Conflict of jurisdiction resolved in favor of enforcement court's exclusive competence for objection to execution measures

Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 13 iunie 2023 sub nr. x/2023, contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova a solicitat, în contradictoriu cu intimatul A., anularea actelor de executare silită constând în raport de expertiză, încheiere stabilire cheltuieli şi acte subsecvente, emise în dosarul de executare silită nr. x/2021 al BEJ B., pentru suma de 16.945,40 RON.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 712 şi urm. C. proc. civ.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

I.2.1. Prin sentinţa civilă nr. 7156/2023 din 28 septembrie 2023, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Secia a II-a civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, în favoarea Judecătoriei Craiova.

În motivare, această instanţă a reţinut că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, care, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc investit de creditor.

Totodată, a reţinut şi incidenţa deciziei nr. 6 din 15 mai 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că recunoaşterea posibilităţii determinării instanţei de executare prin raportare şi la sediul dezmembrământului fără personalitate juridică, atunci când acesta figurează ca fiind obligat prin titlul executoriu, singur ori alături de persoana juridică de bază, nu impietează asupra caracterului exclusiv al competenţei instanţei de executare.

Astfel, instanţa a reţinut că la data cererii de sesizare a executorului judecătoresc, Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova îşi avea sediul în Craiova, Bld. Decebal nr. 1, jud. Dolj, iar competenţa, ca instanţă de executare, revine Judecătoriei Craiova în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul debitoarei.

I.2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Craiova, prin sentinţa civilă nr. 440/2024 din 18 ianuarie 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare care, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

A reţinut însă şi aplicabilitatea în speţă a deciziei nr. 20/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea recursului în interesul legii, potrivit căreia, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea silită nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale.

Drept urmare, constatând că instanţa care a încuviinţat executarea silită este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a declinat compenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acesteia.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului care a generat prezentul conflict negativ de competenţă îl reprezintă contestaţia la executare formulată contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova împotriva executării silite ce face obiectul dosarului execuţional nr. x/2021 al BEJ B..

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă şi Judecătoria Craiova şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, făcând aplicarea aceloraşi dispoziţii legale, respectiv art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., însă Judecătoria Craiova reţinând şi incidenţa celor statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021.

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei executare, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 651 alin. (3) din acelaşi cod, potrivit cu care "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În speţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin încheierea pronunţată la 24 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, a admis cererea de încuviinţare a executării silite a debitoarei Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în folosul creditorului A..

Prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că "una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reţinând scopul urmărit de legiuitor prin determinarea clară, printr-o singură normă atributivă de competenţă a instanţei de executare, respectiv acela de a asigura unicitatea instanţei de executare, deja determinată prin efectul pronunţării hotărârii prin care a fost încuviinţată executarea silită, care a tranşat în mod necesar şi problema calificării instanţei ce a pronunţat-o ca având statutul de instanţă de executare, acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul procedurii în care se contestă executarea silită deja declanşată.

Cu alte cuvinte, competenţa instanţei de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu cereri sau incidente ulterioare, precum contestaţia la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite şi indiferent de schimbarea domiciliului debitorului, după încuviinţarea executării silite.

Pentru aceste considerente, în raport de cele anterior reţinute şi de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu intimatul A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, ca instanţă care a încuviinţat executarea silită prin încheierea pronunţată la data de 24 septembrie 2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 februarie 2024.