Conflict of jurisdiction in objection to compulsory enforcement: exclusive territorial competence of the executing court at the garnishee’s workplace despite debtor’s public official status
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction, assigning competence to the Sfantu Gheorghe Court to adjudicate a debtor’s objection to compulsory enforcement against a salary garnishment order. The dispute arose when the initial court declined jurisdiction *ratione loci* on public order grounds due to the debtor’s status as a prosecutor, while the designated court claimed incompetence because the enforcement was conducted within its own jurisdiction, contrary to the statutory rule that objections are filed with the executing court. Relying on Article 400(1) and Article 372(2)-(3) of the 1865 Code of Civil Procedure, applicable because the enforcement proceedings commenced before the 2013 procedural code entered into force, the Court held that the executing court is defined by the location of the garnished assets, specifically the salary payer’s workplace, and that the debtor’s official status is not a statutory derogation that can shift territorial competence.
Legislator headnote
AI generatedart. 159 din C. proc. civ, art. 400 alin. (1) din C. proc. civ, art. 372 alin. (3) din C. proc. civ, art. 400 din C. proc. civ; Conflict of jurisdiction in objection to compulsory enforcement: exclusive territorial competence of the executing court at the garnishee’s workplace despite debtor’s public official status: Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 400 alin 1 din vechiul C. proc. civ., contestaţia la executare propriu-zisă se introduce la instanţa de executare, iar potrivit art. 373 alin. (2) din acelaşi act normativ, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune astfel.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 27 februarie 2024
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii B. S.A., C., D. şi E., înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe sub nr. x/2022, la data de 16 noiembrie 2022, s-a solicitat anularea procesului-verbal de eliberare de sume şi continuare a executării silite, încheiat la data de 25 octombrie 2022, adresei de înfiinţare a popririi, încheierii de încuviinţare a executării silite din data de 6 octombrie 2022 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe şi a executării silite însăşi din dosarul de executare silită nr. x/2012 al F..
Contestatorul şi-a întemeiat contestaţia la executare pe dispoziţiile vechiul C. proc. civ.
2. Hotărârea Judecătoriei Sfântu Gheorghe
Prin sentinţa civilă nr. 606 din 3 mai 2023, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii B. S.A., C., D. şi E., în favoarea Judecătoriei Miercurea – Ciuc.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, la data de 17 august 2012, creditoarea B. S.A. a demarat executarea silită a contractului de facilitate de credit nr. x/2008 şi a actelor adiţionale acestuia, împotriva debitorului C. şi a codebitorilor garanţi, fără a recupera creanţa. Ulterior, ca urmare a interogării evidenţelor ANAF, a constatat că A. – codebitor garant - încasează venituri lunare astfel că a înţeles să continue executarea silită împotriva sa, aceste acte de executare silită fiind supuse controlului judiciar.
Însă, debitorul – contestator A. are calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe. Chiar dacă în cuprinsul art. 159 din C. proc. civ. nu este reglementată o astfel de situaţie, ordinea publică nu se limitează doar la dispoziţiile imperative exprese, competenţa de a stabili dacă o regulă este sau nu de ordine publică aparţinând judecătorilor. Prin urmare, pentru o mai bună administrare a cauzei, se impune a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflate în circumscripţia uneia dintre curţile de apel învecinate.
În consecinţă, Judecătoria Sfântu Gheorghe a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Miercurea – Ciuc.
3. Hotărârea Judecătoriei Miercurea - Ciuc
Prin sentinţa civilă nr. 2181 din data de 22 decembrie 2023, Judecătoria Miercurea Ciuc a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii B. S.A., C., D. şi E., în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, cauza şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 400 alin 1 din vechiul C. proc. civ., contestaţia la executare propriu-zisă se introduce la instanţa de executare, iar potrivit art. 373 alin. (2) din acelaşi act normativ, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune astfel.
Potrivit art. 373 alin. (3) din vechiul C. proc. civ. "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."
Din coroborarea acestor dispoziţii legale reiese că judecătoria, în circumscripţia căreia se face executarea, este competentă să judece contestaţia la executarea propriu-zisă.
În cauză, aşa cum s-a reţinut şi prin încheierea de încuviinţare a executării silite contestate, Judecătoria Sfântu-Gheorghe este competentă având în vedere modalitatea de executare încuviinţată împotriva contestatorului, respectiv poprire asupra veniturilor salariale.
Prin urmare, Judecătoria Miercurea Ciuc a apreciat că Judecătoria Sfântu Gheorghe este competentă să soluţioneze contestaţia la executare.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Sfântu Gheorghe îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:
Obiectul demersului judiciar îl reprezintă contestaţia la executare formulată de contestatorul – debitor A., în contradictoriu cu intimata - creditoare B. S.A., precum şi cu intimaţii - debitori C., D. şi E., împotriva executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 1188/2012 al S.P.E.J. F., prin care a solicitat anularea actelor de executare silită efectuate cu nerespectarea prevederilor legale.
Judecătoria Sfântu Gheorghe şi Judecătoria Miercurea Ciuc şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, conflictul negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale instanţelor în conflict cu privire la dispoziţiile în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a judeca pricina.
Prioritar, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 24 din noul C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, iar potrivit dispoziţiilor art. 622 alin. (2) din acelaşi act normativ, executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare.
Astfel cum au reţinut ambele instanţe aflate în conflict, în raport de momentul declanşării procedurii executării silite, respectiv 17 august 2012 (când cererea de executare silită a fost depusă la biroul executorului judecătoresc, formându-se dosarul de executare nr. 1188/2012), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865.
În materia executării silite, stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze contestaţiile la executare se face în raport cu dispoziţiile art. 400 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, în vigoare la data declanşării executării silite, potrivit cărora: "contestaţia se introduce la instanţa de executare".
Potrivit dispoziţiilor art. 372 alin. (3) din C. proc. civ. din 1865 "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe" iar potrivit dispoziţiilor art. 372 alin. (2) din acelaşi act normativ "instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Având în vedere dispoziţiile legale menţionate anterior, pentru a se determina instanţa competentă să soluţioneze contestaţia, este necesar a se stabili care este instanţa de executare, prin raportare la locul unde se realizează în mod efectiv executarea.
În cauza pendinte, executarea silită se efectuează în baza contractului de facilitate de credit nr. x din 12 septembrie 2008, modificat prin actele adiţionale nr. x din 18 ianuarie 2010 şi nr. 2 din 29 aprilie 2011, precum şi a contractelor de garanţie reală mobiliară nr. x din 18 ianuarie 2010 şi nr. x din 18 ianuarie 2010 încheiate de creditoarea B. S.A. cu debitorul C. şi garanţii A., D. şi E..
Creditoarea a solicitat executarea silită, prin poprire, a garantului A., în cerere indicând inclusiv terţul poprit şi sediul acestuia.
Locul executării silite este acela unde se află bunurile supuse urmăririi. Prin urmare, în speţă, executarea silită în cadrul dosarului de executare nr. 1188/2012 se va realiza prin poprire asupra veniturilor debitorului de la locul de muncă, competenţa de soluţionare a cauzei revenind instanţei de la sediul terţului poprit, care este în circumscripţia Judecătoriei Sfântu Gheorghe.
Particularităţile procedurii de executare conduc la concluzia unei competenţe teritoriale exclusive a instanţei de executare, stabilite potrivit criteriilor arătate anterior. Prin urmare, calitatea de procuror a debitorului, nefiind o situaţie derogatorie anume prevăzută de C. proc. civ. din 1865, nu poate înlătura competenţa stabilită din momentul cererii de încuviinţare a executării silite.
În concluzie, Înalta Curte constată că Judecătoriei Sfântu Gheorghe îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, prin raportare la faptul că aceasta este instanţa care a încuviinţat executarea silită împotriva contestatorului şi în a cărei circumscripţie se va efectua executarea silită.
Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 373 şi art. 400 din C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 22 alin. (5) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2024.