Tax enforcement litigation; inadmissibility of complaint for annulment due to lack of material error and prohibition on re-examining merits.

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău, la data de 11 martie 2021, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, a formulat contestaţie la executare împotriva titlului executoriu nr. x din data de 8 februarie 2021 şi a somaţiei nr. x din data de 8 februarie 2021, din dosarul de executare nr. x.

I.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Zalău

Prin sentinţa civilă nr. 712 din data de 21 mai 2021, Judecătoria Zalău a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Jibou.

I.3. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Jibou

Prin sentinţa civilă nr. 885 din data de 7 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Jibou: a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj; a respins cererea de acordare a despăgubirilor, cererea de restituire a cauţiunii şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

De asemenea, a respins cererea de suspendare a executării silite.

I.4. Decizia pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia civilă

Prin decizia civilă nr. 73 din data de 27 ianuarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalului Sălaj, secţia civilă a respins, ca nefondat apelul, declarat de contestatorul-apelant A. împotriva sentinţei civile nr. 885 din data de 7 octombrie 2021, pronunţate de Judecătoria Jibou.

I.5. Deciziile pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 211/R din data de 14 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 73 din data de 27 ianuarie 2022 a Tribunalului Sălaj, secţia civilă.

Împotriva acestei soluţii a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., fiind format dosarul nr. x/2022.

Prin decizia civilă nr. 290/R din data de 21 septembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 211/R din data de 14 iunie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2021.

I.6. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022

Prin decizia nr. 1333 din data de 21 septembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 290/R din data de 21 septembrie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Astfel, Înalta Curte, în esenţă, a reţinut că, prin memoriul înaintat instanţei supreme, prin precizările depuse în scris, precum şi prin cele verbale din şedinţa din data de 21 septembrie 2023, contestatorul a arătat în mod explicit faptul că a declarat "apel" împotriva deciziei civile nr. 290/R din data de 21 septembrie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă şi că nu doreşte recalificarea căii de atac din apel în recurs.

În aceste condiţii, în raport de principiul disponibilităţii reglementat de art. 9 C. proc. civ. coroborat cu dispoziţiile art. 457 alin. (1) şi ale art. 97 C. proc. civ., a admis excepţia inadmisibilităţii apelului exercitat în cauză.

Subsecvent acestor considerente, Înalta Curte a reţinut faptul că, şi în ipoteza în care ar fi procedat la recalificarea căii de atac din apel în recurs, o astfel de cale de atac nu putea fi exercitată în cauză, faţă de prevederile art. 508 alin. (4) şi ale art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., decizia civilă nr. 290/R din 21 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă fiind o hotărâre definitivă care nu este supusă recursului.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Înregistrarea contestaţie în anulare pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Împotriva deciziei nr. 1333 din data de 21 septembrie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, a formulat contestaţie în anulare contestatorul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 19 octombrie 2023, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 2.

II.2. Motivele contestaţie în anulare

Prin contestaţia în anulare formulată, în esenţă, contestatorul a susţinut că în mod eronat au fost puse în sarcina sa cheltuielile de judecată, în urma soluţionării dosarelor penale, pe care le apreciază a fi fost judecate nedrept şi părtinitor, şi a făcut referire la situaţia de fapt (expoziţiile pe care le-a avut, corespondenţa purtată cu ANAF), la probele propuse în cauză de către părţi, precum şi la cele două contestaţii la executare pe care le-a formulat – dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2021 (nr. 713/33/2022).

Totodată, a apreciat că hotărârile pronunţate în cauză nu respectă prevederile Regulamentului (UE) 2016/679 şi nici pe cele ale Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a precizat că îşi menţine susţinerile formulate anterior, în toate stadiile procesuale.

II.3. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, în principal, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca nefondată.

În susţinerea excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, intimata a arătat că motivele invocate de către contestator nu fac obiectul dispoziţiilor exprese şi limitative prevăzute de art. 503 C. proc. civ., contestaţia în anulare neîndeplinind condiţiile de admisibilitate.

În opinia intimatei, în mod nepermis contestatorul a invocat, în calea contestaţiei în anulare, erori privind interpretarea probelor, în condiţiile în care numai o greşeală materială esenţială, care a determinat o soluţie eronată, poate fi invocată pe într-o atare cale de atac.

Pe fond, solicitând respingerea contestaţiei în anulare, ca nefondate, a apreciat că hotărârea atacată este temeinică şi legală.

La data de 16 ianuarie 2024, contestatorul a depus note de şedinţă prin care a arătat că a mai formulat o dată contestaţie în anulare la curtea de apel, iar în acest stadiu procesual nu a depus contestaţie în anulare-fond, ci recurs, dar nu mai ştie ce a făcut cu motivarea recursului.

Totodată, a susţinut că a pierdut procesul penal fără nicio justificare, iar părţile adverse, din procesele penale şi civile, nu au nicio probă, în timp ce probele sale sunt susţinute şi de calitatea sa din dosarul penal – reclamant, parte vătămată.

A subliniat că, în niciunul dintre procesele din 2005 şi până la zi, în care a avut întotdeauna calitatea de reclamant, parte vătămată, nu i s-a adus la cunoştinţă motivul punerii în sarcina sa a cheltuielilor de judecată şi nici de ce a pierdut procesul.

A arătat că în faţa Curţii de Apel Cluj, cursul judecăţii a fost întrerupt, deci, şi sub acest aspect, contestaţia în anulare este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Contestatorul a menţionat şi că, aşa cum a mai arătat, nu găseşte motivarea contestaţiei în anulare-recurs, iar hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

A precizat că îşi menţine toate căile de atac şi toate solicitările pe care le-a formulat.

II.4. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Prin rezoluţia din data de 24 octombrie 2023, în cauză a fost stabilit termen de judecată la data de 16 ianuarie 2024, când Înalta Curte, cu prioritate, a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii contestaţie în anulare, invocată de intimată prin întâmpinare, şi a reţinut cauza în pronunţare asupra acestei excepţii.

II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Examinând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată de intimată, prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, a cărei exercitare este supusă unor condiţii limitativ stabilite de lege, respectiv prin dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ., potrivit cu care, "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia din recursurile declarate în cauză."

În speţă, argumentele pe care contestatorul şi-a fundamentat prezenta cale de atac se referă la o greşită obligarea a sa la plata cheltuielilor de judecată în dosarele penale în care a avut calitatea de parte, la o pretinsă eroare cu privire la aprecierea probelor în dosarele civile şi penale, la necomunicarea motivelor pentru care a pierdut procesul şi la situaţia de fapt a cauzei.

Totodată, a susţinut şi că hotărârile date în toate stadiile procesuale sunt contrare prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679, precum şi celor cuprinse în Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi şi-a exprimat propria opinie cu privire la aspectele ce rezultă din elementele de fapt ale speţei şi din probele propuse de părţi.

Or, ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. se referă la săvârşirea unei erori materiale de către instanţa a cărei hotărâre se atacă, în sensul de greşeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale, cum ar fi respingerea căii de atac în mod greşit ca netimbrată, ca tardivă sau ca introdusă de o persoană fără calitate, menţiuni greşite referitoare la incidente procedurale, pronunţarea asupra altei hotărâri decât cea recurată etc.

Verificarea unei astfel de erori materiale nu trebuie să implice, aşadar, reexaminarea fondului cauzei, reaprecierea probelor sau interpretarea şi aplicarea unor dispoziţii legale, deoarece contestaţia în anulare tinde la desfiinţarea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, iar prin aceste dispoziţii legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziţia părţilor o nouă cale de atac similară apelului sau recursului.

Din analiza considerentelor deciziei atacate se constată că instanţa şi-a argumentat soluţia de respingere, ca inadmisibil, a apelului declarat de către contestator în raport de principiul disponibilităţii reglementat de art. 9 C. proc. civ. coroborat cu dispoziţiile art. 457 alin. (1) şi ale art. 97 C. proc. civ., arătând, în plus, că şi în ipoteza în care ar fi procedat la recalificarea căii de atac din apel în recurs, o astfel de cale de atac nu putea fi exercitată în cauză, faţă de prevederile art. 508 alin. (4) şi ale art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., decizia civilă nr. 290/R din 21 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă fiind o hotărâre care nu este supusă recursului.

Ca atare, prin decizia atacată, Înalta Curte s-a pronunţat în sensul inadmisibilităţii căii de atac declarate de către contestator, soluţie care a făcut de prisos o analiză pe fond a aspectelor invocate de către acesta, soluţia de respingere ca inadmisibil a apelului nefiind una dată în urma judecăţii pe fond a respectivei căi de atac, adică în urma unei judecăţi efectiv realizate de respectiva instanţă de control judiciar relativ la criticile care au fost formulate de contestator, ci urmare a examinării legalităţii căii de atac exercitate.

În acest context al analizei evidenţiate de considerentele deciziei atacate prin contestaţia în anulare pendinte, criticile expuse de către contestator în fundamentarea acestei căi de atac sunt unele care se referă la o eroare de judecată imputată instanţei, la chestiuni de fond deduse judecăţii în cadrul ciclurilor procesuale anterioare, respectiv critici de nelegalitate şi de netemeinicie a soluţiilor pronunţate în litigiul penal şi civil, pe care acesta, cu nesocotirea regimului special ce guvernează calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, le aduce hotărârii contestate.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei. Contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "apel-recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative. O cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanţa a cărei hotărâre este atacată a apreciat greşit probele sau a aplicat greşit legea, în absenţa unui "defect fundamental."

De asemenea, Curtea a subliniat permanent că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, iar posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive şi irevocabile afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţie (Cauza Mitrea împotriva României).

Având în vedere considerentele expuse şi dispoziţiile legale menţionate, Înalta Curte constată că susţinerile contestatorului în cadrul prezentei căi de atac nu relevă existenţa unei erori materiale intervenite cu prilejul judecăţii realizate de către instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, din perspectiva ipotezei reglementate de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

De altfel, afirmaţiile contestatorului, astfel cum au fost formulate şi dezvoltate, nu îşi găsesc corespondent în niciunul dintre motivele pentru care, potrivit art. 503 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat posibilitatea exercitării contestaţiei în anulare.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute, în temeiul art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1333 din data de 21 septembrie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1333 din data de 21 septembrie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2024.