Gambling regulator's tort claim upheld for actual 3 slot machines; appeals dismissed, annulled, or nulled

şedinţa publica din data de 28 februarie 2024

asupra cauzei de faţa, constata urmatoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecata

Prin cererea formulata la data de 12.06.2019 şi înregistrata sub nr. x/2019 la Judecatoria Craiova, reclamanta Oficiul National pentru Jocuri de Noroc-Serviciul Teritorial Sud Vest, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 425.000 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 1357 C. civ., suma ce reprezinta contravaloarea taxei de licenţa şi respectiv de autorizare pentru jocuri de noroc tip slot machine, taxe datorate şi neachitate catre bugetul statului.

Prin sentinţa civila nr. 9173/10.09.2019 pronunţata în dosarul nr. x/2019, Judecatoria Craiova a admis excepţia de necompetenţa materiala a instanţei, invocata de catre pârâţi prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Oficiul National pentru Jocuri de Noroc-Serviciul Teritorial Sud Vest, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., având ca obiect pretenţii, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia Civila.

Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Dolj la data de 17.09.2019 sub nr. x/2019.

2. Primul ciclu procesual

2.1. Prin sentinţa civila nr. 373/20.07.2020 pronunţata în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Dolj, secţia I civila a admis în parte acţiunea formulata de catre reclamantul Oficiul National pentru Jocuri de Noroc-Serviciul Teritorial Sud Vest, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B. şi a obligat pârâţii în solidar catre reclamant la plata sumelor de 25.000 RON, reprezentând taxa aferenta licenţei de organizare a jocurilor de noroc şi 24.000 RON, reprezentând taxa aferenta autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc.

2.2. Prin decizia civila nr. 95/08.04.2021, Curtea de Apel Craiova, secţia I civila a admis apelurile declarate de catre Oficiul National pentru Jocuri de Noroc-Serviciul Teritorial Sud Vest şi pârâţii A. şi B., a anulat sentinţa civila nr. 373/20.07.2020 şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.

3. Al doilea ciclu procesual

3.1. Sentinţa pronunţata de Tribunalul Dolj

Prin sentinţa civila nr. 733/06.12.2021 pronunţata în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Dolj, secţia I civila a respins excepţia lipsei calitaţii procesuale pasive a pârâţilor, invocata de pârâţi prin întâmpinare; a admis în parte acţiunea formulata de Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, în contradictoriu cu pârâţii A., şi B.; a obligat pârâţii la plata catre reclamant a sumei de 25.000 RON reprezentând taxa aferenta licenţei de organizare a jocurilor de noroc şi la plata sumei de 24.000 RON reprezentând taxa aferenta autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc pentru 3 aparate de tip slot machine.

3.2. Decizia pronunţata de Curtea de Apel Craiova

Prin decizia nr. 92 din 13 martie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia I civila a respins, ca nefondate, apelurile formulate de catre apelantul-reclamantul Oficiul Naţional Pentru Jocuri de Noroc şi de apelanţii-pârâţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 733 din data de 06.12.2021, pronunţata de Tribunalul Dolj, secţia I civila, în dosarul nr. x/2019; a respins cererea apelantei-pârâte B. de acordare a cheltuielilor de judecata din apel, ca neîntemeiata.

4. Calea de atac a recursului exercitata în cauza

Împotriva deciziei nr. 92 din 13 martie 2023 au declarat recurs reclamantul Oficiul Naţional Pentru Jocuri de Noroc şi pârâţii A. şi B..

4.1. Recurentul-reclamant Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc a invocat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. reclamând încalcarea de catre curtea de apel a dispoziţiilor legale privind raspunderea civila delictuala şi a O.U.G. nr. 77/2009.

În motivare, recurentul-reclamant a expus scurte consideraţii privind soluţionarea dosarului nr. x/2018, soluţiile pronunţate în primul ciclu procesual în prezenta cauza, precum şi considerentele hotarârii recurate.

Invocând prevederile O.U.G. nr. 20/2013, recurentul învedereaza ca a fost înfiinţat ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridica, în subordinea Ministerului Finanţelor, iar scopul şi atribuţiile trasate de legiuitor acestuia vizeaza gestionarea directa şi eficienta, sub toate aspectele, a activitaţii în domeniul organizarii şi exploatarii jocurilor de noroc, inclusiv colectarea taxelor, în domeniul vizat, la bugetul de stat.

Facând trimitere la prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 77/2009, recurentul arata, în esenţa, ca administreaza monopolul de stat asupra organizarii şi exploatarii activitaţii de jocuri de noroc, iar pârâţii au savârşit fapta infracţionala de a desfaşura activitaţi de jocuri de noroc, în spaţiul public, ce aparţine societaţii C. S.R.L.. Aceste activitaţi au fost realizate în calitate de persoana fizica (nu ca operator economic), iar pârâţii au urmarit cu intenţie utilizarea de mijloace de joc fara sa respecte prevederile privind provenienţa şi amplasarea acestora într-o locaţie declarata la Registrul Comerţului, care sa îndeplineasca toate cerinţele legale pentru exploatare.

Arata recurentul ca persoana fizica nu poate, în contextul legislaţiei specifice în domeniul jocurilor de noroc, sa fie licenţiata şi autorizata, acest drept avându-l doar persoanele juridice, în conformitate cu prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 77/2009, însa acest fapt nu-i da dreptul persoanei fizice sa desfaşoare activitaţi de jocuri de noroc fara a se constitui ca persoana juridica, fara un contract încheiat în condiţiile legii, conform art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2009 şi fara sa achite la bugetul statului taxele obligatorii înainte de a începe exploatarea acestor jocuri de noroc.

Recurentul susţine ca instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 13 şi art. 6 din O.U.G. nr. 77/2009, în sensul în care, deČ™i persoana fizica, în contextul legislaţiei în vigoare, nu poate fi autorizata pentru a desfaşura activitaţi de jocuri de noroc în mod legal, totuČ™i nu i se poate permite sa organizeze activitaţi de jocuri de noroc, nefiind scutita de a achita la bugetul statului aceste taxe, chiar daca a desfaşurat activitaţi de jocuri de noroc ilegal.

Pârâţii au ignorat prevederile legale, ţinând cont ca orice persoana fizica care doreşte sa desfaşoare activitaţi de jocuri de noroc poate sa se constituie ca persoana juridica şi sa aiba ca obiect de activitate, organizarea şi exploatarea de jocuri de noroc sau sa se asocieze în conformitate cu prevederile legale, prin actul de înfiinţare al celor care o constituie, autorizat, în condiţiile legii şi, dupa caz, statutul acesteia. Aceasta situaţie nu a fost analizata de catre instanţa de fond şi nici de catre instanţa de apel, soluţia adoptata fiind de natura a încuraja organizarea de jocuri de noroc de catre persoanele fizice, care se vor baza pe practica instanţelor de a respinge acţiunile formulate de recurent sau de a dispune obligarea la plata unui prejudiciu mai mic faţa de cuantumul minim prevazut de lege.

Prejudiciul produs bugetului de stat rezulta dintr-o situaţie concreta, reala şi nu dintr-o situaţie ipotetica, în care cei care organizeaza jocuri de noroc ar fi respectat legislaţia în materie, întrucât aceste taxe daca sunt obligatorii pentru toţi cei care organizeaza jocuri de noroc în mod legal şi se achita înainte de a începe activitatea de jocuri de noroc, pentru 50 aparate minim, atunci şi pentru cei ce organizeaza jocuri de noroc ilegal şi încalca legea trebuie sa existe aceasta obligativitate de a achita aceste taxe la bugetul de stat, care deţine monopolul asupra acestei activitaţi.

Învedereaza recurentul ca, în raport de hotarârea atacata, s-ar putea crea un precedent periculos prin care persoanele care vor sa organizeze şi sa exploateze jocuri de noroc, nu vor mai achita taxele prevazute de lege pentru 50 aparate, aşa cum legiuitorul a prevazut la data savârşirii faptei şi vor alege sa exploateze aceste mijloace de joc fara îndeplinirea condiţiilor legale de autorizare, fara plata acestor taxe, cu un numar mai mic de astfel de jocuri, iar daca sunt depistaţi într-o locaţie ca au organizat activitatea de jocuri de noroc, cei ce încalca legea nu vor raspunde nici penal, nici civil, sens în care arata ca organizatorii de jocuri de noroc constituiţi legal şi care platesc taxele prevazute de lege, nu vor mai achita aceste taxe impuse.

Invocând prevederile art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, art. 1 şi art. 18 din H.G. nr. 870/2009, în vigoare la data savârşirii faptei (în prezent abrogate prin H.G. nr. 111/2016), cât şi a art. 6 şi art. 13 din O.U.G. nr. 77/2009, recurentul arata ca persoanei fizice îi este interzisa organizarea de jocuri de noroc tip slot-machine, iar persoana juridica are obligaţia sa achite la bugetul de stat 25.000 RON reprezentând taxa anuala aferenta licenţei de organizare a jocurilor de noroc tip slot machine (conform art. 14 şi Anexa 1, pct. 1,1, lit. e) din O.U.G. nr. 77/2009), precum şi 400.000 RON reprezentând taxele anuale de autorizare pentru exploatarea numarului minim obligatoriu de 50 de mijloace de joc tip slot machine (conform art. 15 alin. (6) şi Anexa 1, pct. 1, II. lit. e) din O.U.G. nr. 77/2009), iar B., în calitate de administrator al C. S.R.L. şi A., în calitate de proprietar al aparatelor de joc tip slot-machine, au funcţionat desfaşurând activitaţi exact ca un organizator de jocuri de noroc, producând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 425.000 RON prin neplata acestor taxe catre bugetul statului.

Suma de 425.000 RON reprezinta doar taxa aferenta licenţei de organizare a jocurilor de noroc şi taxa aferenta autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc, care se achita înainte de a începe activitatea de exploatare a jocurilor de noroc, nicidecum venituri realizate din exploatarea aparatelor de joc, iar aceste taxe nu au fost achitate la bugetul de stat, în condiţiile în care pârâţii B., în calitate de administrator al C. S.R.L. şi A., în calitate de proprietar al aparatelor de joc tip slot-machine, au desfaşurat activitaţi de jocuri de noroc la fel, ca şi un organizator de jocuri care şi-a platit aceste taxe înainte de a începe activitatea.

Potrivit art. 15 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2009, numarul minim de mijloace de joc tip slot machine care pot fi exploatate de acelaşi operator este de 50, taxele stabilite se calculeaza în funcţie de numarul de slot-machine exploatate, fara ca numarul acestora sa poata scadea sub 50. Faţa de aceste considerente, recurentul apreciaza ca este justificata calcularea taxelor de autorizare în funcţie de minimul de 50 de mijloace de tip slot-machine, pentru a nu crea discriminari faţa de persoanele care desfaşoara în mod legal activitaţile de jocuri de noroc doar daca deţin 50 de aparate de joc.

Pretinde recurentul ca soluţia instanţei de apel este greşita prin raportare la prevederile legale privind raspunderea civila delictuala.

Instanţa civila învestita cu soluţionarea unei acţiuni în raspundere civila delictuala nu se poate prevala de dispoziţiile de drept material penal care incrimineaza fapta (aceeaşi fapta ilicita) ce a fost cercetata în cadrul unui proces penal.

Recurentul-reclamant expune legislaţia specifica jocurilor de noroc, drepturile şi obligaţiile persoanelor implicate în astfel de activitaţi, insistând asupra obligaţiei de plata a taxelor pentru licenţa şi autorizare, care se fac venit la bugetul de stat şi care se raporteaza la un numar minim de aparate, în prezent 75, dar 50 la data savârČ™irii faptei infracţionale. Arata ca, doar platind aceste taxe, un organizator de jocuri îşi poate desfaşura activitatea într-un cadru legal.

Cel care se sustrage de la plata lor savârşeşte o infracţiune, prin încalcarea monopolului de stat, priveaza statul de taxe legale. Iar aceasta infracţiune reprezinta o fapta ilicita care atrage raspunderea civila delictuala. Autorul infracţiunii trebuie sa suporte prejudiciul, indiferent daca este persoana fizica sau juridica, cuantumul sau fiind prezumat de lege, prin raportare la cuantumul taxelor legale. Evaluarea prejudiciului în funcţie de numarul de aparate înseamna, în opinia recurentului, a crea o lex tertia.

În prezenta cauza, îşi gasesc aplicabilitatea prevederile art. 1349 C. civ., raportat la art. 1357 C. civ., iar cerinţele legii impun ca persoana care a savârşit un fapt ilicit sa repare integral toate prejudiciile care au rezultat din savârşirea faptei, indiferent de caracterul lor, fara a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestora. Aceste dispoziţii legale se coroboreaza cu legea speciala în materia jocurilor de noroc şi justifica demersul judiciar al reclamantului.

În susţinerea argumentelor din memoriul de recurs, reclamantul invoca, cu titlu de practica judiciara, decizii pronunţate de instanţele naţionale, precum şi ale Curţii Constituţionale care fac trimitere şi la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Faţa de aceste considerente, recurentul-reclamant solicita admiterea recursului, casarea hotarârii atacate, admiterea acţiunii formulate de Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc şi obligarea pârâţilor, în solidar, la plata despagubirilor civile în cuantum de 425.000 RON catre partea civila, reprezentând prejudiciul cauzat prin comiterea infracţiunii la data de 24.09.2014.

4.2. Recurenta-pârâta B. a invocat motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aratând ca instanţele de fond au respins nefondat excepţia lipsei calitaţii procesuale pasive şi ca în cauza nu sunt întrunite condiţiile raspunderii civile delictuale.

Învedereaza recurenta-pârâta ca între societatea C. S.R.L. administrata de aceasta şi pârâtul A. exista un contract de închiriere prin care societatea a închiriat pârâtului un spaţiu pe care îl deţinea - în baza caruia a încasat suma de 200 RON cu titlu de chirie- şi nu exista o clauza contractuala privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc de catre proprietarul spaţiului. Totodata, învedereaza ca nu exista un contract care sa aiba ca obiect organizarea si exploatarea în comun (împreuna) a aparatelor de jocuri sau împarţirea unor eventuale câştiguri.

Din dosarul penal în care pârâţii au fost cercetaţi sau din declaraţia angajatei societaţii C. S.R.L., D. –potrivit careia aceasta se ocupa de exploatarea celor 3 aparate de joc, iar seara, la închidere, banii erau înmânaţi asociatului societaţii E.- nu rezulta participarea efectiva a recurentei-pârâte la obţinerea vreunui câştig sau la implicarea în exploatarea aparatelor, aceste activitaţi fiind desfaşurate de terţe persoane angajate ale firmei, nu de catre pârâta. Arata recurenta ca nu se poate concluziona ca aceasta ar fi acţionat în nume personal şi nu ca reprezentant al firmei al carui administrator este şi care deţinea spaţiul în care s-a organizat respectiva activitate.

Recurenta învedereaza ca nu poate fi reţinuta vinovaţia acesteia în contextul în care dosarul penal a fost finalizat prin renunţarea la urmarirea penala şi doar o hotarâre judecatoreasca ar putea consfinţi, în mod legal, existenţa faptei şi a vinovaţiei în sarcina pârâtei.

Pretinde recurenta-pârâta ca nu sunt îndeplinite condiţiile raspunderii civile delictuale, sens în care invoca prevederile art. 1358 C. civ.

Recurenta arata ca nu avea calitatea de a obţine licenţa şi autorizaţia pentru folosirea aparatelor –aceasta obligaţie revenindu-i pârâtului A.- şi nici nu avea obligaţia de a plati taxe catre stat pentru utilizarea aparatelor, fiind doar proprietarul spaţiului închiriat. Organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc revenea în totalitate pârâtului A. care era proprietarul aparatelor. Faptul ca recurenta-pârâta nu a încasat nici o suma de bani şi nu s-a ocupat personal cu funcţionarea si exploatarea aparatelor rezulta din actele depuse la dosar.

4.3. Recurentul-pârât A. a invocat motivele de recurs prevazute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Arata recurentul ca hotarârea instanţei de fond este nelegala, fiind pronunţata cu aplicarea greşita a prevederilor art. 9 şi art. 22 alin. (6) C. proc. civ., H.G. nr. 870/2009 şi O.U.G. nr. 77/2009.

Recurentul-pârât pretinde ca instanţa a cercetat cauza în mod lapidar şi a schimbat temeiurile de drept şi de fapt invocate în cererea dedusa judecaţii, deşi limitele şi obiectul procesului sunt stabilite prin cererile parţilor, iar judecatorul trebuie sa se pronunţe asupra a ceea ce s-a cerut fara a depaşi limitele învestirii.

Învedereaza recurentul ca hotarârea atacata este nemotivata întrucât instanţa nu a aratat motivele de fapt şi de drept care au stat la baza soluţiei pronunţate, ci expune anumite evenimente sau invoca dispoziţii legale ce nu sunt aplicabile persoanei fizice.

În opinia recurentului-pârât, nu sunt întrunite condiţiile privind atragerea raspunderii civile delictuale, astfel cum prevad dispoziţiile art. 1357 C. civ.

Totodata, instanţa de apel nu a analizat distinct şi nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calitaţii procesuale pasive, în contextul în care, potrivit H.G. nr. 870/2009 şi O.U.G. nr. 77/2009, organizator de jocuri de noroc poate fi doar o persoana juridica, nu şi o persoana fizica.

Invocând încalcarea prevederilor art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2009, recurentul-pârât arata ca nu poate avea calitatea de organizator de jocuri de noroc şi, astfel, nu are obligaţia achitarii taxelor aferente acestei activitaţi.

Facând trimitere la prevederile art. 15 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2009 recurentul-pârât învedereaza ca instanţa de apel nu a avut în vedere ca pentru exploatarea a 3 aparate nu se putea obţine autorizaţie, în condiţiile în care numarul minim de mijloace de joc este de 50 de aparate (la fila x din hotarâre fiind indicat eronat un numar minim de 75 aparate).

Faţa de aceste considerente, solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

5. Apararile formulate în cauza

În cauza, parţile nu au formulat întâmpinari.

La 26 februarie 2024 recurenta-pârâta B. a depus note scrise prin care a solicitat admiterea recursului pe care l-a formulat şi respingerea recursului declarat de recurentul-reclamant Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc.

La 27 februarie 2024 recurentul-reclamant Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc a formulat concluzii scrise prin care a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, sens în care a expus argumentele dezvoltate în memoriul de recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurata, prin prisma criticilor formulate Č™i prin raportare la actele Č™i lucrarile dosarului Č™i la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constata urmatoarele:

II.1 Cu privire la recursul declarat de reclamantul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc:

Subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a invocat încalcarea de catre instanţa de apel a dispoziţiilor legii speciale în materia organizarii şi exploatarii jocurilor de noroc, precum Č™i a prevederilor legale privind raspunderea civila delictuala.

În esenţa, recurentul a susţinut ca decizia atacata a fost pronunţata cu aplicarea greČ™ita a legii, prin validarea soluţiei tribunalului de obligare a pârâţilor la plata taxei aferente autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc doar pentru 3 aparate de tip slot-machine Č™i nu pentru 50 aparate, numarul minim necesar pentru care se poate solicita autorizarea în cazul jocurilor tip slot-machine, conform art. 15 alin. (6) şi Anexa 1, pct. 1, II. lit. e) din O.U.G. nr. 77/2009, în forma în vigoare la data savârČ™irii fapei ilicite, ceea ce, implicit, ar fi determinat reţinerea prejudiciului solicitat prin cererea de chemare în judecata.

Criticile sunt nefondate.

Prioritar oricarei analize, se impune a se arata ca raspunderea civila delictuala, reglementata la art. 1349 C. civ., poate fi antrenata numai în situaţia îndeplinirii cumulative a condiţiilor referitoare la existenţa faptei ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita şi prejudiciu şi a culpei autorului faptei ilicite.

De asemenea, conform art. 1357 alin. (1) C. civ., cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savârşita cu vinovaţie, este obligat sa îl repare.

Potrivit art. 1381 alin. (1) C. civ., orice prejudiciu da dreptul la reparaţie. La baza raspunderii civile delictuale se afla principiul repararii integrale a prejudiciului (art. 1385 alin. (1) C. civ.), despagubirea cuprinzând pierderea suferita de cel prejudiciat (damnum emergens), câştigul pe care, în condiţii obişnuite, l-ar fi putut realiza şi de care a fost lipsit (lucrum cessans), precum şi cheltuielile pe care le-a facut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului (alin. (3) al aceluiaşi articol).

În aceste situaţii este necesar ca prejudiciul pretins de catre cel pagubit prin savârşirea faptei ilicite sa fie cert, atât ca existenţa, cât şi ca posibilitate de evaluare, astfel cum prevad dispoziţiile art. 1532 C. civ.

Potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, în forma în vigoare la 24.09.2014, prin "organizator de jocuri de noroc" se înţelege " persoana juridica autorizata sa organizeze şi sa exploateze jocuri de noroc în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţa şi a reglementarilor specifice".

Art. 13 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede ca acordarea licenţei de organizare a jocurilor de noroc, respectiv acordarea autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc se realizeaza cu perceperea de taxe.

Pentru obţinerea licenţei de organizare a jocurilor de noroc şi a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc operatorul economic trebuie sa îndeplineasca condiţiile reglementate de art. 15 din O.U.G. nr. 77/2009, între acestea regasindu-se şi cele legate de numarul minim de mijloace de joc, locaţii sau dotari tehnice pentru care se poate solicita autorizarea, prevazute la alin. (6) pct. a), fiind impusa condiţia ca pentru jocurile tip slot-machine, numarul minim de mijloace de joc care pot fi exploatate de acelaşi operator economic este de 50 de slot-machine.

De asemenea, conform art. 21 alin. (1) din ordonanţa "raspunderea pentru organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţa revine în totalitate persoanelor juridice care deţin licenţa de organizare a jocurilor de noroc."

Drept urmare, doar o persoana juridica poate fi autorizata pentru desfaşurarea de activitaţi în domeniul jocurilor de noroc, iar nu una fizica, iar în cazul persoanei juridice, autorizarea pentru exploatare se poate da numai daca sunt îndeplinite anumite cerinţe, între care şi aceea a deţinerii unui numar minim de 50 de aparate de tip slot-machine.

Or, în limitele în care reclamantul a invocat prejudiciul pretins suferit prin fapta pârâţilor persoane fizice, raportarea la numarul minim de 50 de aparate pentru care se poate solicita autorizarea în cazul jocurilor tip slot-machine releva un prejudiciu eventual, virtual, în condiţiile în care acest numar face parte dintre condiţiile necesare autorizarii unei persoane juridice, fiind prejudiciul pe care recurentul l-ar fi suferit daca o persoana juridica ar fi exploatat mijloacele de joc, iar aceasta ar fi putut fi considerata drept organizator de jocuri de noroc.

În cazul persoanei fizice, prejudiciul cert, din punctul de vedere al componentei pretinse de catre recurent şi în limitele învestirii instanţei de recurs, este numai cel produs în mod efectiv prin exploatarea celor 3 mijloace de joc, astfel cum, în mod corect, a apreciat instanţa de apel, ţinând cont ca prejudiciul nu se poate raporta la taxe Č™i autorizaţii pe care persoana fizica nu le-ar putea obţine, respectiv datora vreodata bugetului de stat.

În egala masura, sunt eronate argumentele recurentului în sensul ca a evalua prejudiciul în funcţie de numarul de aparate de joc efectiv utilizate înseamna a crea o lex tertia. Dispoziţiile legale la care face trimitere recurentul (privind numarul minim de 50 aparate) se refera la persoanele juridice, iar examinarea întinderii reparaţiei şi a caracterului cert al prejudiciului imputat pârâţilor persoanelor fizice- condiţie a raspunderii civile delictuale- presupune respectarea principiului reparaţiei integrale a prejudiciului prin prisma prevederilor art. 1357, art. 1385 şi art. 1532 C. civ. coroborate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2009, astfel cum corect, au fost interpretate şi aplicate de catre instanţa de apel.

Din aceleaşi considerente nu poate fi primita nici susţinerea recurentului-reclamant privind existenţa unui tratament discriminatoriu între pârâţi şi organizatorii de jocuri de noroc care funcţioneaza legal, tratament care, oricum, ar putea fi invocat de catre cel care se considera victima unei astfel de discriminari (eventual organizatorul de jocuri de noroc legal licenţiat şi autorizat), iar nu de catre reclamant.

Lipsite de temei sunt şi argumentele reclamantului privind rolul pe care taxele menţionate îl au pentru respectarea normelor de drept de catre subiecţii carora le sunt destinate, întrucât sumele la care pot fi obligaţi pârâţii personae fizice în temeiul raspunderii civile delictuale nu au rolul de sancţiune, ci de reparare a unui prejudiciu produs urmare a faptei ilicite savârşire de parţile pârâte din prezenta cauza.

Relativ la efectele altor hotarâri judecatoreşti invocate de recurentul-reclamant în cuprinsul memoriului de recurs, Înalta Curte reţine ca, în raport cu dispoziţiile art. 5 alin. (4) C. proc. civ., jurisprundenţa unei instanţe naţionale nu constituie izvor de drept Č™i nu este obligatorie, cu excepţia soluţiilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii sau în procedura reglementata de art. 519 şi urm. C. proc. civ., în care instanţa suprema este competenta sa pronunţe o hotarâre prin care sa se dea de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata.

Aşa fiind, pentru considerentele aratate, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmeaza a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamant.

II.2. Cu privire la recursul declarat de pârâta B.

Analizând recursul formulat de pârâta B. sub aspectul posibilitaţii de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevazute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constata ca recursul este nul pentru urmatoarele considerente:

Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutiva, extraordinara şi nesuspensiva de executare, prin care partea interesata solicita, în condiţiile şi pentru motivele expres prevazute de lege, desfiinţarea unei hotarâri date fara drept de apel, în apel sau a altor hotarâri, în cazurile prevazute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiaza recursul şi dezvoltarea lor, sau, dupa caz, menţiunea ca acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţioneaza cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodata, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul daca nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invoca motive de casare de ordine publica, care pot fi ridicate din oficiu de catre instanţa, chiar dupa împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadreaza în motivele de casare prevazute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezulta din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamna, pe de o parte, aratarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevazute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de alta parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formularii unor critici concrete cu privire la judecata realizata de instanţa care a pronunţat hotarârea recurata, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţa, deşi recurenta-pârâta a susţinut incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta invocare este una formala, în condiţiile în care partea nu a dezvoltat critici concrete de nelegalitate care sa vizeze raţionamentul instanţei de apel, ce a determinat concluzia ca pârâta a acţionat în nume propriu întrucât "a permis desfaşurarea respectivelor activitaţi în incinta punctului de lucru la care deţinea calitatea de administrator, acţiunea sa vizând tocmai eludarea cailor legale ce presupuneau ca desfaşurarea jocurilor de noroc sa se realizeze într-un cadru controlat."

Recurenta susţine ca nu are calitate procesuala pasiva întrucât este doar administratorul societaţii C. S.R.L. –societatea fiind proprietarului spaţiului închiriat, sens în care a încasat doar chiria în cuantum de 200 RON-, or aceste critici au fost expuse în cadrul motivelor de apel, care au primit dezlegare jurisdicţionala din partea instanţei devolutive de control judiciar.

În acest sens, curtea de apel a reţinut ca obiectul cercetarii penale a vizat savârşirea infracţiunii incriminate de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009 în nume propriu de catre pârâta şi nu în calitate de administrator al societaţii C. S.R.L., iar recurenta nu tinde, prin critici punctuale, la infirmarea considerentelor regasite în hotarârea atacata.

Pretinde recurenta ca nu sunt întrunite condiţiile raspunderii civile delictuale- invocând formal prevederile art. 1357 C. civ.-, însa instanţa de apel a dezlegat aceste aspecte şi a reţinut ca pârâta cunoştea natura activitaţiilor desfaşurate în spaţiul închiriat de societatea pe care o administreaza şi a permis montarea a trei aparate de jocuri de noroc de tip slot machine, fara a obţinut licenţa de organizator de jocuri de noroc, licenţa pe care legea o pune doar la dispoziţia persoanelor juridice, dar nici nu a declarat şi nu a înregistrat la ONJN şi nici la DGRFP locaţia în care se desfaşoara activitatea de exploatare a jocurilor de noroc.

Astfel, maniera de formulare a criticilor în memoriul de recurs de catre pârâta B. ştefania– doar prin reluarea şi reformularea aceloraşi argumente care se regasesc şi în calea de atac a apelului formulat de aceeaşi parte împotriva sentinţei tribunalului- pe de o parte, explica de ce atunci când îşi susţine cauza, partea nesocoteşte statuarile din judecata înfaptuita în apel, iar, pe de alta parte, demonstreaza ca aceasta contravine principiului ierarhiei în exercitarea cailor de atac, parţile litigante având obligaţia de a-şi întemeia criticile pe considerentele expuse în hotarârea atacata cu recurs.

Condiţia legala a dezvoltarii motivelor de recurs implica determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevazute de art. 488 C. proc. civ.

Aceasta exigenţa legala nu este îndeplinita de memoriul formulat de pârâta împotriva hotarârii din apel, observându-se ca, fie aceasta susţine critici de netemeinicie, cu trimitere la elementele de fapt ale cauzei ori la materialul probator administrat –delaraţia martorului D.-, fie invoca argumente de nelegalitate – condiţiile raspunderii civile delictuale- care ignora însa coordonatele judecaţii înfaptuite în etapa procesuala a apelului.

În calea extraordinara de atac a recursului, ceea ce constituie obiect al judecaţii este exclusiv legalitatea hotarârii pronunţate în apel, prin prisma respectarii regulilor de drept, iar în lipsa dezvoltarii unor argumente care sa situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevazute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., exercitarea efectiva a controlului de legalitate de catre instanţa de recurs nu este posibila.

În alţi termeni, întinderea controlului judiciar al instanţei de recurs este condiţionata de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, astfel încât nemulţumirea parţii cu privire la soluţia pronunţata nu poate constitui obiectul analizei instanţei de recurs.

Prin urmare, se constata ca recurenta nu a indicat, în mod efectiv, în ce constau greşelile de judecata în aplicarea regulilor de drept incidente, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu au fost identificate motive de casare de ordine publica, astfel încât nu este posibila verificarea legalitaţii deciziei recurate, motiv pentru care se impune a fi aplicata sancţiunea nulitaţii recursului, în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din acelaşi cod.

II.3 Cu privire la recursul declarat de pârâtul A.

Examinând, cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulitaţii cererii de recurs formulate de pârâtul A., Înalta Curte urmeaza a o admite pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ.: "cererea de recurs va cuprinde urmatoarele menţiuni: e) semnatura parţii sau, dupa caz, a mandatarului parţii, a reprezentantului legal al parţii sau a consilierului juridic."

Conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ.: "menţiunile prevazute la alin. (1) lit. a) şi c)-e) sunt prevazute sub sancţiunea nulitaţii".

Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginala "rolul semnaturii": "(1) semnatura unui înscris face deplina credinţa, pâna la proba contrara, despre existenţa consimţamântului parţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Daca semnatura aparţine unui funcţionar public, ea confera autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii. (2) Când semnatura este electronica, aceasta nu este valabila decât daca este reprodusa în condiţiile prevazute de lege."

Semnatura reprezinta o formalitate esenţiala pentru valabilitatea oricarui act de procedura ce trebuie materializat, potrivit legii, într-un înscris. Prin semnatura, se confirma întocmirea actului de un anumit subiect procesual.

Înalta Curte constata ca în cererea de recurs s-a precizat ca semnatura aplicata în numele recurentului-pârât aparţine reprezentantului convenţional al acestuia, avocat F., fara a fi depusa şi o împuternicire avocaţiala.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constata ca, în rejudecare (respectiv, dupa pronunţarea Deciziei nr. 95/8.04.2021), recurentul-pârât sau reprezentantul conventional al acestuia nu a depus la dosar dovada mandatului acordat avocatului, în vederea asigurarii reprezentarii pârâtului în faţa instanţelor de fond, de apel şi de recurs.

În primul ciclu procesual, pârâtul a depus la dosar împuternicirea avocaţiala seria x nr. x din 8 iulie 2019 emisa în baza contractului de asistenţa juridica nr. x/2019, ce poarta menţiunea ca partea va fi asistata/reprezentata în faţa Judecatoriei Craiova.

Ulterior (în primul ciclu procesual), pârâtul a depus la dosar împuternicirea avocaţiala seria x nr. x din 8 aprilie 2021 emisa în baza altui contract de asistenţa juridica faţa de cel indicat în mandatul acordat în faţa instanţei de fond –respectiv în baza contractului nr. x, în cuprinsul careia nu se face referire la dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 83 alin. (1) Cod "în faţa primei instanţe, în apel, precum şi în recurs, persoanele fizice pot fi reprezentate de catre avocat sau alt mandatar".

Art. 87 alin. (1) teza I C. proc. civ. statueaza, explicit, ca mandatul este presupus dat de parte pentru toate actele procesuale îndeplinite în faţa aceleiaşi instanţe, nu şi pentru acte procesuale ce ar fi savârşite în faţa instanţelor de control judiciar.

Alin. (2) al art. 87 C. proc. civ. prevede ca "avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar fara mandat, orice acte pentru pastrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp şi poate, de asemenea, sa introduca orice cale de atac împotriva hotarârii pronunţate. În aceste cazuri, toate actele de procedura se vor îndeplini numai faţa de parte. Susţinerea caii de atac se poate face numai în temeiul unei noi împuterniciri."

Aşadar, avocatul care a reprezentat/asistat partea, poate, chiar fara mandat acordat în recurs, sa introduca calea extraordinara de atac, însa este necesar ca reprezentantul convenţional sa fi avut mandat în etapa procesuala finalizata prin pronunţarea deciziei recurate (în speţa, decizia nr. 92/13.03.2023 pronunţata de Curtea de Apel Craiova, secţia I civila în dosarul nr. x/2019), or aceasta ipoteza nu poate fi reţinuta în cauza pendinte faţa de actele de la dosar şi în raport considerentele deja expuse.

În acest context, prin adresele comunicate în cursul procedurii regularizarii recursului, Înalta Curte a pus în vedere recurentului, sub sancţiunea nulitaţii, sa depuna la dosar un exemplar al memoriului de recurs semnat de parte sau sa depuna dovada mandatului semnatarului cererii de recurs.

Anume, obligaţia stabilita în sarcina recurentului-pârât a fost adusa la cunoştinţa acestuia prin adresa înmânata parţii la data de 2 iunie 2023 (care a semnat, personal, procesul-verbal), sens în care a fost comunicata la adresa de domiciliu din Com. Maceşu de Jos, str. x, jud. Dolj, conform art. 87 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ.. Totodata, aceeaşi obligaţie a fost comunicata la 31 mai 2023 la domiciliul procesual ales din Craiova, str. 13 septembrie nr. 12A, jud. Dolj, astfel cum a fost indicat în cuprinsul cererii de recurs .

Cu toate acestea, pâna la momentul termenului stabilit pentru analiza recursului, 28 februarie 2024, la dosar nu a fost depus mandatul acordat semnatarului cererii în conformitate cu art. 83 alin. (1) C. proc. civ. şi nici însuşirea de catre recurent a caii de atac formulate în numele acestuia.

În aceste condiţii, dând eficienţa prevederilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea cererii de recurs formulata de pârâtul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc împotriva deciziei nr. 92 din 13 martie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civila.

Constata nul recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 92 din 13 martie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civila.

Anuleaza recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 92 din 13 martie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civila.

Definitiva.

Pronunţata astazi, 28 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia parţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.