Competence of the execution court to hear objections to enforcement despite territorial rules for suits against superior judicial bodies

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, la data de 8 iunie 2023, contestatoarea Curtea de Apel Bucureşti, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F. şi G., a formulat contestaţie la executare şi a solicitat suspendarea executării silite şi suspendarea provizorie a executării silite.

La termenul de judecată din data de 13 iunie 2023, instanţa a dispus disjungerea cauzei şi formarea unui nou dosar având ca obiect contestaţie la executare şi suspendarea executării silite.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 6366 din data de 14 iunie 2023, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, în esenţă, a reţinut că decizia nr. 20/2021 dată în recurs în interesul legii nu este incidentă în cauză, având în vedere că premisa interpretării a fost o contestaţie la executare formulată de unul dintre debitorii care figurează în titlul executoriu, în situaţia în care instanţa de la domiciliul debitorului care formulează contestaţia este o altă instanţă decât cea care a încuviinţat executarea silită.

A constatat că, a priori, niciunul dintre debitorii faţă de care s-a încuviinţat executarea silită nu avea sediul în sectorul 3 al municipiului Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti având sediul în sectorul 4, iar Tribunalul Bucureşti având sediul tot în sectorul 4, după cum rezultă din datele oficiale prezentate pe site-ul Ministerului Finanţelor.

În consecinţă, a apreciat că nu a fost câştigată calitatea de instanţă de executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, motiv pentru care aceasta poate proceda la verificarea competenţei în cauză, prin raportare la dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (21) C. proc. civ. şi la calitatea contestatoarei.

În subsidiar, dacă s-ar aprecia că este aplicabilă decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a reţinut că, în prezenta cauză, nu pot fi ignorate dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi alin. (21) C. proc. civ.

În aplicarea acestor dispoziţii legale, a constatat că, în speţă, calitatea de contestator o are Curtea de Apel Bucureşti, iar executarea silită a fost încuviinţată atât împotriva acesteia, cât şi împotriva Tribunalului Bucureşti, ambele instanţe fiind ierarhic superioare Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, având competenţa de a cenzura, prin intermediul căilor de atac, hotărârile acestei instanţe.

De asemenea, instanţa a reţinut că încheierea prin care s-a procedat la verificarea competenţei de către instanţa care a încuviinţat executarea silită nu are autoritate de lucru judecat, fiind pronunţată în procedură necontencioasă, conform art. 535 C. proc. civ., iar instanţa care soluţionează cererea de suspendare provizorie a executării silite este obligată, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., să-şi verifice din oficiu competenţa prin raportare la normele juridice de ordine publică.

Prin urmare, a concluzionat că nu pot fi ignorate normele de ordine publică care stabilesc competenţa instanţelor de judecată, prevederile art. 127 C. proc. civ. fiind prioritare faţă de cele ale art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ; în cazul în care reclamantul are calitatea de instanţă de judecată, acesta este obligat să introducă cererea sa la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Bucureşti.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 7089 din data de 13 noiembrie 2023, Judecătoria Ploieşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect contestaţie la executare şi suspendare executare silită, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Ploieşti, secţia civilă şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa superioară şi comună, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Astfel, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut că, în dosarul execuţional nr. x/2022 al B.E.J.A. H., intimaţii au demarat procedura executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 561 din data de 8 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 4676 din data de 12 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2020.

Totodată, a constatat că executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea pronunţată în camera de consiliu din data de 2 septembrie 2022 în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, iar în temeiul acestei încheieri au fost emise în continuare actele de executare.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea pronunţată în camera de consiliu din data de 2 septembrie 2022 în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, a apreciat că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare aparţine judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, şi anume Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, ca instanţă de executare.

A arătat că această apreciere dă eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererea de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţia la executare (şi cererile accesorii acesteia, precum cererea de suspendare a executării silite şi cererea de suspendare provizorie a executării silite), ca instanţă de executare; principiul unicităţii instanţei de executare a fost consacrat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în considerentele deciziei nr. 20/2021 din 27 septembrie 2021 pronunţate în recurs în interesul legii.

Totodată, a menţionat şi că acest principiu a fost reiterat în decizia nr. 27/2021 din data de 6 decembrie 2021 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, în care a fost ridicată chestiunea necesităţii verificării competenţei în cererile de suspendare provizorie a executării silite.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reţine că, în speţă, instanţele aflate în conflict au făcut aplicarea prevederilor art. 714 alin. (1) şi art. 719 alin. (1) C. proc. civ., prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aprecierea diferită a celor două instanţe cu privire la modalitatea de stabilire a instanţei de executare la care se referă normele procedurale anterior menţionate.

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă a dat eficienţă dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Ploieşti, secţia civilă a făcut aplicarea dezlegărilor obligatorii date prin decizia pronunţată în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2021.

Având în vedere obiectul prezentului litigiu (contestaţie executare şi suspendare executare), competenţa de soluţionare a acestuia, astfel cum au reţinut şi judecătoriile aflate în conflict, aparţine instanţei de executare, potrivit art. art. 714 alin. (1) şi art. 719 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, contestaţia la executare (şi cererea de suspendare a executării silite) se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă soluţionând, conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În speţă, prin încheierea de şedinţă din data de 2 septembrie 2022 în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti: a admis în parte cererea de executare silită formulată; a încuviinţat executarea silită a obligaţiilor stabilite în sarcina debitorilor Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, respectiv de a recalcula reclamanţilor indemnizaţia de încadrare şi celelalte drepturi aferente, în raport de perioada în care au avut raporturi de muncă cu aceştia, raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu data de 10 ianuarie 2017 la zi, şi de a aloca fonduri şi a plăti reclamanţilor diferenţele salariale rezultate din drepturile salariale pe care le-au încasat reclamanţii şi drepturile stabilite prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON, în raport de perioada în care au avut raporturi de muncă cu aceştia, începând cu data de 10 ianuarie 2017 la zi, diferenţe ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, la care se adaugă cheltuielile de executare silită, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege; a autorizat creditorul să treacă la executarea silită; prezenta încuviinţare a executării silite produce efecte pe întreg teritoriul ţării; a respins cererea formulată faţă de numitul Ministerul Justiţiei în rest ca neîntemeiată.

Cum, în speţă, cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 2 septembrie 2022 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, ca efect al principiului unicităţii instanţei de executare, competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect contestaţie la executare şi suspendare executare, aparţine judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, respectiv Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Principiului unicităţii instanţei de executare presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, ca instanţă de executare, această dezlegare fiind dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ.

Astfel, s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În motivarea deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că "una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare."

Prin urmare, având în vedere cele anterior reţinute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2024.