Loan repayment debt upheld as defendant's cassation appeal annulled for undeveloped grounds

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 23 iunie 2021, sub nr. x/2021, pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâţii C. şi D., solicitând instanţei ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunţe o sentinţă prin care să instituie în sarcina acestora obligaţia de a le achita suma de 128.618,20 Euro, compusă din 62.848,50 Euro, ce reprezintă împrumut nerestituit, 39.769,70 Euro, ce reprezintă dobânda remuneratorie, şi 26.000 Euro, ce reprezintă depozit, la care se adaugă dobânda penalizatoare de 6% pe an, începând cu data formulării cererii de chemare în judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Braşov

Prin sentinţa civilă nr. 214/S/2 august 2022 Tribunalul Braşov, secţia I civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., şi, în consecinţă: au fost obligaţi pârâţii să achite reclamanţilor suma de 128.618,20 Euro, respectiv echivalentul în RON al acestei sume de bani la data efectuării plăţii, compusă din: 62.848,50 Euro, împrumut nerestituit, 39.769,70 Euro, dobândă remuneratorie, şi 26.000 Euro depozit, la care se va adăuga dobânda penalizatoare în cuantum de 6% pe an, începând cu data formulării cererii de chemare în judecată, 23 iunie 2021 şi până la plata debitului; au fost obligaţi pârâţii să achite reclamanţilor, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 32.949,6 RON, ce reprezintă taxa judiciară de timbru şi onorariu avocaţial.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov

Prin decizia nr. 840/AP din 9 mai 2023 Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins apelurile formulate de către apelanţii D. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 214/S/2 august 2022 pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, în dosar nr. x/2021 şi a obligat apelanţii D. şi C., în solidar, să plătească intimaţilor B. şi A. suma de 2.401,40 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 840/AP din 9 mai 2023 a declarat recurs, la 17 iulie 2023, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pârâtul C..

Prin cererea intitulată "motive de recurs" depusă la 17 iulie 2023, recurentul pretide că instanţa a schimbat natura juridică şi înţelesul actelor deduse judecăţii.

În contextul în care, cu ocazia administrării probei cu interogatoriu, reclamantul a lămurit situaţia de fapt privind predarea banilor, recurentul arată că nu au fost dezvoltate motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale şi nu au fost indicate probele care au determinat raţionamentul instanţei.

Recurentul învederează că înscrisul intitulat "E."–semnat în condiţii de sănătate precară şi sub presiune- nu reflectă realitatea, motiv pentru care contestă conţinutul actului.

Făcând referire la înţelegerea părţilor şi a unor terţi privind dezvoltarea unui complex zonal de agrement şi odihnă, precum şi la circumstanţele care au determinat imposibilitatea continuării proiectului, recurentul pretinde că din considerentele hotărârii recurate nu se pot desprinde argumentele care au condus la obligarea părţii de a înapoia banii învestiţi, la care se adaugă dobânda.

Arată că instanţa a respins apelul fără a analiza esenţa litigiului, sens în care recurentul face referire la sumele pe care le-a împrumutat în anul 1995 (25000DM) şi în anul 2002 (15000 Euro) şi susţine că instanţa de apel a analizat şi a dat curs doar cererilor reclamanţilor şi, suplimentar, a stabilit în sarcina pârâtului obligaţia de a achita dobânzi.

Prin cererea intitulată "completare la motivele de recurs" depusă la 17 iulie 2023, recurentul a arătat că instanţa de apel s-a aflat în eroare atunci când a reţinut că "deşi instanţa a constatat că semnătura este a apelantului-pârât, acesta a negat întru totul semnăturile de pe actele denumite Contract din 10.08.1995 şi E. din 17.07.2002" în contextul în care partea nu a negat faptul că ar fi semnat actele, ci a recunoscut că le-a scris şi semnat.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimaţii A. şi B. au invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Relativ la excepţia nulităţii recursului, intimaţii au arătat că recursul este netimbrat –din actele dosarului nu reiese că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 486 alin. (2) C. proc. civ.- şi că recursul nu îndeplinişte condiţia de validitate reglemenată de art. 486 alin. (1) lit. e) din acelaşi cod, întrucât cererile formulate de recurent sunt nesemnate.

Totodată, intimaţii au învederat că argumentele formulate nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurentul indicând motivul de casare reglementat de pct. 6, fără a indica, în concret, contradicţiile silogismelor care au stat la baza adoptării deciziei de respingere a apelului.

Cu privire la fondul recursului, intimaţii arată că argumentele recurentului sunt contradictorii, aceeaşi atitudine fiind adoptată de pârât şi în faţa instanţelor de fond.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul solicită respingerea excepţiilor invocate prin întâmpinare, arătând că a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru, precum şi cererile semnate, iar motivele de recurs sunt subsumabile pct. 6 al art. 488 C. proc. civ.. În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi trimiterea cauzei în rejudecare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocată prin întâmpinare, Înalta Curte urmează să constate nul recursul, pentru următoarele considerente:

Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, deşi recurentul-pârât a susţinut incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., această invocare este una formală, în condiţiile în care partea nu a indicat, în concret, vreuna dintre tezele motivului de casare evocat (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei).

Prin hotărârea recurată, instanţa de apel a reţinut că pârâţii nu au dovedit că au semnat sub efectul unor constrângeri exercitate de reclamanţi înscrisul intitulat "Confirmare" din data de 20.04.2018 prin care au recunoscut că au primit, cu titlu de împrumut, suma totală de 62.848,50 euro, că datorează o dobândă de 2.5851,50 euro şi că recunosc că au de restituit suma totală de 88.700 euro, pe care şi-au luat angajamentul că o vor restitui, plus dobânzile care se vor acumula până la momentul restituirii, în doi ani, cel mai târziu în trei ani.

Relativ la înscrisul intitulat "E.", instanţa de apel a reţinut că a fost semnat de pârât, potrivit concluziilor raportului de expertiză realizat de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice.

În acest sens, se reţine că recurentul expune, într-o manieră generică, situaţii de fapt despre care arată că instanţa de apel le-ar fi reţinut greşit şi pretinde că decizia atacată a fost motivată doar pe baza susţinerilor reclamanţilor, cu ignorarea probelor administrate în dosar.

Doar pentru a se plasa artificial în ipoteza existenţei unor motive străine de natura cauzei, recurentul pretinde prin cererea intitulată "completare la motivele de recurs" depusă la 17 iulie 2023, că instanţa de apel s-a aflat în eroare atunci când a reţinut că pârâtul ar fi negat că îi aparţin semnăturile de pe Contractul din 10.08.1995 şi E. din 17.07.2002, în contextul în care, în realitate, partea a susţinut în faţa instanţei de apel că a scris şi semnat aceste înscrisuri.

Prin această critică recurentul denotă completa ignorare a coordonatelor judecăţii înfăptuite de instanţele de fond, expertiza grafologică privind semnătura de pe înscrisul original "E." fiind solicitată chiar de către pârât (şi încuviinţată la termenul din 13 februarie 2023 de instanţa de apel), iar considerentele hotărârii atacate răspund motivelor de apel formulate de pârât.

Prin urmare, deşi a invocat incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul nu a arătat, în concret, din perspectiva analizei de legalitate specifică recursului, în ce constă nemotivarea hotărârii, ci a expus situaţii de fapt şi a făcut trimitere la probatorii într-o manieră ce nu poate fi avută în vedere în calea extraordinară de atac.

Nu se poate, aşadar, invoca cu succes nemotivarea atunci când se critică, de fapt, rezultatul la care a ajuns instanţa în ce priveşte aspectele de fapt deduse judecăţii şi probele administrate în cauză.

Practic, prin argumentele formulate, recurentul-pârât urmăreşte doar reevaluarea situaţiei de fapt şi modificarea deciziei, urmare a unei reaprecieri a probelor, critici ce vizează chestiuni de temeinicie a hotărârii atacate, or instanţa de recurs poate fi învestită exclusiv cu controlul de legalitate al acesteia.

Drept urmare constatându-se că nu au fost formulate motive de nelegalitate, în condiţiile prevăzute de art. 497 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., precum şi că nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va constata ca fiind nul recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei nr. 840/AP din 9 mai 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei nr. 840/AP din 9 mai 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.