14 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2024.