Petition for provisional order assigned to Bucharest court as minor's actual residence; jurisdictional conflict resolved.

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, secţia civilă, la data de 9 august 2023, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa pe calea ordonanţei preşedinţiale, să dispună suplinirea acordului pârâtului pentru înscrierea/transferul (în eventualitatea în care prezenta hotărâre nu va fi emisă până la finalul perioadei legale de înscriere) minorului C. la Şcoala Gimnazială nr. 84 din sectorul 3, municipiul Bucureşti – Calea x, precum şi la medicul de familie dr. D., cu sediul profesional în sectorul 5, municipiul Bucureşti, cu obligarea, totodată, a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În faţa Judecătoriei Galaţi, secţia civilă, reclamanta a depus o cerere modificatoare prin a solicitat suplinirea acordului pârâtului pentru înscrierea/transferul minorului C. la Şcoala Gimnazială "E." din Bucureşti.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 7407 din data de 23 august 2023, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, în esenţă, a făcut aplicarea prevederilor art. 998 şi ale art. 114 C. proc. civ., reţinând că, prin sentinţa civilă nr. 388 din data de 22 ianuarie 2018 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. x/2017, definitivă, instanţa a dispus stabilirea locuinţei minorului la mamă, în municipiul Galaţi.

A apreciat că, atâta vreme cât nu a existat un acord al părinţilor în ce priveşte schimbarea locuinţei minorului într-un alt oraş şi nici o încuviinţare a vreunei instanţe, schimbarea domiciliului mamei nu poate semnifica schimbarea locuinţei minorului.

Mai mult, a constatat că, din cuprinsul cererii de ordonanţă preşedinţială, reiese că minorul locuieşte efectiv în municipiul Galaţi, la bunicii materni, relevant sub aspectul competenţei teritoriale fiind domiciliul minorului, iar nu al mamei.

În plus, a reţinut că reclamanta nu a adus nicio dovada în susţinerea afirmaţie că, la momentul introducerii cererii, avea domiciliul în municipiul Bucureşti, iar, din referatul de anchetă socială efectuat de Autoritatea Tutelară Sectorul 3 Bucureşti, rezultă că reclamanta nu este cunoscută la adresa din sectorul 3 Bucureşti, indicată în cererea de chemare în judecată ca fiind reşedinţa sa.

De asemenea, a constatat că reclamanta a mai introdus pe rolul Judecătoriei Galaţi o cerere de ordonanţă preşedinţială având ca obiect suplinirea consimţământului pârâtului pentru înscrierea minorului la o şcoală din municipiul Bucureşti, precum şi la medicul de familie F. din Bucureşti, cerere soluţionată pe fond de Judecătoria Galaţi la data de 16 iunie 2023, şi în apel la data de 13 iulie 2023 de Tribunalul Galaţi.

Prin urmare, a constatat că, astfel, însăşi reclamanta a apreciat că instanţele de pe raza municipiului Galaţi sunt competente teritorial să soluţioneze o cerere de ordonanţă preşedinţială având ca obiect suplinire consimţământ privind minorul C..

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 5214 din data de 17 noiembrie 2023, Judecătoria Galaţi, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Galaţi şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi a dispus sesizarea Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Astfel, Judecătoria Galaţi, secţia civilă, în aplicarea art. 998 şi art. 114 C. proc. civ., a constatat că, la data formulării acţiunii, minorul avea locuinţa efectivă în municipiul Bucureşti, str. x, aspect ce rezultă din raportul de anchetă socială şi din declaraţia martorului G. de la termenul de judecată din data de 16 noiembrie 2023.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reţine că, în speţă, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă şi Judecătoria Galaţi, secţia civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competenţă fiind generată de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la domiciliul minorului, în condiţiile în care ambele instanţe au reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 998 şi ale art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Prin prezentul demers judiciar, reclamanta a solicitat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suplinirea acordului pârâtului pentru înscrierea/transferul minorului C. la Şcoala Gimnazială "E." din Bucureşti, precum şi la medicul de familie dr. D..

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 997 şi următoarele C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

În acest sens, Înalta Curte reţine incidenţa dispoziţiilor art. 106 alin. (1) C. civ., potrivit cărora ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, precum şi pe cele ale art. 107 din acelaşi act normativ care dispun în sensul că: "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Art. 114 C. proc. civ. prevede că: "cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită", scopul reglementării acestei norme de competenţă fiind în acord cu principiul ocrotirii interesului superior al minorului.

În speţă, instanţele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., normă specială ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Conflictul negativ de competenţă intervenit a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite" de către instanţele ce şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionarea a cererii de ordonanţă preşedinţială.

Sub acest aspect, se reţine că potrivit art. 496 alin. (1) - (4) C. civ., "(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Noţiunea de domiciliu sau de reşedinţă a persoanei ocrotite, astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie şi se interpretează prin prisma raţiunii pe care legiuitorul a avut-o în vedere în această materie, prin stabilirea unor norme de competenţă teritorială derogatorii de la dreptul comun, în acord cu principiul ocrotirii interesului superior al minorului, care guvernează această materie.

Astfel, necesitatea stabilirii competenţei teritoriale în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se află domiciliul minorului a pornit de la împrejurarea că, în cadrul acestei proceduri speciale, se impune, de cele mai multe ori, administrarea de probatorii referitoare la condiţiile în care minorul trăieşte, inclusiv ascultarea minorului.

Or, pentru o administrare cât mai eficientă şi facilă a probelor, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice/minorului, noţiunea de domiciliu/reşedinţă, din cuprinsul dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., trebuie interpretată în sensul de locuinţă efectivă a minorului, respectiv domiciliul de fapt al acestuia.

Pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii [art. 496 alin. (1) C. civ..], fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.

În speţa dedusă judecăţii, prin sentinţa civilă nr. 388 din data de 22 ianuarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Galaţi, secţia civilă a stabilit locuinţa minorului C. la mamă, care, la acel moment, locuia în Galaţi, str. x.

Ca atare, cum locuinţa minorului a fost stabilită la mamă, identificarea domiciliului/reşedinţei acestuia la data învestirii instanţei, cu relevanţă în determinarea instanţei competente a soluţiona litigiul, presupune stabilirea domiciliului/reşedinţei mamei la acelaşi moment.

Astfel, la dosarul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, se află depusă copia contractului de vânzare autentificat prin încheierea de autentificare nr. x din data de 28 iulie 2023 de Biroul Individual Notarial H., prin care reclamanta a cumpărat, alături de soţul său, I., apartamentul nr. x situat la mansarda imobilului din Bucureşti, str. x, unde aceasta, prin cererea de chemare în judecată, a arătat că are reşedinţa. Ulterior, prin notele scrise depuse la 23 august 2023, reclamanta a declarat că aceasta este adresa unde are locuinţa principală.

De altfel, la dosarul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, se află, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, confirmarea Primăriei Sectorului 3 Bucureşti a programării făcute de către reclamantă pentru depunerea acelor în vederea eliberării cărţii de identitate.

Totodată, din declaraţia martorului G., aflată la dosarul Judecătoriei Galaţi, secţia civilă, rezultă că minorul a locuit împreună cu bunicii săi, în Galaţi, până în luna iunie 2023.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, la data sesizării instanţei cu cererea de ordonanţă presedinţială (7 august 2023), minorul (al cărui domiciliu a fost stabilit la mamă prin hotărâre judecătorească) locuia, în mod statornic, împreună cu mama sa, la domiciliul acesteia din municipiul Bucureşti, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect "ordonanţă preşedinţială – suplinire acord parental", în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2024.