Conflict of jurisdiction resolved by assigning objection to enforcement to executing court over debtor's domicile

Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 22 mai 2023, sub nr. x/2023, contestatoarea Curtea de Apel Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., anularea adresei de înfiinţare a popririi din data de 04.05.2023 din dosarul de executare nr. 1052/SS/2022 al H., suspendarea provizorie a executării silite şi suspendarea executării silite.

În drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 622 şi urm. C. proc. civ., dispoziţiile O.U.G. nr. 90/2017 şi dispoziţiile O.U.G. nr. 3/2019.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 8599/2023 din 17 noiembrie 2023, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, având ca obiect "contestaţie la executare", formulată de contestatoarea Curtea de Apel Bucureşti, în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) precum şi cele ale art. 714 alin. (1) C. proc. civ.. Totodată, având în vedere împrejurarea potrivit căreia contestatoarea este instanţă superioară celei competente să soluţioneze cauza, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (2)1 din acelaşi Cod, apreciind că Judecătoria Ploieşti este instanţa competentă să soluţioneze cauza.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Ploieşti a pronunţat încheierea finală nr. 86 din 16 ianuarie 2024, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 712, art. 714 din C. proc. civ., precum şi aplicabilitatea Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.

În acest sens, instanţa a reţinut că, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei, care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că, în respectiva executare silită, nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care toate cererile şi incidentele, care vor apărea pe parcursul executării silite, vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

În consecinţă, având în vedere că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti este instanţa, care a admis cererea de încuviinţare a executării silite în contradictoriu cu debitoarea Curtea de Apel Bucureşti, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 3980/09.12.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a apreciat că tot Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti este competentă să soluţioneze şi contestaţia la executare.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit, ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Focşani şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

Obiectul demersului judiciar, ce a stat la baza declanşării conflictului negativ de competenţă îl constituie cererea, având ca obiect "contestaţie la executare", formulată de contestatoarea Curtea de Apel Bucureşti .

Înalta Curte constată că, în speţă, cele două instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, făcând aplicarea aceloraşi dispoziţii legale, art. 651 şi art. 714 din C. proc. civ., însă Judecătoria Ploieşti a reţinut şi incidenţa dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021.

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei executare, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. coroborate cu art. 651 alin. (3) din acelaşi cod, potrivit cu care "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (3) din C. proc. civ. instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În speţă, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin încheierea din 24 mai 2022, în dosarul nr. x/2022, a admis cererea de încuviinţare a executării silite a debitoarei Curtea de Apel Bucureşti.

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reţinând scopul urmărit de legiuitor prin determinarea clară, printr-o singură normă atributivă de competenţă a instanţei de executare, respectiv acela de a asigura unicitatea instanţei de executare, deja determinată prin efectul pronunţării hotărârii, prin care a fost încuviinţată executarea silită, care a tranşat în mod necesar şi problema calificării instanţei ce a pronunţat-o ca având statutul de instanţă de executare, acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul procedurii de executare, în care se contestă executarea silită deja declanşată.

Cu alte cuvinte, competenţa instanţei de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu cereri sau incidente ulterioare, precum contestaţia la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite şi indiferent de schimbarea domiciliului debitorului, după încuviinţarea executării silite.

Întrucât în cauză, aşa cum s-a arătat, instanţa care a încuviinţat executarea silită în raport cu care s-a formulat prezenta contestaţie la executare este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în lumina celor statuate prin Decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021 mai sus menţionată, competenţa de soluţionare a pricinii aparţine acestei instanţe.

Referitor la dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., se reţine că acestea puteau fi invocate în justificarea prorogării de competenţă (în favoarea altei instanţe, aflate în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanţa competentă, potrivit legii) la momentul la care s-a solicitat încuviinţarea executării silite şi când, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., este determinată instanţa competentă să soluţioneze orice incidente apărute în cursul executării silite.

Neprocedându-se în această modalitate, în speţă se opun dezlegările cu caracter obligatoriu conţinute în Decizia în interesul legii nr. 20/2021.

Astfel fiind, aspecte legate de obiecţii în legătură cu imparţialitatea instanţei, dată fiind calitatea debitoarei, pot fi invocate pe alt temei juridic, care să permită prorogarea judiciară, iar nu legală, de competenţă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 februarie 2024.