Recusal of appeal for lack of specific cassation grounds in tort liability claim for flood damage

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 31 august 2023 pe rolul Tribunalului Alba, secţia I civilă, sub nr. x/20219, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., a chemat în judecată pe pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Sălciua şi Consiliul Local al Comunei Sălciua, solicitând să se dispună admiterea cererii, astfel cum a fost formulată, obligarea, în solidar, a pârâţilor la plata sumei de 359.191,00 de RON, constând în valoarea prejudiciului cauzat societăţii A. S.R.L., respectiv costul reparaţiilor în vederea repunerii în funcţiune a pensiunii aflate în proprietatea societăţii reclamante, situate în comuna Sălciua, sat Sub Piatra FN, judeţul Alba; obligarea, în solidar, a pârâţilor la plata dobânzilor legale calculate la valoarea prejudiciului, începând cu data de 22 august 2016 şi până la stingerea integrală a contravalorii prejudiciului cauzat societăţii A. S.R.L., respectiv costul reparaţiilor în vederea repunerii în funcţiune a pensiunii aflate în proprietatea societăţii reclamante şi situate în comuna Sălciua, sat Sub Piatra FN, judeţulAlba; cu cheltuieli de judecată.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Alba, în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 2825 din 18 noiembrie 2021, Tribunalul Alba, secţia I civilă, a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C., în contradictoriu cu pârâţii Comuna Sălciua şi Consiliul Local al Comunei Sălciua, ca neîntemeiată; a obligat reclamanta să plătească pârâtei Comuna Sălciua 3.500 RON cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în apel:

Prin decizia civilă nr. 1822 din 06 iunie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C., împotriva sentinţei civile nr. 2825 din 18 noiembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Alba Iulia; a obligat apelanta să plătească intimatei U.A.T. Comuna Sălciua suma de 3.000 RON cu titlu de judecată în apel.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 1822 din 06 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 06 octombrie 2023, sub nr. x/2019, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluţia din 12 octombrie 2023, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., stabilind în cadrul verificărilor privind îndeplinirea cerinţelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c)-e) C. proc. civ. că cererea de recurs cuprinde menţiunile privind denumirea şi sediul, indicarea hotărârii care se atacă, semnătura practicianului în insolvenţă-D., recurenta-reclamantă nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, coroborat cu art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

II.1. Motivele de recurs:

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea în tot a hotărârii atacate, fără a proceda la încadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că, prin acţiunea civilă, a solicitat să se dispună obligarea în solidar a pârâţilor la plata de 359.191,00 de RON, constând în valoarea prejudiciului cauzat societăţii A. S.R.L., respectiv costul reparaţiilor în vederea repunerii în funcţiune a pensiunii aflate în proprietatea societăţii reclamante şi situate în comuna Sălciua, sat Piatra FN, judeţul Alba, precum şi la plata dobânzilor legale calculate la valoarea prejudiciului, începând eu data de 22 august 2016 şi până la stringerea integrală a contavalorii prejudiciului.

În formularea acţiunii, lichidatorul judiciar, ca reprezentant al societăţii păgubite, a avut în vedere făptul că gestionarea defectuasă a drumului DC 130, respectiv a podeţului realizat pentru a permite curgerea pârâului Valea Boca, a condus la distrugerea parţială a imobilului proprietatea sa prin inundare, transport şi depuneri aluvionare ca urmare a precipitaţiilor abundente şi transport aluvionar din data de 22 august 2016.

A precizat că proprietatea recurentei este formată din teren în suprafaţă de 8.031 mp, având regim juridic intravilan şi construcţie tip pensiune turistică, construită pe o suprafaţă de 976 mp, cu o suprafaţă desfăşurată utilă de 1.347 mp şi regim de înălţime D+P+E.

Conform raportului din 05 septembrie 2016, efectuat de expertul tehnic judiciar E., valoarea proprităţii imobiliare a scăzut de la 698.127 RON, echivalent a 157.641 euro, la cursul valutar 44.286 RON, în 2013 (valoare stabilită prin Raport de evaluare tipxdin 24 martie 2000, realizată de expertul evaluator F.) la 42.822 RON, echivalent a 96.297 euro, la curs valutar 4,4469 RON, în 2016.

În conţinutul raportului s-a stabilit şi valoarea lucrărilor necesare pentru repunerea în funcţiune a pensiunii, aceasta ridicându-se la suma toată de 359.191,00 RON, fără ca evaluatorul să ia în considerare cheltuielile necesare reamenajării locului de joacă, a parcării acoperite devenită tereasă acoperită, precum şi a terenului de sport, care au fost desfiinţate de viitură.

Pentru introducerea unei acţiuni în răspundere civilă delictuale condiţia principală este prejudiciul, adică rezultatul păgubitor de natură patrimonială sau morală, care este consecinţa încălcării sau vătămării drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane, care în cauză este dovedit.

Pentru ca prejudiciul să fie reparabil, pe lângă existenţa lui, acesta trebuie să îndeplinească anumite condiţii, şi anume să fie cert, direct, personal, şi să rezulte din atingerea sau încălcarea unui drept sau a unui interes legitim.

Caracterul cert al prejudiciului presuspune existenţa lui actuală, sigură, neîndoielnică şi, mai ales, posibilitatea stabilirii întinderii sale.

Or, după cum rezultă din raportul de evaluare din 05 septembrie 2016, prejudiciul cauzat recurentei există şi este cert; în anexele raportului de evaluare, la secţiunea fişe de calcul, se regăsesc consemnate de către expertul evaluator lucrările necesare în vederea repunerii în funcţiune a pensiunii, precum şi costul total al lucrărilor, în cuantumul de 359.191,00 RON, cu menţiunea evaluatorului că acesta nu a luat în calcul cheluielile necesare reamenajării locului de joacă, a parcării acoperite, care a devenit terasă acoperită, precum şi a terenului de sport, acestea fiind desfiinţate de viitură.

În cazul de faţă prejudiciul suferit de societate, constând în distrugerea parţială a întregii proprietăţi ca urmare a viiturii şi a depunerile aluvionare generate cu ocazia ploilor torenţiale din data de 22 august 2016, reprezintă o consecinţă a neîndeplinirii de către administratorul drumului DC 130, U.A.T. Comuna Sălciua, a atribuţiilor stabilite prin normele legale în ceea ce priveşte proiectarea, construirea, repararea şi întreţinerea podului aferent DC 130 prin intermediul căruia îşi urmează cursul pârâul Valea Boca.

Prin urmare, a considerat că este îndeplinită condiţia ca prejudiciul să fie direct, câtă vreme acesta este însăşi rezultatul unei vădite lipse de profesionalism şi interes din partea autorităţilor publice locale cu privire la adminstrarea durumului DC 130 şi a elementelor sale componente.

În ceea ce priveşte necesitatea ca prejudiciul să fie personal, şi această condiţie este îndeplinită, câtă vreme imobilul distrus ca urmare a acestor evenimente este proprietatea recurentei.

Cu privire la condiţia ca prejudiciul să fie rezultatul încălcării unui drept ori a unui interes legitim, a considerat că şi aceasta este îndeplinită, având în vedere că se încalcă însuşi dreptul de proprietate, prin distrugerea parţială a imobilului şi imposibilitatea folosirii acestuia în lipsa efectuării lucrărilor de reparaţie.

În referire la art. 1357 C. civ., a menţionat că vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul constă în neglijenţa cu care a acţionat, respectiv o culpă fără prevedere, chiar daca U.A.T. Comuna Sălciua, respectiv Consiliul Local al Comunei Săciua, nu au prevăzut rezultatul păgubitor al faptelor lor, în condiţiile date aceştia trebuiau şi puteau să îl prevadă.

Astfel, analizarea vinovăţiei trebuie analizat în strânsă legătură cu fapta ilicită administrarea drumurilor publice are ca obiect proiectarea, construirea modernizarea, reabilitarea, repararea, întreţinerea şi exploatarea drumurilor.

Câtă vreme administratorul drumului DC 130 a omis să îşi îndeplinească întocmai atribuţiile prevăzute de lege, rezultă conduita sa culpabilă, aceasta ducând la crearea prejudiciului suferit de societate, fiind astfel îndeplinită şi ultima condiţie cu privire la angajarea răspunderii delictuale a pârâţilor.

De asemenea, şi raportul dintre intervenţia deficitară a utilajelor U.A.T. Comuna Sălciua pentru decolmatarea podeţului şi deschiderea circulaţiei şi prejudiciul cauzat reclamantei este evident.

Pe aceste considerente, a considerat că legătura de cauzalitate dintre prejudiciul suferit şi fapta ilicită a pârâţilor UAT Comuna Sălciua şi Consiliul Local al Comunei Sălciua, constând în omisiunea de a-şi exercita atribuţiile, legale ce decurg din calitatea acestora de adminstrator al drumului în direcţie, respectiv autoritate deliberativă locală, precum şi în intervenţia deficiară a pârâţilor, care a determinat intensificarea pagubei cuzate, există este clară, aspect reţinut, de altfel, şi prin audierea martorului propus în dosar.

A precizat că societatea păgubită a făcut demersuri de soluţionare amiabilă a diferendului născut între părţi, respectiv acoperirea prejudiciului cauzat societăţii ca urmare a neîndeplinirii conforme a atribuţiilor de administrator al drumului comunal DC 130- Astfel, la data de 17 mai 2019; a formulat o notificare de plată către Unitatea Aclministrativ-Teritorială Comuna Sălciua şi Consiliul Local al Comunei Sălciua, în temeiul art. 1521-1522 C. civ. şi art. 7 din Legea nr. 544/2004.

Prin această notificare s-a solicitat ca, în termen de 30 de zile de la comunicare, să fie achitată suma reprezentând contravalorea lucrărilor necesare în vederea repunerii în funcţiune a pensiunii, însă acestui demers nu i s-a răspuns, atitudine menţinută până la data introducerii acţiunii.

Cu privire la hotărârea dată de instanţa de fond, judecătorul a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar, ca neîntemeiată, motivat de faptul că prezentul caz se află în situaţia unei forţe majore, cauză exoneratoare de răspundere.

Or, administratorii de drum nu pot invoca imposibilitatea de a prevedea producerea unor inundaţii în considerarea specifică a zonei, dar şi prin necesitatea de a respecta normele legale în ceea ce priveşte proiectarea, construirea, repararea şi întreţinerea podului aferent DC 130, prin intermediul căruia îsi urmează cusul pârâul Valea Boca sau intervenţia defectuoasă a a utilajelor U.A.T. Comuna Sălciua pentru decolmatarea podeţului, ce a agravat situaţia.

Totodată, a solicitat cenzurarea sumei de 3.000 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată, la care a fost obligată, întrucât este vădit oneroasă faţă de activitatea efectivă din dosar.

II.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:"Dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtru, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 18 mai 2020, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicare şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 alin. (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 11 decembrie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului la data de 27 februarie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, precum şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Sancţiunea nemotivării recursului este prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3), unde se stabileşte că în situaţia în care legea nu dispune altfel, motivele de casare de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Totodată, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancţiunea nulităţii recursului intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Din interpretarea dispoziţiilor legale enunţate, Înalta Curte reţine că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoaşterea posibilităţii părţii interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate, iar nu şi de netemeinicie.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de casare avut în vedere prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 Cod proceduiră civilă, dar şi dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici de nelegalitate privind modul de judecată al instanţei de apel, raportat la motivul de recurs invocat.

Înalta Curte observă, pe de o parte, că recurenta-reclamantă nu a indicat, în cuprinsul cererii sale de recurs, nici unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., limitându-se la indicarea generică a dispoziţiilor art. 1357 C. civ., iar, pe de altă parte, nici nu a expus critici care să se circumscrie acestor motive de casare.

Dimpotrivă, partea recurentă s-a rezumat la relatarea, din nou, a elementelor relative la starea de fapt, la indicarea probelor (înscrisuri, expertiză, depoziţia martorului) a căror valorificare în cauză a urmărit-o, propunând o altă interpretare a materialului probator şi contestând situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi confirmată de instanţa de apel. Or, aceste critici ţin de temeinicia demersului judiciar promovat de recurenta-reclamantă, iar nu de legalitatea deciziei instanţei de apel.

Astfel, Înalta Curte reţine că prin decizia civilă nr. 1822 din 06 iunie 2023 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, atacată în prezenta cauză, s-a respins apelul reclamantei S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C., împotriva sentinţei civile nr. 2825 din 18 noiembrie 2021 a Tribunalului Alba Iulia, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de aceeaşi parte.

În motivare, curtea de apel a reţinut că prejudiciul suferit de reclamantă ca urmare a distrugerilor aduse imobilului pensiune pe care îl deţine se datorează fenomenelor hidrometeorologice din 22 august 2026, de pe raza comunei Sălciua, care au fost calificate, prin H.G. nr. 975/2016, publicată în M.O. nr. 1044/23.12.2026, ca fiind calamităţi naturale produse de inundaţii şi care întrunesc caracterul invincibil, insurmontabil, imprevizibl şi extern de voinţa vreunei persoane pentru a fi considerate ca intrând în categoria forţei majore prevăzute de art. 1351 alin. (1) C. civ. drept cauză a prejudiciului ce conduce la înlăturarea răspunderii.

Totodată, a apreciat că, în cauză, nu s-au probat de către reclamantă susţinerile potrivit cărora pârâta, în calitate de administrator al drumului communal DC 130 Sălciua şi podeţ nu şi-a îndeplinit atribuţiile legale în privinţa proiectării, construirii, reparării şi întreţinerii podului aferent DC 130; nu a fost administrată nici o probă din care să rezulte vreo faptă ilicită a pârâţilor care să antreneze răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, respectiv omisiunea pârâtei, în calitate de administrator al drumului şi al podeţului, de a lua măsurile de întreţinere şi reparare pentru evitarea prejudiciului reclamantei, iar depoziţia martorului la care a făcut referire apelanta nu a putut fi considerată ca fiind concludentă, deoarece nu s-a coroborat cu celelalte acte ale dosarului din care rezultă amploarea distrugerilor provocate cu ocazia evenimentului din 22.08.2016 pe raza Comunei Sălciua.

De asemenea, nu s-a probat nici faptul că intervenţia buldoexcavatorului pentru demolarea podeţului la data evenimentului a agravat prejudiciul suferit de reclamantă ca urmare a inundaţiilor de la acea dată.

În consecinţă, curtea de apel a apreciat că, în cauză, nu s-a putut reţine întrunirea cumulativă a cerinţelor conţinute de art. 1357 C. civ., în absenţa unei culpe a pârâţilor în administrarea drumului şi a podeţului în discuţie, câtă vreme operează o cauză exoneratoare de răspundere, responsabilitatea pârâţilor fiind anulată de o situaţie care nu a putut fi în mod normal prevăzută a se produce, după cum nu au fost predictibile nici consecinţele ei.

Deşi instanţa de apel a răspuns pe larg, prin considerentele deciziei sale, relevate în cele ce preced, susţinerilor reclamantei din cererea de apel, susţineri, de altfel, reiterate, în mare parte, şi prin cererea de recurs, privind situaţia de fapt, cu toate acestea recurenta-reclamantă nu a precizat, în concret, care sunt nemulţumirile sale faţă de raţionamentul juridic al instanţei de apel, sprijinit pe materialul probator administrat în cauză.

Din această perspectivă, se observă că cererea de recurs conţine ample referiri la localizarea şi regimul juridic al proprietăţii sale imobiliare reprezentată de terenul în suprafaţă de 8.031 mp şi construcţia tip pensiune turistică, desfăşurată pe o surafaţă de 976 mp; la valoarea diminuată a proprietăţii stabilită prin raportul de evaluare din 05 septembrie 2016, după producerea evenimentului din 22 august 2016, pe fondul fenomenului hidrometeorologic, precum şi la administrarea defectuoasă a drumului DC 130, respectiv a podeţului realizat pentru a permite curgerea firească a pârâtului Valea Boca, rezultată din omisiunea intimaţilor-pârâţi de a-şi exercita atribuţiile legale ce decurg din calitatea acestora de administrator al drumului în direcţie, respectiv de autoritate deliberativă locală.

Cum întinderea controlului judiciar în această etapă procesuală este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, prin împrejurările relevate în susţinerea obligării intimaţilor-pârâţi, în solidar, la plata sumei de 359.191,00 RON, partea recurentă deduce judecăţii chestiuni de fond ce implică reevaluarea situaţiei de fapt, pe baza probelor administrate în cauză, care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., întrucât analiza acestora este atributul exclusiv al instanţelor de fond, instanţei de recurs nefiindu-i permisă o cenzură de temeinicie a hotărârii atacate, nici modificarea situaţiei de fapt şi nici reaprecierea probatoriului cauzei.

Într-adevăr, partea recurentă a indicat dispoziţiile art. 1357 C. civ., presupus a fi nesocotite de instanţa de apel, însă nu arătat, în concret, de ce se impune aplicarea acestora în cauză sau de ce au fost interpretate eronat de către instanţa de apel, în considerarea raţionamentului curţii de apel ce a determinat adoptarea soluţiei de respingere a apelului, prin decizia recurată, ca act procesual vizat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., întreaga argumentaţie expusă fiind construită în jurul unor aprecieri de ordin teoretic ce privesc condiţiile cumulative ce se cer a fi întrunite pentru atragerea răspunderii civile delictuale (prejudiciul, fapta ilicită, existenţa legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia făptuitorului) cu trimitere la circumstanţele cauzei ce evidenţiază conduita culpabilă a intimaţilor-pârâţi materializată în intervenţia deficitară a utilajelor pentru decolmatarea podeţului şi deschiderea circulaţiei, având drept consecinţă crearea unui efect de "baraj", urmare a acumulării cantăţii de aluviuni şi apă ce a pătruns pe imobilul proprietatea recurentei.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşilor anume imputate instanţei de apel raportat la considerentele avute în vedere la pronunţarea soluţiei şi încadrarea acestora în motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri judecătoreşti.

Nu în ultimul rând, nici critica care vizează cenzurarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 RON, apreciate ca fiind excesive şi disproporţionate, în sensul aplicării prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., nu poate fi primită, întrucât, prin Decizia nr. 3/20.01.2020, pronunţată în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 5 martie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a stabilit că motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurenta-reclamantă nu se grefează pe considerentele deciziei recurate, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.., împotriva deciziei civile nr. 1822 din 06 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe recurenta-reclamantă la plata sumei de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, către intimaţii-pârâţi Consiliul Local al Comunei Sălciua şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Sălciua, conform chitanţei seria x nr. x din 21 februarie 2024 aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.., împotriva deciziei civile nr. 1822 din 06 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.., la plata sumei de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimaţii-pârâţi Consiliul Local al Comunei Sălciua şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Sălciua.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 februarie 2024.