Negative jurisdictional conflict resolved: Bucharest Tribunal to hear recognition of US divorce judgment.

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată la 20 aprilie 2023 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat instanţei să recunoască hotărârea (sentinţa de divorţ definitivă), pronunţată de autorităţile judiciare din statul Maryland SUA, la 18 octombrie 2010.

2. Hotărârea Tribunalului Mureş

Prin sentinţa civilă nr. 725 din 8 iunie 2023, Tribunalul Mureş, secţia civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că se solicită recunoaşterea pe teritoriul României a unei hotărâri de divorţ pronunţate pe teritoriul Statelor Unite ale Americii.

A constatat că devin incidente dispoziţiile art. 1099 C. proc. civ., potrivit cărora 1. Cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine. 2) În cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1) competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

Ca situaţie de fapt a reţinut că pârâtul are domiciliul în Statele Unite ale Americii, iar din actele dosarului nu reiese că vreo autoritate din circumscripţia Tribunalului Mureş ar fi refuzat recunoaşterea hotărârii.

În raport de toate aceste considerente, a reţinut că aparţine Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, în baza dispoziţiilor art. 1099 alin. (2) C. proc. civ.

3. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1091 din 23 octombrie 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Tribunalului Mureş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, în cauză, reclamanta a solicitat recunoaşterea unei hotărâri străine de divorţ, precizând că autoritatea care i-a pretins să prezinte hotărârea străină recunoscută în prealabil pe teritoriul României, refuzând, aşadar, implicit recunoaşterea acesteia, este Primăria Municipiului Târgu-Mureş.

A opinat că, în astfel de procese, competenţa teritorială a instanţei de judecată se determină în raport de domiciliul sau sediul celui a refuzat recunoaşterea, aceasta persoană sau entitate nefiind, în mod automat, pârâtul din hotărârea străină, întrucât dispoziţiile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ. nu prevăd explicit persoana împotriva căreia se îndreaptă cererea de recunoaştere a hotărârii străine, în raport de al cărei domiciliu/sediu se stabileşte competenţa teritorială a instanţei.

A reţinut că o atare menţiune nu este necesară, în condiţiile în care textul legal este suficient de clar, instanţa având a-l aplica prin raportare la situaţia concretă dedusă judecăţii şi la persoana/instituţia care refuză recunoaşterea hotărârii.

Instanţa a apreciat că nu se poate prezuma, în mod absolut, că această persoană este, în toate cazurile, pârâtul (sau reclamantul) care a stat în judecată în cauza soluţionată prin hotărârea străină a cărei recunoaştere se solicită, intenţia legiuitorului nefiind aceea de a se relua înaintea instanţei române o procedură judiciară care să corespundă întru totul cadrului procesual fixat de instanţa străină, cererea de recunoaştere a hotărârii străine putând fi opusă oricărei persoane sau autorităţi care refuză să facă, în mod direct, aplicarea dispoziţiilor art. 1094 C. proc. civ., ce prevăd recunoaşterea de plin drept a hotărârilor privind statutul civil al cetăţenilor statului unde au fost pronunţate.

Tribunalul Bucureşti a reţinut că reclamanta a precizat, în mod expres, că Primăria Municipiului Târgu-Mureş (de la domiciliul reclamantei) a refuzat înregistrarea hotărârii în registrele de stare civilă înainte de a fi recunoscută hotărârea străină prin care s-a dispus divorţul. Prin urmare, competenţa teritorială a instanţei se determină prin raportare la sediul autorităţii care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine, în condiţiile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., şi care, în speţă, se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Mureş.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a solicitat instanţei să recunoască hotărârea (sentinţa de divorţ definitivă) pronunţată de autorităţile judiciare din statul Maryland SUA, la 18 octombrie 2010.

Prezenta pricină are ca obiect recunoaşterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine, instituţie reglementată în dreptul intern prin dispoziţiile art. 1095 - 1102 C. proc. civ.

Ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict de competenţă a fost interpretarea diferită pe care instanţele aflate în conflict au dat-o dispoziţiilor referitoare la competenţa teritorială a instanţei învestite cu cererea de recunoaştere a hotărârii străine.

Astfel, Tribunalul Mureş a apreciat că cererea este formulată de reclamantă în contradictoriu cu fostul soţ şi a dat eficienţă dispoziţiilor art. 1099 alin. (2) C. proc. civ., faţă de imposibilitatea determinării competenţei teritoriale prin raportare la domiciliul pârâtului, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti a avut în vedere că Primăria Municipiului Târgu-Mureş refuză recunoaşterea hotărârii străine de care se prevalează reclamanta, astfel încât, în considerarea dispoziţiilor art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul Mureş este competent să soluţioneze cererea.

Înalta Curte reţine că, principial, o hotărâre judecătorească pronunţată de o autoritate în regim de putere publică este destinată să producă efecte numai pe teritoriul naţional asupra căruia acea autoritate îşi exercită puterea de jurisdicţie conferită de statul respectiv. Eficacitatea hotărârii în alt stat este condiţionată, în primul rând, de recunoaşterea acesteia de către autoritatea competentă din statul în care ea urmează să fie adusă la îndeplinire pentru a beneficia de autoritate de lucru judecat, procedură reglementată în Cartea a VII-a, Titlul III C. proc. civ., dispoziţiile art. 1095 C. proc. civ. privind recunoaşterea de plin drept în materia statutului personal neputând constitui un fine de neprimire pentru această procedură la care partea interesată poate recurge.

Potrivit dispoziţiilor art. 1099 C. proc. civ.:(1) Cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine. (2) În cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti. (3) Cererea de recunoaştere poate fi, de asemenea, rezolvată pe cale incidentală de către instanţa sesizată cu un proces având un alt obiect, în cadrul căruia se ridică excepţia autorităţii lucrului judecat sau o chestiune prealabilă întemeiată pe hotărârea străină.

Prin urmare, instanţa competentă, din punct de vedere teritorial, să soluţioneze cererea de recunoaştere a unei hotărâri străine este determinată de domiciliul/sediul celui care refuză recunoaşterea, adică al pârâtului din raportul juridic litigios.

Coroborând dispoziţiile referitoare la efectele lucrului judecat cuprinse în art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă, cu cele ale art. 1096 alin. (2) şi alin. (3) din acelaşi act normativ, reiese faptul că autoritatea de lucru judecat interesează doar părţile dintr-o anumită cauză şi nu se stabileşte în raport de o terţă persoană, căreia hotărârea îi este numai opozabilă.

Aşadar, nu se poate pune problema recunoaşterii unei hotărâri în raport de o terţă persoană, care nu are calitatea de parte în cadrul acestei proceduri, acesta fiind şi sensul sintagmei cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine din cuprinsul art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine.

În cauza pendinte, părţile din hotărârile a căror recunoaştere se solicită sunt reclamanta A. şi intimatul B..

Prin urmare, competenţa de soluţionare a cererii de recunoaştere a acestor hotărâri se stabileşte în funcţie de domiciliul intimatului.

Domiciliul acestuia nu este cunoscut, astfel încât devin incidente dispoziţiile art. 1099 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cu care În cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

În consecinţă, Tribunalul Bucureşti este competent să soluţioneze cererea de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti, formulată de reclamanta A..

Înalta Curte reţine că nu se poate stabili competenţa teritorială prin raportare la sediul autorităţii despre care reclamanta afirmă că refuză implicit recunoaşterea hotărârii, cu atât mai mult cu cât soluţionarea cererii adresate acestei entităţi, de înregistrare a hotărârii în registrele de stare civilă, este condiţionată de recunoaşterea hotărârii, fiind subsecventă unei proceduri judiciare având această finalitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.