Negative conflict of jurisdiction over real estate contract annulments: material competence determined by highest claim value under Art. 99 CPC

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă, la data de 27 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D., prin reprezentant legal, B., E. S.R.L. şi F., următoarele:

- dezbaterea succesiunii după defunctul G., cu ultimul domiciliu în Bucureşti;

- anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din data de 12 februarie 2008 de BNP H. şi readucerea imobilului situat în Bucureşti, str. x, sector 4 în patrimoniul pârâtei E. S.R.L.;

- anularea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x din data de 25 aprilie 2002 de BNP I. şi sub nr. x din data de 19 decembrie 2007 de BNP H. şi readucerea imobilului din Pucioasa, Bd. x, judeţ Dâmboviţa în patrimoniul defunctului;

- anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din data de 11 aprilie 2002 de BNP J. şi readucerea imobilului din Bucureşti, în patrimoniul defunctului;

- stabilirea masei succesorale ca fiind compusă din: 100% din părţile sociale ale E. S.RL., 50% din autoutilitara K. cu numărul de înmatriculare x, 50% din autoturismul x cu numărul de înmatriculare x, imobilul din judeţ Dâmboviţa şi imobilul din Bucureşti;

- obligarea pârâţilor la plata contravalorii lipsei de folosinţă a bunurilor care alcătuiesc masa succesorală, de la data decesului defunctului şi până la data soluţionării definitive a cererii.

De asemenea, au menţionat că solicită anularea şi a celorlalte contracte de vânzare-cumpărare menţionate în cuprinsul cererii pentru lipsa cauzei.

În drept, au invocat art. 966, art. 967, art. 1294, art. 1303 vechiul C. civ. şi art. 1665 C. civ.

La data de 29 decembrie 2020, reclamanţii au depus o cerere modificatoare, prin care au solicitat introducerea în masa succesorală şi a cotei de 50% din autoturismului K. şi au indicat valoarea bunurilor care alcătuiesc masa succesorală.

Prin încheierea de şedinţă din data de 10 februarie 2021, instanţa a dispus anularea parţială a cererii de chemare în judecată în raport cu capetele de cerere referitoare la anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 19 decembrie 2007, formulat în contradictoriu cu pârâtul F., anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 25 aprilie 2004 şi obligarea pârâţilor la plata contravalorii lipsei de folosinţă cu privire la bunurile care fac obiectul masei succesorale.

La data de 10 iunie 2021 pârâţii au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia necompetenţei teritoriale cu privire la capătul de cerere privind dezbaterea succesiunii şi excepţia necompetenţei materiale cu privire la capetele de cerere prin care se solicită anularea contractelor de vânzare-cumpărare, solicitând disjungerea acestora şi declinarea în favoarea Tribunalului Bucureşti.

La aceeaşi dată, pârâţii au formulat cerere reconvenţională, prin care au solicitat întregirea masei succesorale cu următoarele bunuri, în valoare totală de 71.913 RON: 50% din autoturismul x, cu numărul B92EIF, în valoare de 1.000 RON, 50% din părţile sociale ale L. S.R.L., în cuantum de 500 RON, locul de veci din cimitirul Bellu ortodox, în valoare de 740 RON. De asemenea, a solicitat includerea datoriilor defunctului în cuantum de 69.673 RON.

Reclamanţii au formulat, la data de 6 iulie 2021, răspuns la întâmpinare şi întâmpinare la cererea reconvenţională prin care au solicitat admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale şi declinarea soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa.

Cu privire la cererea de disjungere a celorlalte capete de cerere, au solicitat respingerea acesteia.

La aceeaşi dată, reclamanţii au formulat cerere modificatoare, prin care au arătat că înţeleg să completeze cererea de chemare în judecată cu următoarele capete de cerere:

- anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din data de 11 aprilie 2002;

- completarea certificatului de moştenitor autentificat sub nr. x din data de 27 noiembrie 2009 de BNP H., prin includerea în masa succesorală a imobilului din str. x, sector 4;

- chemarea în judecată şi a pârâtei M.;

- anularea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x din data de 25 aprilie 2002 de BNP I. şi sub nr. x din data de 19 decembrie 2007 de BNP H..

La data de 7 octombrie 2021, reclamanţii au depus o nouă cerere precizatoare prin care au arătat că solicită şi partajarea bunurilor care alcătuiesc masa succesorală şi contravaloarea lipsei de folosinţă a acestor bunuri, evaluată la suma de 17.500 RON.

La termenul din data de 23 noiembrie 2021, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă a reţinut cauza în pronunţare cu privire la tardivitatea cererilor modificatoare depuse ulterior primului termen de judecată la care reclamanţii au fost legal citaţi şi cu privire la excepţiile necompetenţei materiale şi teritoriale invocate de pârâţi prin întâmpinare.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 17877 din data de 21 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâţi prin întâmpinare.

A declinat competenţa de soluţionare a capetelor de cerere, privind dezbaterea succesiunii defunctului G. şi stabilirea masei succesorale, formulate de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D., ambii prin reprezentant legal B., E. S.R.L., F. şi M., în favoarea Judecătoriei Pucioasa.

A disjuns capetele de cerere privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din data de 12 februarie 2008, nr. 1312 din data de 25 aprilie 2002, nr. 1921 din data de 19 decembrie 2007 şi nr. 278 din data de 11 aprilie 2002.

A declinat competenţa de soluţionarea capetelor de cerere privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din data de 12 februarie 2008, nr. 1312 din data de 25 aprilie 2002, nr. 1921 din data de 19 decembrie 2007 şi nr. 278 din data de 11 aprilie 2002, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Astfel, în ceea ce priveşte excepţia necompetenţei sale teritoriale cu privire la capetele de cerere privind dezbaterea succesiunii defunctului G., stabilirea bunurilor care alcătuiesc masa succesorală şi completarea certificatului de moştenitor autentificat sub nr. x din data de 27 noiembrie 2009 de BNP H., Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă a făcut aplicarea prevederilor art. 94 alin. (1) lit. j) şi j)1) şi ale art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

A constatat că ultimul domiciliu al defunctului se află în Pucioasa, bd. x, judeţul Dâmboviţa, pe raza teritorială a Judecătoriei Pucioasa.

În ceea ce priveşte capetele de cerere referitoare la partajarea bunurilor care alcătuiesc masa succesorală şi la obligarea pârâţilor la plata contravalorii lipsei de folosinţă a acestora, a apreciat că excepţia tardivităţii formulării cererii modificatoare cu privire la acestea ar trebui soluţionată de instanţa competentă teritorial, astfel că a prorogat soluţionarea acesteia la următorul termen de judecată.

Faţă de modul de soluţionare al excepţiei necompetenţei teritoriale şi dat fiind obiectul celorlalte capete de cerere din prezenta cauză, respectiv anularea contractelor de vânzare-cumpărare, a apreciat că acestea au obiecte şi cauze diferite faţă de cele privind dezbaterea succesiunii şi a stabilirii compunerii masei succesorale, existând o diferenţă şi cu privire la părţi şi că nu se impune soluţionarea acestora împreună cu capetele de cerere formulate în materie succesorală.

Pentru aceste motive, instanţa a dispus disjungerea capetelor de cerere privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din data de 12 februarie 2008, nr. 1312 din data de 25 aprilie 2002, nr. 1921 din data de 19 decembrie 2007 şi nr. 278 din data de 11 aprilie 2002.

Referitor la excepţia necompetenţei materiale cu privire la capetele de cerere disjunse, a reţinut prevederile art. art. 94 pct. (1) lit. k) C. proc. civ., potrivit cărora judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, precum şi pe cele ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ., în conformitate cu care tribunalele judecă: în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe.

A reţinut că a fost învestită prin capetele de cerere disjunse cu solicitarea de a dispune anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din data de 12 februarie 2008, nr. 1312 din data de 25 aprilie 2002, nr. 1921 din data de 19 decembrie 2007 şi nr. 278 din data de 11 aprilie 2002, valoarea obiectului cererii fiind de 221.506,25 RON, care depăşeşte suma de 200.000 RON, competenţa materială aparţinând tribunalului.

Dat fiind faptul că unele dintre bunurile imobile care fac obiectul contractelor de vânzare-cumpărare a cărora anulare se solicită se află în Bucureşti, iar domiciliul, respectiv sediul pârâţilor se află în Bucureşti, a constatat că este competent a soluţiona cauza Tribunalul Bucureşti.

2.2. Cauza, având ca obiect "anulare act", a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2022.

Prin sentinţa civilă nr. 1055 din data de 20 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a acestui tribunal, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect "anulare act", în favoarea Judecătoriei Pucioasa.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a reţinut că, prin dosarul venit prin declinare (capăt disjuns de capătul de cerere privind succesiunea, acest ultim capăt de cerere a fost declinat la Judecătoria Pucioasa), s-a solicitat anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din data de 12 februarie 2008, nr. 1312 din data de 25 aprilie 2002, nr. 1921 din data de 19 decembrie 2007 şi nr. 278 din data de 11 aprilie 2002.

A constatat că, din parcurgerea contratelor mai sus menţionate, dar şi din motivarea Judecătorie Sectorului 4 Bucureşti, rezultă că, în speţă, cumulat, valoarea acestor contracte este 221.506,25 RON.

Faţă de prevederile art. 99 alin. (1) C. proc. civ., a apreciat că, în prezentul litigiu, contractele a căror anulare se solicită, şi a căror valoare, cumulată, este de 221.206,25 RON, se întemeiază pe fapte şi cauze diferite.

Având în vedere că cel puţin un contract face referire la un imobil situat pe raza Judecătoriei Pucioasa, ţinând cont şi de faptul că, în speţă, capătul privind succesiunea a fost declinat la Judecătoria Pucioasa a apreciat că acestei judecătorii îi aparţine competenţa de soluţionare a cauzei.

2.3. Prin sentinţa civilă nr. 461 din data de 16 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Pucioasa a admis excepţia necompetenţei sale materiale a şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că în dosarul venit prin declinare s-a solicitat anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din data de 12 februarie 2008, nr. 1312 din data de 25 aprilie 2002, nr. 1921 din data de 19 decembrie 2007 şi nr. 278 din data de 11 aprilie 2002.

A constatat că reclamanţii, în cadrul dezbaterii succesorale judiciare şi în strânsă legătură cu acest capăt principal de cerere, solicită anularea unor acte cu privire la bunuri ce au aparţinut defunctului şi care ar putea intra în masa succesorală a cărei stabilire s-a solicitat în dosarul iniţial.

Având în vedere pretenţiile deduse judecăţii, a apreciat că, în speţă, a fost vorba despre o cerere în materie de moştenire, a cărei valoare după obiect, însă, este determinată de valoarea obiectului actelor subsecvente a căror anulare se solicită.

Prin urmare, având în vedere valoarea obiectului acţiunii, respectiv a actelor ce ar putea fi desfiinţate în cazul admiterii acţiunii, a reţinut că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 118 C. proc. civ. privind ultimul domiciliu al defunctului (situat în oraş Pucioasa), coroborate cu dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., potrivit cărora judecătoriile judecă, în primă instanţă, "…orice alte cereri evaluabile în bani în valoarea de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti…", din care rezultă, printr-o interpretare per a contrario, că pentru ceea ce depăşeşte suma anterior indicată competenţa după valoare aparţine Tribunalului Dâmboviţa.

Totodată, a avut în vedere că, potrivit art. 99 alin. (2) C. proc. civ.: "În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt."

A reţinut că, în speţă, valoarea indicată în cuprinsul fiecărui contract a cărui anulare se solicită nu depăşeşte suma de 200.000 RON, însă, în practica judiciară constantă, s-a decis ca pentru valoarea obiectului actului juridic, în cazul cererilor enumerate de art. 101 C. proc. civ., trebuie avut în vedere preţul stipulat în contract, cât timp nu este contestat; dacă preţul stipulat în contract este contestat, nu va fi avut în vedere la stabilirea competenţei materiale după valoare, ci, eventual, valoarea invocată de titularul acţiunii sau valoarea rezultată din probele administrate pe acest aspect.

Astfel, a constatat că, în speţă, prin cererea de chemare în judecată, se invocă un prim motiv de anulare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din data de 12 februarie 2008, şi anume preţul evident neserios în opinia reclamanţilor în raport cu valoarea reală la momentul respectiv, reclamanţii indicând preţul real ca fiind 160.000 euro (teren şi construcţie), iar, la rândul lor, pârâţii au apreciat că valoarea actului trebuie raportată la valoarea de impozitare; din certificatul de atestare fiscală nr. x din data de 27 decembrie 2020 rezultă o valoare de 974.342,46 RON.

Cum în speţă se solicită anularea unor contracte de vânzare-cumpărare al căror preţ este contestat, iar valoarea indicată de reclamant este de 160.000 euro (pentru contactul nr. 204 din data de 12 februarie 2008), în aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, criteriul valoric atrage competenţa tribunalului, ca instanţă "de grad mai înalt" raportat la cuantumul pretenţiei deduse judecăţii.

2.4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023.

Prin încheierea de şedinţă din data de 26 septembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a excepţia necompetenţei sale materiale procesuale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a Tribunalului Dâmboviţa, reţinând natura civilă a raporturilor juridice deduse judecăţii.

2.5. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă sub nr. x/2023*.

Prin sentinţa civilă nr. 2017 din data de 23 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Astfel, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, în esenţă, a reţinut că este învestit cu mai multe capete de cerere, iar la stabilirea competenţei materiale se impune a se avea în vedere valoarea fiecăruia dintre contractele a căror anulare s-a solicitat.

A constatat că valoarea din contracte este expres menţionată în încheierea din data 10 octombrie 2021 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă, cu ocazia stabilirii timbrajului, respectiv: capătul de cerere privind anularea contratului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 19 decembrie 2007: 2.067,05 RON (valoarea obiectului cererii 48.735 RON); capătul de cerere privind anulare contratului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 11 aprilie 2020: 2.699,13 RON (valoarea obiectului cererii 79.706,25 RON); capătul de cerere privind anularea contratului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 25 aprilie 2002, o taxă de timbru de timbru în cuantum de 1.604,84 RON (valoarea obiectului cererii 33.328 RON); capătul de cerere privind anulare contratului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 12 februarie 2008, o taxă de timbru de timbru în cuantum de 2.299,74 RON (valoarea obiectului cererii 59.737 RON).

Ca atare, a reţinut că niciunul dintre contracte nu depăşeşte valoarea de 200.000 RON pentru a fi atrasă competenţa în primă instanţă a tribunalului şi a apreciat că judecătoria este competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă, conform art. 94 lit. k) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, a avut în vedere faptul că pârâţii sunt domiciliaţi în sectorul 4, Bucureşti, două dintre imobilele din contractele a căror anulare se solicită se află tot în sectorul 4 al municipiului Bucureşti, iar pârâţii nu au contestat în faţa instanţei iniţial învestite competenţa teritorială.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speţă, au avut loc declinări succesive de competenţă, apreciind că nu sunt competente să soluţioneze cauza Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, Judecătoria Pucioasa, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, acesta din urmă declinându-şi competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, care anterior se declarase, la rândul său, necompetentă.

În speţă, în urma disjungerii dispune de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 17877 din data de 21 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, obiectul cauzei cu privire la care poartă prezentul conflict negativ de competenţă este reprezentant de cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii B., C., prin reprezentant legal B., D., prin reprezentant legal B., M., E. S.R.L., şi F., având ca obiect anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din data de 12 februarie 2008, nr. 1312 din data de 25 aprilie 2002, nr. 1921 din data de 19 decembrie 2007 şi nr. 278 din data de 11 aprilie 2002.

În ceea ce priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă a fost generat de aprecierile diferite ale instanţelor cu privire la valoarea obiectului cererii, în aplicarea prevederilor art. 94 pct. 1 lit. k) şi ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora judecătoriile judecă în primă instanţă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON, inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, iar tribunalele judecă, în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că, faţă de obiectul concret al cererii de chemare în judecată, constând în anularea unor contracte de vânzare-cumpărare, în raport de prevederile art. 101 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., pentru stabilirea competenţei instanţei, trebuie avută în vedere valoarea obiectului acestora, care, aşa cum au reţinut şi instanţele aflate în conflict, în cazul fiecăruia dintre contracte, este mai mică decât pragul valoric reglementat de art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. (200.000 RON).

Însă, în ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare nr. x din data de 12 februarie 2008 autentificat de BNP H., reclamanţii au arătat că un prim motiv pentru care solicită anularea acestuia îl reprezintă preţul de 59.737 RON (16.646 euro la data de 12 februarie 2008), care este unul neserios în raport cu valoarea reală a imobilului. Au precizat că, potrivit grilei notarilor publici, preţul real este acela de 160.000 euro (teren + construcţie).

Or, valoarea obiectului cererii se stabileşte de către reclamant, care, potrivit art. 194 lit. c) C. proc. civ., are obligaţia să indice în cererea de chemare în judecată obiectul cererii şi valoarea lui, precum şi modul de calcul prin care a ajuns la determinarea acestei valori şi înscrisurile pe care s-a bazat în acest calcul.

Totodată, art. 98 alin. (3) C. proc. civ. permite contestarea evaluării realizate de către reclamant, atât de către pârât, cât şi de către instanţă, în acest caz, valoarea stabilindu-se după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi.

În speţă, valoarea imobilului (teren + construcţie), situat în Bucureşti, str. x, obiect al contractului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 12 februarie 2008, autentificat de BNP H., a fost precizată de către reclamanţi ca fiind de 160.000 euro, iar, la dosarul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă, se află certificatul de atestare fiscală din care rezultă că valoarea de impunere a clădirii situate la această adresă este de 974.342,46 RON.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că valoarea obiectului acestui capăt principal al cererii de chemare în judecată este una mai mare de 200.000 RON, soluţionarea sa intrând, astfel, în sfera de competenţă materială a tribunalului.

Totodată, potrivit art. 99 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.: "(1) Când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa. (2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt".

Prin urmare, în situaţia în care cererea de chemare în judecată are mai multe capete principale de cerere, potrivit art. 99 C. proc. civ., instanţa trebuie să-şi verifice competenţa de soluţionare cu privire la fiecare capăt de cerere în parte, în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori cu obiectul fiecărei pretenţii.

În acelaşi timp, pentru determinarea competenţei, trebuie stabilit dacă există cel puţin o legătură strânsă între pretenţiile care formează obiectul capetelor de cerere principale, iar, în contextul existenţei unei atare legături, instanţa competentă să le soluţioneze se determină în raport de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

Or, în speţă, legătura dintre capetele principale ale cererii de chemare în judecată este evidentă, în condiţiile în care prin cererea de anulare a contractelor de vânzare-cumpărare se urmăreşte readucerea imobilelor în patrimoniul defunctului, respectiv în patrimoniul E. S.R.L., la care defunctul a fost unic acţionar, în vederea dezbaterii succesiunii şi a partajării bunurilor care alcătuiesc masa succesorală.

Ca atare, având în vedere strânsa legătură a capetelor principale ale cererii cu care reclamanţii au învestit instanţa de judecată, Înalta Curte reţine incidenţa prevederilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ. şi, faţă de împrejurarea că valoarea obiectului unuia dintre acestea, aşa cum s-a arătat, este mai mare de 200.000 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. k) şi ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ., constată că, în speţă, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, Înalta Curte constată că potrivit art. 117 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.: "Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul. (2) Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul."

Astfel, aşa cum au reţinut şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti, în raport dispoziţiile legale anterior enunţate şi de împrejurarea că imobilele vizate de două dintre contractele de vânzare-cumpărare a căror anulare se solicită (nr. 204 din data de 12 februarie 2008 şi nr. 278 din data de 11 aprilie 2002) sunt situate în Bucureşti, iar pârâţii au domiciliul/sediul în aceeaşi localitate.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2024.