Cassation appeal annulled for non-payment of judicial stamp tax in dispute over cadastral registration errors

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina, la data de 27 martie 2018, sub nr. x/2018, petenţii A. şi B. au chemat în judecată pe intimatul Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Câmpina, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună anularea încheierii de respingere a cererii de reexaminare nr. x din data de 28 februarie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova – Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Câmpina, admiterea cererii de reexaminare împotriva încheierii de carte funciară nr. x din 22 decembrie 2017 a Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Câmpina şi, pe cale de consecinţă, anularea încheierii de carte funciară nr. x din 22 decembrie 2017; anularea radierii din cartea funciară a deciziei civile nr. 646/2012 pronunţată de Tribunalul Prahova, înscrisă cartea funciară Câmpina nr. x C1-U5 prin încheierea nr. 12496 din 21 august 2013 a Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Câmpina, obligarea intimatului să efectueze operaţiunile de carte funciară dispuse de Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr. 646/2012; anularea cererii nr. x din data de 22 decembrie 2017.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 253 din 4 februarie 2019, Judecătoria Câmpina a respins plângerea împotriva încheierii nr. 2588 din 28 februarie 2018 pronunţate de Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Câmpina – Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova, formulată de petenţii A. şi B., în contradictoriu cu intimaţii C., D. şi Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Câmpina – Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova, ca neîntemeiată, şi a obligat petenţii să plătească intimaţilor – persoane fizice suma de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia nr. 870 din 17 iunie 2021,Tribunalul Prahova a respins apelul formulat de apelanţii – petenţi A. şi B., împotriva sentinţei civile nr. 253/2019 pronunţate de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimaţii C., D. şi Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Câmpina – Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova, ca nefondat. A obligat apelanţii să plătească intimaţilor suma de 500 RON reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat.

4. Cererea de revizuire

Petenţii A. şi B. au formulat o cerere de revizuire a deciziei civile nr. 870/2021 pronunţate de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2018, apreciind că este potrivnică deciziei civile nr. 432/2014 şi deciziei civile nr. 646/2012, ambele pronunţate de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2012.

5. Hotărârea pronunţată în revizuire

Prin decizia civilă nr. 2012 din 22 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a fost respinsă cererea de revizuire a deciziei nr. 870 din data de 17 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Prahova – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, a deciziei nr. 432 din 25 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Prahova în completarea deciziei nr. 646 din 26 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Prahova, formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimaţii D. şi C., B. şi Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Câmpina, ca nefondată.

6. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 2012 din data de 22 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, reclamanţii A. şi B. au declarat recurs, solicitând admiterea acestuia şi casarea deciziei recurate. Au apreciat că sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

În primul rând, au arătat că, în dispozitivul deciziei recurate, se menţionează greşit că aceasta este definitivă. Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul.

În al doilea rând, au arătat că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. întrucât decizia nr. 870/2021 a Tribunalului Prahova este potrivnică şi încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 646/2012 completată prin decizia nr. 432/2014 a Tribunalului Prahova şi a deciziei nr. 2530/2014 a Curţii de Apel Ploieşti.

Au susţinut, în cererea de revizuire, că decizia civilă nr. 870 din 17 iunie 2021 a Tribunalului Prahova menţine valabilitatea încheierii de carte funciară nr. x din 4 ianuarie 2018, întocmite în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 2011, în condiţiile în care prin decizia civilă nr. 432/2014 a Tribunalului Prahova s-a statuat că actul de vânzare-cumpărare nr. x din 2011 nu este valabil şi încalcă puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1649 din 30 aprilie 2010 a Judecătoriei Câmpina. Astfel, decizia civilă nr. 870/2021 lipseşte de efecte o serie de hotărâri judecătoreşti, pe care le detaliază în cuprinsul cererii.

Recurenţii au expus, în detaliu, situaţia de fapt arătând cronologic toate actele care vizează apartamentul situat în Câmpina, str. x, jud. Prahova, care a aparţinut numiţilor E. şi F.. Au învederat că, prin sentinţa civilă nr. 1649 din 30 aprilie 2010 a Judecătoriei Câmpina s-a dispus rezoluţiunea contractului de întreţinere încheiat de autorii lor cu privire la imobilul menţionat însă formalităţile de publicitate imobiliară, ulterioare finalizării procesului, s-au realizat eronat. Astfel, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea lui F. deşi aceasta a decedat în timpul procesului şi nu este menţionată în dispozitivul sentinţei. Recurenţii au fost prejudiciaţi întrucât, deşi au fost introduşi în cauză iar hotărârea s-a pronunţat în contradictoriu cu ei, nu au putut să-şi intabuleze dreptul de proprietate.

Au arătat că înregistrarea eronată în cartea funciară există şi în prezent deşi au făcut mai multe demersuri pentru corectarea acesteia. Astfel, au formulat o plângere prin care au solicitat rectificarea/anularea încheierii de carte funciară. Aceasta a fost admisă prin decizia nr. 646/2012 a Tribunalului Prahova. Însă, ulterior acelei hotărâri, biroul de carte funciară a operat greşit intabularea începând cu data de 23 august 2013, apreciind că hotărârea este constitutivă de drepturi. Această situaţie este importantă pentru că, între timp, pe baza extrasului de carte funciară, moştenitorii legali ai lui F. şi E. au vândut imobilul către D. şi C..

Recurenţii au apreciat că imobilul este proprietatea lor, după cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. x din 14 martie 2011 dar a fost vândut intimaţilor pe baza unei înscrieri eronate. Cumpărătorul D. şi-a intabulat nuda proprietate iar C. un drept de uzufruct viager. Însă, prin decizia civilă nr. 432 din 25 iunie 2014 a Tribunalului Prahova s-a anulat încheierea de intabulare în favoarea intimaţilor D. şi C.. Astfel, instanţele au tranşat efectul rezoluţiunii contractului de întreţinere autentificat sub nr. x din 2009 cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară.

Prin urmare, au apreciat că încheierea de carte funciară nr. x/2018 a Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Câmpina dovedesc că actul notarial nr. x/2011 şi certificatul de moştenitor nr. x/2011 sunt nelegale, fiind consecinţa unui fals.

Prin decizia civilă nr. 432/2014, Tribunalul Prahova a dispus radierea actului notarial nr. x/2011 din cartea funciară, motiv pentru care este nelegal ca după 3 ani, prin încheierea de carte funciară nr. x/2018 să se dispună reintabularea aceluiaşi act notarial x/2011.

Instanţa nu a lămurit cum este cu putinţă ca încheierea de intabulare să înfrângă puterea de lucru judecat a deciziei nr. 312/2012 care statuează că nu se poate realiza radierea.

Mai mult, au arătat că, în cartea funciară, figurează trei titulari: E., A. şi B., cu cota de 1/1. S-a folosit sintagma "se radiază dreptul de proprietate înscris" la singular, fără a se arăta, în concret, al cărui proprietar.

Pentru aceste motive, recurenţii au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, fiind incidente motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

7. Apărări formulate în cauză

Prin întâmpinările formulate în termen procedural, intimaţii D., C. şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul, din perspectiva excepţiei netimbrării, invocate din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi a dispoziţiilor imperative ce vizează plata taxelor judiciare de timbru, fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă."

Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege, aspect reglementat expres art. 32 din acelaşi act normativ.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

Art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei."

În cauza pendinte, prin rezoluţia de primire din data de 18 octombrie 2023, s-a stabilit, în sarcina recurenţilor, obligaţia de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum 200 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin adresa comunicată la data de 25 octombrie 2023 (dovezile de comunicare fiind la dosar ICCJ) s-a pus în vedere recurenţilor că au obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 200 RON, sub sancţiunea anulării recursului, ca netimbrat. Însă, până la data şedinţei de judecată, obligaţia nu a fost îndeplinită.

Neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată, de către legiuitor, ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, astfel cum reiese din conţinutul art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă".

În aceste condiţii, Înalta Curte, reţinând că neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, până la termenul de judecată stabilit, se sancţionează cu anularea cererii, dând eficienţă dispoziţiilor art. 36 din O.U.G. nr. 80/2013, va anula recursul, ca netimbrat, soluţie în raport de care nu se mai impune analizarea celorlalte aspecte invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 2012 din 22 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2024.