Land restitution revision: one-month deadline calculated from judgment finality rather than notification under res judicata ground

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 21 septembrie 2018, pe rolul Judecătoriei Satu Mare, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Medieşu Aurit şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Satu Mare, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună (i) obligarea pârâtelor la stabilirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, după antecesorul B., în limita suprafeţei de 50 ha teren arabil, considerând cererea nr. x din 23 august 2005, (ii) obligarea pârâtelor la stabilirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, după antecesorul B., asupra suprafeţei de 50 ha de teren cu destinaţie de păşuni şi fâneţe, considerând cererile nr. x şi 3146, în temeiul Legii nr. 193/2007 şi (iii) obligarea pârâtelor la stabilirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, după antecesorul C., asupra suprafeţei de 50 ha de teren cu destinaţie de păşuni şi fâneţe, considerând cererea nr. x în temeiul Legii nr. 193/2007.

I.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Satu Mare, în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 2320 din 10 august 2020, Judecătoria Satu Mare a admis în parte excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Medieşu Aurit, respectiv în ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtelor Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Medieşu Aurit şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Satu Mare, la stabilirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, după antecesorul B., în limita suprafeţei de 50 ha teren cu destinaţie de păşuni şi fâneţe, considerând cererile 2824 şi 3146, ambele formulate în temeiul Legii nr. 193/2007, respingând acest capăt de cerere ca urmare a admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat; a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., obligând pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Medieşu Aurit şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Satu Mare la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, după antecesorul C., asupra suprafeţei de 50 ha teren, cu destinaţia de păşuni şi fâneţe, respingând restul pretenţiilor ca neîntemeiate.

I.3. Decizia pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în apel:

Prin decizia civilă nr. 633/Ap din 10 decembrie 2021, Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 2320 din data de 10 august 2020, pronunţate de Judecătoria Satu Mare; a admis apelul declarat de apelanta-intimată Comisia Locală de Fond Funciar Medieşu Aurit, împotriva sentinţei civile nr. 2320 din 10 august 2020 pronunţate de Judecătoria Satu Mare, pe care a schimbat-o în parte, respingând în totalitate cererea de chemare în judecată.

I.4. Cererea de revizuire:

Împotriva deciziei civile nr. 633/Ap din 10 decembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă, reclamanta A. a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat anularea în tot a deciziei atacate şi rejudecând apelul declarat de Comisia Locală de Fond Funciar Mediaşu Aurit, să dispună respingerea acestuia, cu consecinţa menţinerii, ca temeinică, a hotărârii instanţei de fond privind dispunerea reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 50 ha teren cu destinaţie de păşuni şi fâneţe după autorul C., respectiv rejudecând apelul declarat de reclamantă să se dispună admiterea acestuia, cu consecinţa schimbării în parte a hotărârii instanţei de fond, în sensul admiterii în tot a acţiunii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 07 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă a dispus disjungerea celor două motive de revizuire a deciziei civile nr. 633/Ap din 10 decembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2018, păstrând spre soluţionare cererea privind revizuirea deciziei civile nr. 633/Ap din 10 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 378/Ap din 07 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a deciziei civile nr. 633/Ap din 10 decembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2018, pentru motivul regelementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuentă-apelantă-petentă A., în favoarea Curţii de Apel Oradea.

I.5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în revizuire:

Prin decizia civilă nr. 316 A din 08 martie 2023, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a admis excepţia tardivităţii şi, în consecinţă, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 633/Ap din 10 decembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2018.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 316 A din 08 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a declarat recurs revizuenta A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 27 martie 2023, sub nr. x/2022, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluţia din 28 martie 2023, a constatat că cererea de recurs îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ. în ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) a aceluiaşi articol, a reţinut că recurenta-revizuentă nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru în raport de dispoziţiile art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru coroborat cu cele ale art. 42 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.

II.1 Motivele de recurs:

Recurenta-revizuentă A. a solicitat casarea în tot a deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curţii de Apel Oradea, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cu titlu prealabil, a arătat că menţiunea din cuprinsul deciziei recurate, potrivit căreia este definitivă, reprezintă expresia încălcării prevederilor art. 457 şi art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cu nesocotirea dispoziţiilor art. 517 alin. (4) C. proc. civ., de vreme ce prin decizia nr. 17/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, s-a statuat că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 513 alin. (6) C. proc. civ., recursul formulat împotriva hotărârii prin care a fost soluţionată cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, este admisibil, indiferent dacă hotărârea atacată cu revizuire are sau nu caracter definitiv.

În ceea ce priveşte recursul formulat, revizuenta a menţionat că hotărârea recurată este consecinţa interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor art. 509, coroborate cu cele ale art. 510 şi 511 C. proc. civ.

Totodată, întrucât într-o situaţie identică Înalta Curte a statuat prin încheierea din 17 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, într-un sens contrar celor statuate prin decizia recurată, se invocă inclusiv înfrângerea efectului pozitiv al lucrului judecat, cu încălcarea art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Mai arată recurenta că cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 C. proc. civ. a fost formulată în dosarul nr. x/2018 la Tribunalul Satu Mare în interiorul termenului de o lună, calculat de la data comunicării deciziei civile nr. 633/Ap/10.12.2021, respectiv 22 decembrie 2021, iar cererea de revizuire a fost depusă la Tribunalul Satu Mare în data de 20 ianuarie 2022, prin e-mail.

Tribunalul Satu Mare a procedat la încadrarea criticilor formulate în art. 509 alin. (1) pct. 1 şi respectiv în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dispunându-se disjungerea celor două motive, cel întemeiat pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. constituindu-se dosarul nr. x/2022, în care s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a dispus declinarea soluţionării cererii în favoarea Curţii de Apel Oradea.

În mod eronat a admis Curtea de Apel Oradea excepţia tardivităţii cererii de revizuire prin raportare la parcursul dosarului astfel cum a fost prezentat, precum şi prin raportare la soluţia pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-o cauză similară, în dosarul nr. x/2021, când a respins această excepţie, reţinând că ea ar fi putut fi incidentă în măsura în care partea ar fi învestit direct instanţa competentă cu cererea de revizuire cu depăşirea termenului de o lună, însă nu şi în situaţia în care cererea a fost formulată în interiorul termenului, iar instanţa a dispus disjungerea şi soluţionarea cererii într-un dosar distinct, ce a fost înaintat instanţei competente.

În această situaţie particulară, se impune ca instanţa legal învestită cu soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., să aprecieze asupra tardivităţii prin raportare la momentul la care a fost învestită instanţa care a dispus disjungerea, respectiv din perspectiva sesizării acesteia cu soluţionarea cererii de revizuire în termenul legal prevăzut de art. 511 alin. (1) C. proc. civ.

Întrucât cererea de revizuire a fost adresată Tribunalului Satu Mare, chiar şi în ipoteza în care există un capăt de cerere în revizuire care nu este de competenţa acestuia, termenul legal pentru formularea cererii de revizuire urmează a fi apreciat din perspectiva respectării termenului în care această primă instanţă poate fi învestită.

Or, de vreme ce Tribunalul Satu Mare, ca instanţă competentă să soluţioneze cererea de revizuire, a fost sesizată cu respectarea termenului legal pentru promovarea acestei căi extraordinare de atac, excepţia tardivităţii nu poate fi primită, indiferent că este invocată de partea potrivnică ori de către instanţa învestită, ca urmare a disjungerii, concluzii statuate de către instanţa supremă în dosarul nr. x/2021.

II.2 Apărările formulate în cauză:

Prin întâmpinarea formulată, prin poştă electronică, la data de 07 iunie 2023, în termen legal, intimata Comisia Locală de Fond Funciar Medieşu Aurit a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, fără a se indica cuantumul acestora şi fără a se depune dovezi privind efectuarea acestora.

Ulterior expunerii istoricului parcursului procesual al dosarului, intimata a arătat că decizia recurată s-a pronunţat cu respectarea dispoziţiilor legale, de vreme ce cererea de revizuire dedusă judecăţii a fost promovată la data de 21 ianuarie 2022, cu depăşirea termenului de o lună de la pronunţare prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar potrivit art. 185 C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului.

Împrejurarea că prin aceeaşi cerere de revizuire s-au invocat şi motive pentru care termenul de repunere al cererii este mai îndelungat nu este de natură a prelungi şi termenul de depunere al cererii de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, în lipsa unei dispoziţii legale exprese.

De asemenea, termenul pentru depunerea cererii de revizuire nu depinde nici de modalitatea de sesizare a instanţei. Împrejurarea că dosarul nr. x/2022 a fost format ca urmare a disjungerii celor două motive de recurs, nu ca urmare a învestirii instanţei cu o cerere de revizuire distinctă nu duce la instituirea unui termen distinct, mai îndelungat, pentru depunerea cererii.

Este nefondată susţinerea potrivit căreia tardivitatea poate fi invocată doar în măsura în care ar fi fost formulată o cerere de revizuire expresă cu privire la motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi nu ca o consecinţă a aprecierii instanţei şi dispunerii în sensul disjungerii şi formării unui dosar distinct, cu atât mai mult cu cât motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este menţionat expres în cuprinsul cererii de revizuire formulată de recurentă.

De vreme ce excepţia tardivităţii a fost invocată de către intimată prin întâmpinare, contrar susţinerilor recurentei, instanţa avea nu numai posibilitatea, dar şi obligaţia de a se pronunţa asupra acesteia.

În ceea ce priveşte încheierea din data de 17 noiembrie 2022 pronunţată de către Înalta Curte în dosarul nr. x/2021 la care face referire recurenta, a menţionat că aceasta conţine constatări valabile numai pentru speţa respectivă, iar în lipsa acesteia, încheierea nefiind nici publicată şi nici depusă de către recurentă, nu se poate stabili relevanţa acesteia pentru cauza dedusă judecăţii.

Prin întâmpinarea formulată, prin poştă electronică, la data de 07 iunie 2023, intimata Comisia Judeţeană de Fond Funciar Satu Mare a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea în tot a deciziei recurate, apreciind că, în mod temeinic, instanţa de revizuire a admis excepţia tardivităţii formulării cererii prin raportare la data pronunţării hotărârii şi a promovării căii extraordinare de atac.

Recurenta-revizuentă nu a depus răspuns la întâmpinări.

II.3. Procedura de filtrare a recursului:

Raportul întocmit în cauză, la data de 28 iunie 2023, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, la data de 17 iulie 2023 şi, respectiv, la data de 18 iulie 2023, potrivit proceselor-verbale de înmânare aflate la dosar, iar acestea nu au depus punct de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din 18 octombrie 2023, completul de filtru a stabilit termen de judecată la data de 05 decembrie 2023, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea discutării admisibilităţii în principiu a recursului declarat în cauză, iar prin încheierea de şedinţă de la acel termen s-a admis în principiu calea extraordinară de atac împotriva deciziei civile nr. 316 A din 08 martie 2023 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, stabilindu-se termen pentru judecata pe fond a acesteia, în şedinţă publică, la data de 27 februarie 2024, cu citarea părţilor.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, precum şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Satu Mare, revizuenta A. a solicitat anularea deciziei civile nr. 633/Ap din 10 decembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2018, invocând motivele de revizuire reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 07 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, faţă de dispoziţiile imperative ale art. 510 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. referitoare la competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, Tribunalul Satu Mare a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe depoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formându-se dosarul nr. x/2022, iar prin decizia nr. 378/Ap din 07 iulie 2022, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionarea acestei cereri în favoarea Curţii de Apel Oradea.

În acest sens, instanţa a reţinut că revizuenta a invocat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 502/AP/2017 a Tribunalului Satu Mare, pronunţată în dosarul nr. x/2014, faţă de decizia civilă nr. 633/Ap/2021 a Tribunalului Satu Mare, pronunţată în dosarul nr. x/2018, hotărâre împotriva căreia a formulat cererea de revizuire.

Învestită prin declinare cu soluţionarea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 316 A din 08 martie 2023, a admis excepţia tardivităţii şi a respins, ca tardivă, cererea de revizuire, reţinând că aceasta a fost formulată după expirarea termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termen ce se socoteşte de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Pe calea prezentului demers judiciar, revizuenta critică hotărârea acestei instanţe pe motive de nelegalitate, susţinând, în esenţă, că a formulat cererea de revizuire în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, în mod greşit instanţa de revizuire apreciind că termenul curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, context în care hotărârea atacată încalcă dispoziţiile art. 509, coroborat cu cele ale art. 510 şi 511 C. proc. civ., criticile astfel formulate circumscriindu-se motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva căruia vor fi analizate în continuare.

Acest motiv de recurs vizează situaţia în care, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispoziţiilor legale.

Înalta Curte reţine că revizuirea reprezintă calea de atac comună, extraordinară, de retractare, nedevolutivă şi nesuspensivă de drept de executare care se exercită împotriva hotărârilor pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul ori, în cazurile anume prevăzute de lege, împotriva hotărârilor care nu evocă fondul şi prin care se urmăreşte, de regulă, înlăturarea erorilor în legătură cu stabilirea situaţiei de fapt.

Motivele care justifică exercitarea căii de atac a revizuirii sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1-11 C. proc. civ., iar termenele de revizuire sunt prevăzute în art. 511 C. proc. civ.

Conform art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce constituie temeiul de drept al cererii de revizuire formulate de revizuentă, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În raport de aceste dispoziţii exprese ale legii, care fac trimitere în mod explicit la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri şi nu la data comunicării, afirmaţia recurentei potrivit căreia termenul de revizuire curge de la data comunicării hotărârii a cărei revizuire a solicitat-o este nefondată.

Căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc judecata unui proces.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Cu privire la calcularea termenelor, art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prevede că atunci "când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni."

În conformitate cu dispoziţiile art. 185 C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Aşadar, decăderea este sancţiunea procedurală ce intervine în cazul nerespectării unui termen procedural imperativ şi constă în pierderea exerciţiului dreptului procesual.

Or, câtă vreme termenul de o lună, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., are natura unui termen legal, imperativ şi absolut, nerespectarea lui este sancţionată cu decăderea părţii interesate din dreptul de a mai exercita calea de atac a revizuirii.

Astfel, în contextul reperelor de analiză enunţate, Înalta Curte constată că hotărârea a cărei revizuire se solicită este decizia civilă nr. 633/Ap din 10 decembrie 2021 a Tribunalului Satu Mare, pronunţate în dosarul nr. x/2018.

Prin această hotărâre a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă A., împotriva sentinţei civile nr. 2320 din 10 august 2020, pronunţate de Judecătoria Satu Mare, şi a fost admis apelul declarat de apelanta-intimată Comisia Locală de Fond Funciar Medieşu Aurit, împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul respingerii în totalitate cererii de chemare în judecată întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pe prevederile Legii nr. 247/2005 şi pe cele ale Legii nr. 165/2013, prin care s-a solicitat obligarea pârâtelor la stabilirea dreptului de proprietate în limita suprafeţei de 50 ha teren arabil şi a suprafeţei de 50 ha teren cu destinaţie de păşuni şi fâneţe.

În raport de dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 5 alin. (1) din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 şi ale art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârea a rămas definitivă la data pronunţării, nefiind supusă recursului.

Astfel, dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. statuează că sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În materia legii fondului funciar, hotărârile judecătoreşti în primă instanţă sunt supuse numai recursului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005.

Conform art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dacă printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară, hotărârea din primă instanţă este supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

Dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevăd că: "Sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs" iar alin. (2) al aceluiaşi text legal stipulează că: "Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive (...) la data pronunţării."

Aşadar, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 633/Ap/2021 a Tribunalului Satu Mare, pronunţată în soluţionarea unui apel în materia fondului funciar, a cărei revizuire se solicită în cauză, a rămas definitivă la data de 10 decembrie 2021, adică la data pronunţării, ceea ce înseamnă că termenul de o lună în care cererea de revizuire putea fi formulată s-a împlinit la data de 10 ianuarie 2022, într-o zi lucrătoare (luni).

Or, în raport de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de revizuire transmisă instanţei la data de 20 ianuarie 2022, prin poştă electronică, şi înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de 21 ianuarie 2022, a fost depusă după expirarea termenului de o lună de zile prevăzute de lege, de la rămânerii definitive a hotărârii atacate - 10 decembrie 2021 .

Cum, în cauză, revizuenta nu a indicat şi nici nu a probat existenţa unor împrejurări mai presus de voinţa sa care să fi determinat întreruperea sau suspendarea termenului, în condiţiile art. 184 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., după cum nu a formulat nici cerere de repunere în termenul de exercitare a revizuirii, în conformitate cu art. 186 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în mod corect, curtea de apel a admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire.

În condiţiile în care hotărârea supusă revizuirii este pronunţată într-un litigiu în care instanţa a fost învestită cu soluţionarea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împrejurarea că, prin aceeaşi cerere de revizuire, s-a invocat şi motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., disjuns de către Tribunalul Satu Mare, în raport de care termenul de revizuire curge de la comunicarea hotărârii, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu este de natură a prelungi şi termenul de depunere al cererii de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., câtă vreme textul de lege ce reglementează termenul pe acest temei este clar şi nu face distincţiile de care se prevalează recurenta relativ la modalitatea de sesizare a instanţei.

Înalta Curte reţine că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională (cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012 şi nr. 655/2014), a constatat că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (e.g. cauza Ashingdane c. Regatului Unit, cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis în mod constant că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde şi reglementarea regimului căilor de atac, esenţial fiind ca accesul la un tribunal şi dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanţa lor.

În consecinţă, reţinând că data comunicării hotărârii a cărei revizuire se solicită nu prezintă relevanţă din perspectiva analizării excepţiei tardivităţii, Înalta Curte constată că hotărârea recurată nu este susceptibilă de reformare prin prisma criticilor formulate de revizuenta A. ce susţin motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Nu poate fi primită nici critica ce reclamă nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul încălcării efectului pozitiv al lucrului judecat ataşat încheierii din 17 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2021, în reglementarea art. 431 alin. (2) C. proc. civ., critică susceptibilă de încadrare în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. ce sancţionează nelegalitatea hotărârilor prin care s-a încălcat autoritatea de lucru judecat.

Legiuitorul a urmărit ca, prin reglementarea cuprinsă în art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că: "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă", să concretizeze şi pe plan normativ efectul pozitiv al lucrului judecat în sensul că o chestiune dezlegată în cadrul unui proces, indiferent dacă această dezlegare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi contrazisă într-un litigiu ulterior.

Ceea ce invocă recurenta, în speţă, este efectul pozitiv al lucrului judecat, care se manifestă ca prezumţie, de natură a proba aspecte în legătură cu un alt litigiu, tinzând să demonstreze modalitatea în care, prin încheierea din 17 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2021, a fost dezlegată chestiunea tardivităţii cererii de revizuire fără posibilitatea de a se statua diferit în decizia recurată.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, constatând că cererea a fost depusă la Curtea de Apel Oradea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii cererii de revizuire formulate de Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Negreşti Oaş şi de Primarul Unităţii Adminuistrativ Teritoriale Oraşul Negreşti Oaş împotriva deciziei nr. 1027/CA din 19 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 C. proc. civ., excepţie invocată de intimata Curtea de Conturi a României, în nume propriu şi pentru Camera de Conturi Satu Mare, prin întâmpinarea formulată în cauză.

Înalta Curte, contrar susţinerilor recurentei, reţine că interpretarea art. 431 C. proc. civ. impune concluzia că efectul pozitiv presupune la rândul său condiţia identităţii de părţi; alin. (1) prevede condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză pentru efectul negativ, iar alin. (2) continuă această idee, arătând că oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă. Acest text trebuie interpretat sistematic, referindu-se la aceleaşi părţi care au participat în litigiul iniţial.

De vreme ce revizuenta nu are calitatea de parte în dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în care s-a pronunţat încheierea din 17 noiembrie 2022, ci este terţ faţă de cauza respectivă, nu poate invoca autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri, art. 435 C. proc. civ. făcând distincţie între efectele pe care hotărârea judecătorească le produce faţă de părţi şi, respectiv, efectele pe care le produce faţă de terţi, pentru părţi hotărârea fiind obligatorie, în vreme ce pentru terţi hotărârea având valenţa unui simplu fapt juridic, chiar dacă problema de drept este aceeaşi, tocmai pentru că sistemul procesual român nu cunoaşte instituţia precedentului judiciar, dezlegările în drept fiind obligatorii doar în cazul instrumentelor juridice speciale de unificare a practicii.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 316 A din 08 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe recurenta-revizuentă la plata sumei de 2.975 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă Comisia Locală de Fond Funciar Medieşu Aurit, conform facturii nr. x din 16 ianuarie 2024 aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 316 A din 08 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Obligă pe recurenta-revizuentă A. la plata sumei de 2.975 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă Comisia Locală de Fond Funciar Medieşu Aurit.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 februarie 2024.