Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 472/2024 AI generated

Conflict of jurisdiction over enforcement incident: Supreme Court assigns competence to execution court for seizure of third-party property

Case Number Decizia nr. 472/2024
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning the case to the Timișoara Court, thereby rejecting the initial declination by the Lehliu Gării Court and upholding the Timișoara Court’s competence to adjudicate the dispute. The case involved a third-party owner’s request to lift a seizure order placed on a vehicle during a forced execution procedure, where the claimant argued that the seizure violated their property rights acquired after the seizure date, while the lower courts conflicted over whether the matter constituted a generic civil action or a specific incident of enforcement. The decisive legal basis established that disputes regarding the existence of property rights against seized assets in forced execution are incidents of execution falling under the exclusive territorial jurisdiction of the enforcement court (the court that authorized the execution), pursuant to the principles of institutional uniqueness and Articles 651(3) and 713(5) of the Code of Civil Procedure.

Legislator headnote

AI generated

art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 714 alin. (1) C. proc. civ, art. 9 alin. (2) C. proc. civ, art. 713 alin. (5) C. proc. civ, art. 131 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ; Conflict of jurisdiction over enforcement incident: Supreme Court assigns competence to execution court for seizure of third-party property: A constatat incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului şi ale art. 714 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare şi, în raport de domiciliul debitorului din municipiul Timişoara, a reţinut că Judecătoria Timişoara este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza.

Keywords

AI generated
conflict of jurisdiction execution of seizure request for asset seizure civil dispute enforcement right to property

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lehliu Gară, la 23 mai 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat ridicarea sechestrului instituit asupra autoturismului B. cu seria x şi număr de înmatriculare x.

În motivarea cererii, a susţinut că, la 21 aprilie 2023, a cumpărat autoturismul de la C. care, la rândul lui, l-a cumpărat de la D..

A învederat că nu a putut înmatricula autoturismul cumpărat întrucât este pus sub sechestru pentru o datorie neachitată de D. şi contestă procedura de sechestru a autoturismului întrucât, la data de 15 februarie 2023, acesta aparţinea lui C..

2. Sentinţa Judecătoriei Lehliu Gară

Prin sentinţa civilă nr. 1047 din 8 august 2023, Judecătoria Lehliu Gară a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de intimat, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Timişoara.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că petentul, terţ faţă de executarea silită ce se derulează în dosarul de executare nr. 487/2016 al BEJ E., invocă un drept de proprietate asupra bunului mobil, în cadrul procedurii silite mobiliare care se derulează în dosarul de executare menţionat.

A constatat incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului şi ale art. 714 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare şi, în raport de domiciliul debitorului din municipiul Timişoara, a reţinut că Judecătoria Timişoara este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza.

4. Sentinţa Judecătoriei Timişoara

Învestită prin declinare, Judecătoria Timişoara a pronunţat sentinţa civilă nr. 25624 din 16 noiembrie 2023, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Lehliu Gară, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 22 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire, însă judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părţile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să limiteze dezbaterile, precum şi prevederile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.

În continuarea motivării a reţinut că, faţă de prevederile art. 713 alin. (5) C. proc. civ., în cazul procedurii urmăririi silite mobiliare sau imobiliare ori a predării silite a bunului imobil sau mobil, contestaţia la executare poate fi introdusă şi de o terţă persoană, dacă aceasta pretinde un drept de proprietate ori un alt drept real cu privire la bunul respectiv, însă, potrivit răspunsului formulat de reclamant la data de 7.11.2023, acesta nu a înţeles să formuleze contestaţie la executare.

Instanţa a observat că Judecătoria Lehliu-Gară a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în temeiul art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ, dispoziţii care nu sunt incidente în cauză, în raport de cele reţinute anterior.

Având în vedere că Judecătoria Lehliu-Gară nu a reţinut că ar fi necompetentă să judece cauza raportat la alte temeiuri de drept, competenţa de soluţionare a cauzei este, în mod definitiv, câştigată de aceasta, raportat la dispoziţiile art. 131 C. proc. civ. şi la considerentele Deciziei nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, potrivit cărora invocarea excepţiei de necompetenţă după primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii nu mai este posibilă, competenţa fiind câştigată, în mod definitiv, de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, contestatorul A. a solicitat ridicarea sechestrului instituit asupra autoturismului B., susţinând că nu a putut înmatricula autoturismul cumpărat, întrucât este pus sub sechestru pentru o datorie neachitată de D., proprietarul anterior celui care i-a vândut autoturismul. A contestat procedura de sechestru a autoturismului, arătând că, la data de 15 februarie 2023, acesta aparţinea lui C..

Se constată că instanţele aflate în conflict şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, Judecătoria Lehliu Gară reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Timişoara a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii având în vedere precizarea reclamantului, în sensul că nu înţelege să formuleze contestaţie la executare, precum şi faptul că Judecătoria Lehliu Gară nu a reţinut că ar fi necompetentă să judece cauza, raportat la alte temeiuri decât art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, în cadrul dosarului de executare nr. 487/2016 al BEJ F., a fost întocmit procesul-verbal de sechestru din 14 februarie 2023, prin care a fost instituit sechestrul asupra autoturismului B. cu seria x şi număr de înmatriculare x.

În speţă, se contestă procesul-verbal întocmit conform procedurii prevăzute de art. 740 alin. (4) C. proc. civ., în cadrul dosarului de executare, aspect de natură a atrage competenţa de soluţionare a cauzei de către instanţa de executare, în temeiul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Înalta Curte reţine că, în cauză, prin încheierea din 10 martie 2016, pronunţată de Judecătoria Timişoara, în dosarul nr. x/2016, a fost încuviinţată executarea silită la cererea creditoarei G., în contradictoriu cu debitorul D..

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Timişoara, competenţa de soluţionare a cererii pendinte revine tot acestei instanţe, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Faţă de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, rezultă că, în speţă, instanţa de executare este Judecătoria Timişoara, instanţă care a încuviinţat executarea silită, aceasta fiind competentă a soluţiona incidentul la executare constând în analiza existenţei unui drept de proprietate asupra bunului, despre care terţul pretinde că i-a fost încălcat prin aplicarea sechestrului în procedura de executare silită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Timişoara, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.