Guardianship Jurisdiction: Conflict Over Whether Domicile Means Administrative Address or De Facto Residence in a Long-Term Care Facility

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 22.03.2023, sub nr. x/2023, petenta A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună instituirea tutelei speciale ca măsură de ocrotire a intimatei B., numirea petentei în calitate de tutore şi numirea unui curator special.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 6161 pronunţată la data de 19.10.2023 Judecătoria Ploieşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a analizat incidenţa prevederilor art. 936, art. 114 alin. (1) C. proc. civ. şi a dispoziţiilor art. 87, art. 88, art. 91 C. civ. şi a reţinut că noţiunea de domiciliul trebuie interpretată în sensul că reprezintă locuinţa unde se găseşte în fapt acea persoană, în acelaşi sens fiind şi practica şi doctrina judiciară.

A reţinut instanţa că reclamanta a învederat prin cererea de chemare în judecată- aspect ce reiese şi din Ancheta sociala efectuata de către autoritatea tutelară- că la data formulării cererii intimata era internată în C. S.R.L., aflat în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Astfel, menţiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul sau reşedinţa unei persoane nu au caracter constitutiv în ce priveşte determinarea acestora, ci numai caracter de evidenţă a persoanei respective, potrivit dispoziţiilor art. 91 C. civ.

2.2. Învestită prin declinare, prin sentinţa nr. 8811 din 4.12.2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Ploieşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a dispune astfel, instanţa a statuat în sensul că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată –ce vizează o măsură de ocrotire a persoanei fizice majore, în sensul art. 106 C. civ.- este incidentă regula de competenţă reglementată de art. 114 C. proc. civ. referitoare la domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite, anume domiciliul intimatei B..

Instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 87 şi art. 91 alin. (1) C. civ. şi faptul că pârâta domiciliază la adresa din jud. Prahova, fapt ce atrage competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

În cererile având ca obiect puneri sub interdicţie, nu poate fi avută în vedere ca reşedinţă un cămin în care este internată o persoană incapabilă, ci domiciliul stabil din cartea de identitate. Instanţa a reţinut că persoanele îşi pot modifica locul în care acestea sunt internate la perioade constante de timp, acest lucru neputând echivala cu o schimbare a reşedinţei care să atragă, în mod constant, competenţa unor alte instanţe judecătoreşti.

Întrucât atât instanţele judecătoreşti, cât şi justiţiabilii trebuie să beneficieze de caracterul previzibil al legii, inclusiv prevederile care stabilesc instanţa competentă să soluţioneze un dosar trebuind să aibă această caracteristică, este necesar să se determine un element constant care să atragă instanţa competentă, şi anume un domiciliu stabil, nu un cămin.

Faţă de prevederile art. 89 din C. civ., instanţa a apreciat că pentru a ne putea raporta la reşedinţa persoanei puse sub interdicţie, şi nu la domiciliul prevăzut de cartea de identitate, trebuie să avem în vedere intenţia persoanei în cauză de a-şi stabili locuinţa principală în alt loc decât cel prevăzut în buletin, or, având în vedere lipsa discernământului interzisului, nu se poate considera că acesta a avut intenţia de a se stabili într-un centru specializat, respectiv de a-şi alege reşedinţa principală în respectiva locaţie. Pentru acest motiv, nu se poate considera că, ţinând seama de dispoziţiile legale de reglementează noţiunea de reşedinţă şi de locuinţă de fapt, căminul în care este internată o persoană pusă sub interdicţie este reşedinţa acesteia.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, pentru următoarele argumente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti, petenta A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună instituirea tutelei speciale ca măsură de ocrotire a intimatei B., numirea petentei în calitate de tutore şi numirea unui curator special.

Faţă de obiectul acţiunii, în raport de care se stabileşte competenţa instanţei, Înalta Curte constată că sunt incidente prevederile art. 936 C. proc. civ., conform cărora "cererea de instituire a consilierii judiciare sau a tutelei speciale cu privire la o persoană se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul".

În speţă, instanţele aflate în conflict au apreciat în mod concordant că sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Conflictul negativ de competenţă a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite" în cauza dedusă judecăţii, cu privire la o persoană care nu se poate îngriji singură de interesele sale, aflată internată pe o durată nedeterminată într-un centru de îngrijire şi furnizare de servicii sociale.

Înalta Curte observă că art. 91 din C. civ. prevede modalităţile în care se face dovada domiciliului şi a reşedinţei. Astfel, primul alineat - dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate - stabileşte regula conform căreia dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, în timp ce alineatul al treilea - dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune - instituie excepţia, prevederile acestuia avându-şi fundamentul în împrejurarea că menţiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul şi reşedinţa persoanei nu au caracter constitutiv în ce priveşte determinarea acestora, ci numai caracter de evidenţă a persoanei respective. Ca urmare, domiciliul sau reşedinţa vor putea fi dovedite cu orice mijloc de probă, chiar şi atunci când prin aceasta se combat menţiunile corespunzătoare făcute în actul de identitate.

Totodată, art. 87 C. civ. prevede că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală".

Din interpretarea dispoziţiilor legale sus-menţionate rezultă că în accepţiunea C. civ., prin noţiunea "domiciliu" trebuie să se înţeleagă locuinţa unde se găseşte în fapt în mod statornic persoana ocrotită, pentru a-i putea fi asigurat şi respectat dreptul la apărare.

Prin raportare la scopul pentru care legiuitorul a stabilit competenţa instanţei de tutelă de la domiciliul persoanei reprezentate în soluţionarea cererii având ca obiect instituirea tutelei speciale, anume de a facilita accesul acestor persoane aflate în situaţii speciale la instanţă, precum şi la semnificaţia noţiunii "domiciliu" dată de normele C. civ., rezultă că aspectul relevant pentru determinarea competenţei teritoriale este reprezentat de locuinţa efectivă a persoanei ocrotite.

Conform aspectelor factuale relevate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, confirmate de înscrisurile depuse la dosar (Contractul pentru acordare servicii sociale nr. 73/23.02.2023- filele x, Ancheta socială nr. 7194/2023- fila x), intimata este internată din 3 martie 2023 (art. 4 din contract)- acţiunea fiind înregistrată la 22 martie 2023-, pentru o perioadă nedeterminată în C. S.R.L., cu sediul în Bucureşti.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte va ţine seama de locuinţa efectivă a persoanei ocrotite, prin raportare la necesităţile probatorii şi la măsurile de ocrotire ce trebuie dispuse în cauză, având în vedere că pârâta se află pentru o perioadă nedeterminată în centrul de îngrijire, nefiind beneficiara unei internări obişnuite, ci a uneia impuse de deficienţele cauzate de boala de care aceasta suferă.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Inalta Curte urmează a stabili competenţa de solutionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.