Annulment of unstamped civil claim upheld; appeal against procedural ruling declared inadmissible.

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de reexaminare

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a V-a civilă, la data de 16 septembrie 2020, petentul A. a solicitat reexaminarea încheierii de şedinţă din data 22 iulie 2020, de anulare a cererii de chemare în judecată.

Prin rezoluţia de înregistrare, s-a pus în vedere petentului obligaţia de a achita taxa de timbru în cuantum de 20 RON, obligaţie pe care nu a înţeles să o îndeplinească.

2. Hotărârile Tribunalului Bucureşti

Prin încheierea din data de 13 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a V-a civilă, a fost admisă excepţia netimbrării şi a fost anulată cererea de reexaminare a încheierii pronunţate în data de 22 iulie 2020, ca netimbrată. Totodată, prin aceeaşi încheiere, petentul a fost amendat cu suma de 500 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 8 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a V-a civilă, a fost admisă cererea de reexaminare formulată de petentul A. şi s-a dispus revenirea asupra măsurii amenzii stabilite prin încheierea din data de 13 noiembrie 2020.

3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 367A din 10 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petent împotriva încheierilor de şedinţă din data de 22 iulie 2020 şi 13 noiembrie 2020 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 367A din 10 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, petentul a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 483, art. 485 şi următoarele din C. proc. civ.

Recurentul arată, în cererea de recurs, că instanţa de apel nu a avut în vedere întregul conţinut al art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că sunt incidente motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 5 din acelaşi act normativ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de inadmisibilitate, invocate din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Legiuitorul a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice, dând eficienţă, astfel, principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesuale civile, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În acest sens, art. 457 din C. proc. civ. dispune că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitiv.

Astfel, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii, în sens contrar, încălcându-se principiul legalităţii consfinţit prin art. 457 menţionat anterior şi art. 129 din Constituţie.

Potrivit art. 483 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Iar potrivit art. 634 alin. (1) din acelaşi act normativ "Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului"

În cauză, prin încheierea din data de 22 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a V-a civilă, a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de petentul A..

Împotriva acestei încheieri, în conformitate cu art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., petentul a formulat cerere de reexaminare, ce a fost respinsă prin încheierea din data de 13 noiembrie 2020 a Tribunalului Bucureşti – secţia a V-a civilă.

Împotriva celor două încheieri menţionate anterior, petentul A. a formulat apel, calea de atac fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia civilă nr. 367A din 10 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. În motivare, s-a reţinut că procedura la care a apelat petentul este una specială, cu o cale de atac specifică.

Înalta Curte reţine că hotărârea supusă controlului judiciar este definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., legiuitorul înlăturând pentru astfel de situaţii juridice, calea de atac a recursului.

Petentul a uzat de procedura specifică prevăzută de dispoziţiile art. 200 din C. proc. civ., care nu prevede calea de atac a recursului, astfel că prezenta cale extraordinară de atac este inadmisibilă.

Existenţa în procesul civil a hotărârii judecătoreşti pronunţată în primă şi ultimă instanţă, nu poate reprezenta o înfrângere a principiului liberului acces la justiţie sau a principiului legalităţii căii de atac, aceasta fiind şi viziunea Curţii Europene a Drepturilor Omului exprimată în cauza Roseiro Bento împotriva Portugaliei. Art. 6 nu limitează dreptul statelor de a exclude de la posibilitatea de recurs anumite litigii întrucât această limitare are ca obiect buna administrare a justiţiei şi evitarea aglomerării instanţelor de recurs.

În consecinţă, în raport de considerentele expuse şi de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei civile nr. 367A din data de 10 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia III-civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, soluţie în raport de care nu se mai impune analizarea celorlalte aspecte invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei nr. 367 A din 10 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2024.