Appeal against mayor over property restitution delays declared null for lack of illegality grounds

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, la data de 24.08.2020, sub dosar nr. x/2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B., în nume propriu şi în calitate de Primar al Comunei Hoceni, jud. Vaslui şi Primăria Comunei Hoceni, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 600.000 Euro, reprezentând daune morale, cu titlu de despăgubiri pentru atingerile grave ale imaginii, demnităţii şi vieţii private aduse de către pârât şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 1.000 RON/zi până la punerea în aplicare a hotărârilor judecătoreşti.

La 7.09.2020, reclamantul A. a formulat completări la acţiune prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Comisiei Locale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate, cu privire la al doilea capăt de cerere, obligarea la plata sumei de 1.000 RON/zi, până la punerea în aplicare a hotărârilor judecătoreşti.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Vaslui

Prin sentinţa civilă nr. 715 din 03.06.2021 Tribunalul Vaslui a respins acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva Primăriei comunei Hoceni, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate de folosinţă şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâţilor B., în nume propriu şi în calitate de Primar al comunei Hoceni şi Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor Hoceni.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi

Prin decizia nr. 347 din 24 iulie 2023, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 715 din 03 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Vaslui, secţia civilă, hotărâre pe care a păstrat-o.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 347 din 24 iulie 2023 a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul A., sens în care invocă prevederile art. 26, art. 30 alin. (6) din Constituţia României, art. 71- art. 73, art. 252, art. 253 C. civ., art. 10 alin. (2) Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În cuprinsul memoriului de recurs, reclamantul a expus o circumstanţiere a situaţiei de fapt, arătând că a efectuat demersuri în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor situate în intravilanul şi extravilanul comunei Hoceni, pe care le-a moştenit de la părinţii săi.

Pretinde că urmare a pronunţării unor hotărâri judecătoreşti, Comisia Locală de Fond Funciar a comunei Hoceni şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar a judeţului Vaslui au fost obligate să îl pună pe reclamant în posesie cu privire la suprafeţele de 0,10 ha teren intravilan şi 1 ha teren extravilan pe raza comunei Hoceni şi să emită titlul de proprietate pe numele reclamantului.

Arată recurentul că a efectuat demersuri în vederea valorificării hotărârilor judecătoreşti, iar intimatul B., în calitate de primar şi preşedinte al Comisiei de Fond Funciar, a avut un comportament care i-a încălcat drepturile nepatrimoniale, iar aceste împrejurări i-au afectat reclamantului starea fizică şi psihică.

În raport de situaţia de fapt expusă, recurentul apreciază că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale şi arată că prejudiciul suferit constă în privarea acestuia de posesia şi folosinţa terenurilor ce i se cuvin, deteriorarea stării sale de sănătate si lezarea drepturilor personale nepatrimoniale, respectiv dreptul la demnitate, onoare, reputatie şi imagine.

Precizează recurentul că nu a primit si nu a semnat nici o adresă privind convocarea în vederea punerii în posesie, iar procesul-verbal a fost încheiat de Primăria comunei Hoceni în lipsa reclamantului.

5. Apărările formulate în cauză

În cauză nu a fost formulată întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocată din oficiu, Înalta Curte urmează să constate nul recursul, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, este necesar a se menţiona că, în lumina exigenţelor instituite de prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia analiza ce urmează a se realiza constituie efectuarea controlului judiciar asupra judecăţii realizate de instanţa de apel prin decizia recurată, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., pe baza criticilor formulate de titularul căii de atac prin cererea de recurs.

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabileşte că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să cuprindă critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată, pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Ca atare, instanţa de recurs nu poate examina decât susţinerile ce reprezintă veritabile critici la adresa hotărârii pronunţate în apel prin raportare la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora în oricare dintre motivele de casare strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin prisma considerentelor de ordin teoretic expuse, Înalta Curte constată că prin demersul judiciar iniţiat, recurentul-reclamant a susţinut incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă această invocare este una formală, în condiţiile în care partea nu a dezvoltat critici concrete de nelegalitate care să vizeze raţionamentul instanţei de apel, ce a determinat concluzia că nu a fost dovedită existenţa faptelor ilicite reclamate, ca o condiţie a răspunderii civile delictuale.

Anume, instanţa de apel a statuat în sensul că din probele administrate nu reies faptele pretins cauzatoare de prejudicii morale, astfel cum a susţinut reclamantul (declaraţia martorului C. nefiind de natură a demonstra, în mod necesar, faptele invocate în cererea de chemare în judecată).

Criticile formulate de recurentul-reclamant referitoare la situaţia de fapt şi la probatoriul administrat în cauză nu reprezintă motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, ci critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de control judiciar, modalitatea de administrare şi interpretare a probatoriilor reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Argumentele părţii ce vizează situaţia de fapt - relativ la demersurile realizate de aceasta în vederea emiterii titlului de proprietate, percepţia reclamantului cu privire la comportamentul unuia dintre intimaţi, relaţiile sociale la nivel local- nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, ci pot constitui, eventual, critici de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de control judiciar, fiind supuse analizei în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Practic, prin criticile formulate, recurentul-reclamant urmăreşte doar reevaluarea situaţiei de fapt şi modificarea deciziei, urmare a unei reaprecieri a probelor, pentru ca în acest mod să ateste îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, critici inadmisibile în recurs.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, indicarea formală a unor texte de lege, ci expunerea tuturor argumentelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

Recurentul s-a limitat la a enumera condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale, precum şi la a indica prevederile art. 26, art. 30 alin. (6) din Constituţia României, art. 71- art. 73, art. 252, art. 253 C. civ., art. 10 alin. (2) Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, or, pentru a fi incident vreunul din motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu este suficient ca recurentul-reclamant să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluţionată de instanţa de recurs, ci trebuie ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

Drept urmare constatându-se că nu au fost formulate motive de nelegalitate, în condiţiile prevăzute de art. 497 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., precum şi că nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va constata ca fiind nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 347 din 24 iulie 2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 347 din 24 iulie 2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.