Territorial jurisdiction for maintaining a fiscal garnishment: primacy of the special domicile rule for the third-party garnishee over the general debtor-domicile rule
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Court of Sector 6, Bucharest, ordering that the competent court to adjudicate the case is the one located in the district where the third-party garnishee is domiciled or has its registered office, thereby reversing the declination made by the Court of Câmpina. The dispute involved a creditor (a municipal authority) requesting the maintenance of a garnishment on sums owed by a debtor to a third-party company, which raised the question of whether the territorial jurisdiction was determined by the debtor’s domicile or the garnishee’s location. The Court determined that while Article 651 of the Civil Procedure Code provides the general rule for execution proceedings, Article 237 of the Fiscal Procedure Code constitutes a special law that derogates from the general rule in matters concerning public revenues. Applying the legal doctrine that specific laws prevail over general laws (*specialia generalibus derogant*), the Court held that the specialized provision of the Fiscal Procedure Code exclusively assigned jurisdiction to the court having territorial jurisdiction over the third-party garnishee's domicile or seat.
Legislator headnote
AI generatedart. 237 din Legea nr. 207/2015, art. 651 alin. (3) C. proc. civ, art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 C. proc. civ, art. 631 alin. (2) C. proc. civ; Territorial jurisdiction for maintaining a fiscal garnishment: primacy of the special domicile rule for the third-party garnishee over the general debtor-domicile rule: Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că prezenta cerere, chiar dacă îmbracă forma particulară a procedurii reglementată de art. 237 Codul de procedură fiscală, vizează în realitate executarea silită (iniţiată de creditoare împotriva debitorului), fiind guvernată, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, de prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024
Asupra conflictului de faţă constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la data de 26 august 2022 sub nr. x/2022, creditorul Oraşul Breaza, prin primar în contradictoriu cu debitorul A. şi terţul poprit S.C. B. S.R.L. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se menţină poprirea înfiinţată prin adresa nr. x/22.02.2022 asupra terţului poprit până la concurenţa sumei de 1407 RON, prevăzută în titlurile executorii nr. x/20.11.2015, nr. y/25.01.2018, nr. z/12.08.2019.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 237 din Legea nr. 207/2015.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 8951 din 14 decembrie 2022, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat, în favoarea Judecătoriei Câmpina, competenţa de soluţionare a acţiunii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că prezenta cerere, chiar dacă îmbracă forma particulară a procedurii reglementată de art. 237 Codul de procedură fiscală, vizează în realitate executarea silită (iniţiată de creditoare împotriva debitorului), fiind guvernată, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, de prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
Totodată, a reţinut incidenţa prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., iar în raport de domiciliul debitorului de la data începerii executării silite, situat în Breaza, jud. Prahova, a constatat că Judecătoria Câmpina este competentă să soluţioneze cererea de validare a popririi formulată de creditorul Oraşul Breaza, prin primar.
2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Câmpina a pronunţat sentinţa civilă nr. 4889/2023 din 13 decembrie 2023, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că, prin dispoziţiile art. 237 Codul de procedură fiscală, s-a instituit o competenţă teritorială exclusivă şi obligatorie, derogatorie de la dreptul comun, în favoarea instanţei judecătoreşti în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, în privinţa cererilor de menţinere sau desfiinţare a popririi, având ca obiect sume ce constituie venituri publice.
În atare situaţie, a reţinut că, în concursul dintre legea specială şi cea generală, dispoziţiile legii speciale se aplică prioritar fiind astfel competentă să soluţioneze prezenta cauză Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, ca instanţă în circumscripţia căreia domiciliază terţul poprit.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În speţă, instanţa de judecată a fost învestită cu soluţionarea unei cereri având ca obiect validare poprire, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aplicarea diferită de către instanţele de judecată a normelor generale şi, respectiv, speciale de drept incidente în materie de executare silită.
În speţă, în dosarul de executare nr. x/2019 a fost demarată, în temeiul prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, procedura de executare silită împotriva debitorului A..
În dosarul menţionat, prin adresa nr. x/22.02.2022 a fost înfiinţată poprire asupra terţului poprit până la concurenţa sumei de 1407 RON, prevăzută în titlurile executorii nr. x/20.11.2015, nr. y/25.01.2018 şi nr. 1833/12.08.2019.
Referitor la instanţa de executare, dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. prevăd că aceasta este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Prevederile art. 651 C. proc. civ. reprezintă norma generală în materie de executare silită, potrivit art. 631 alin. (2) C. proc. civ.
Pe de altă parte, însă, cu privire la cererile prin care se solicită înfiinţarea popririi, Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală conţine dispoziţii speciale, art. 237 alin. (1) din acest act normativ stabilind următoarele:,,(1) Dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informaţiile şi documentele deţinute organul fiscal are indicii că terţul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum şi în cazul în care se invocă alte neregularităţi privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menţinerea sau desfiinţarea popririi".
Din interpretarea dispoziţiilor legale evocate rezultă că legiuitorul a înţeles să reglementeze distinct competenţa teritorială în cazul cererilor de menţinere a popririi, în favoarea instanţei judecătoreşti în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit.
Aşa fiind, raportat la obiectul prezentei cereri, în cauză nu îşi găseşte aplicabilitatea norma generală prevăzută de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., fiind aplicabile prevederile art. 237 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, dându-se astfel valenţă principiului specialia generalibus derogant.
Aşadar, având în vedere că terţul poprit are sediul în sectorul 6 al mun. Bucureşti, în aplicarea dispoziţiilor menţionate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Sectorului 6 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 februarie 2024.