Revision for conflicting res judicata denied due to non-identity of subject matter and unfulfilled stamp duty

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2024

Deliberând asupra recursului dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2023, revizuenţii recurenţi A. şi B. au formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 80/19.10.2022, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimaţii C. şi D., solicitând instanţei, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., să admită în principiu cererea de revizuire a deciziei civile nr. 80/19.10.2022, comunicată la 3.04.2023, urmând a anula, în tot, cea din urmă hotărâre, respectiv decizia civilă nr. 80/19.10.2022 şi a trimite cauza spre rejudecare pentru încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenţii au învederat că cea de-a doua hotărâre, decizia civilă nr. 80/19.10.2022, definitivă, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, este potrivnică celei dintâi, decizia civilă nr. 439/11.04.2022, definitivă, pronunţată de aceeaşi secţie a aceleiaşi instanţe.

Revizuenţii au precizat că, prin decizia civilă nr. 439/11.04.2022, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că "...în prezenta cauză executarea a fost începută la data de 10.06.2013, aşadar ulterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., motiv pentru care apreciază că este supusă dispoziţiilor acestui cod, sens în care respinge solicitarea de a recalifica calea de atac în recurs", astfel încât calea de atac împotriva hotărârii instanţei de judecată a fondului este cea prevăzută de art. 718 din actualul C. proc. civ., respectiv apelul, chestiune stabilită cu autoritate de lucru judecat.

Au învederat că, prin decizia civilă nr. 80/19.10.2022, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a statuat, în mod contrar, că în această contestaţie la executare calea de atac este recursul, conform prevederilor C. proc. civ. din 1865, care ar fi aplicabil în cauză.

Astfel, revizuenţii au arătat că cele două instanţe de acelaşi grad au pronunţat hotărâri potrivnice, cea de-a doua încălcând autoritatea de lucru judecat a hotărârii primei instanţe cu privire la legea de procedură civilă aplicabilă executării silite contestate.

În drept, au invocat disp. art. 509 şi urm. C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 69/27.09.2023, Tribunalul Prahova, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Prahova şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în ceea ce priveşte cererea de revizuire a deciziei civile nr. 80/19.10.2022 în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 3 octombrie 2023, sub nr. x/2023.

Prin decizia nr. 330 din 16 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a fost respinsă cererea de revizuire a deciziei civile nr. 80/19.10.2022, pronunţată de Tribunalul Prahova, în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2021, formulată de revizuenţii-recurenţi A. şi B., în contradictoriu cu intimaţii C. şi D., ca neîntemeiată; a fost admisă, în parte, cererea intimaţilor privind acordarea cheltuielilor de judecată; au fost obligaţi revizuenţii, în solidar, la plata către intimaţi a sumei de 1044,31 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat şi cheltuieli de transport reduse.

În motivarea deciziei recurate s-a reţinut că deciziile nr. 80/19.10.2022 şi nr. 439/11.04.2022, pronunţate de Tribunalul Prahova, au avut ca obiect al cererii de chemare în judecată acte de executare diferite, astfel încât nu se verifică una dintre condiţiile triplei identităţi, reglementată de dispoziţiile art. 431 C. proc. civ., respectiv cea a obiectului.

Instanţa de revizuire a apreciat că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este cel al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speţă. O asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un apel deghizat, de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni.

A reţinut că raportul litigios rămâne soluţionat, în mod definitiv, în puterea primei hotărâri judecătoreşti pronunţate, situaţie care nu se verifică şi în cazul încălcării autorităţii de lucru judecat sub aspect pozitiv când, prin ipoteză, raportul juridic dedus judecăţii, deşi are legătură cu cel dezlegat prin hotărârea a cărei autoritate se invocă, este diferit de acesta. În această situaţie nu ar fi suficientă anularea hotărârii atacate întrucât ar fi lăsat nerezolvat raportul juridic litigios doar aflat în legătură, dar nu identic, cu cel soluţionat prin hotărârea a cărei autoritate se încearcă a fi apărată. Instanţa de revizuire a invocat considerentele deciziei nr. 351/2021 a Curţii Constituţionale, în sensul celor anterior reţinute.

A apreciat că dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe, astfel cum este garantat la art. 6 din Convenţie, trebuie interpretat în lumina preambulului la Convenţie, ale cărui dispoziţii relevante afirmă că statul de drept face parte din patrimoniul comun al statelor contractante, unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept fiind principiul certitudinii juridice, care impune printre altele ca, atunci când instanţele pronunţă o hotărâre irevocabilă, decizia acestora să nu fie contestată (hotărârea Brumărescu împotriva României).

Acest principiu subliniază faptul că niciuna din părţi nu are dreptul de a solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o reaudiere şi o nouă decizie într-o cauză. Atribuţia de revizuire a instanţelor superioare ar trebui exercitată pentru corectarea erorilor judiciare, neîndeplinirea justiţiei şi nu pentru substituirea unei revizuiri.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuenţii A. şi B., cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 16 ianuarie 2024.

În cuprinsul memoriului de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuenţii au solicitat casarea deciziei recurate, admiterea cererii de revizuire a deciziei nr. 80 din 19.10.2022, pronunţată de Tribunalul Prahova, care urmează a fi anulată, iar cauza trimisă spre rejudecare instanţei de apel pentru încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 439/11.04.2022.

Recurenţii au susţinut aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., învederând că dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi act normativ nu fac referire la efectul pozitiv ori negativ al autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, ci la autoritatea de lucru judecat a acesteia, iar art. 513 alin. (4) C. proc. civ. stipulează exact ce au solicitat revizuenţii, respectiv anularea ultimei hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe atunci când s-a încălcat efectul autorităţii de lucru judecat, fiind evidentă lipsa de temei legal a hotărârii atacate.

Au arătat că stabilirea căii de atac în materia contestaţiei la executare, respectiv apelul, a fost decisă de prima instanţă prin decizia nr. 439 din 11 aprilie 2022, ca o consecinţă firească a intrării în vigoare a actualului C. proc. civ. la 15 februarie 2013, sub imperiul căruia a început executarea silită la 10 iunie 2013.

Au învederat că decizia nr. 351/2021 a Curţii Constituţionale, ale cărei considerente au fost reproduse în decizia recurată, sunt în consonanţă cu demersul judiciar exercitat de revizuenţi.

La 8 februarie 2024, intimaţii C. şi D. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând recursul declarat în cauză, prioritar prin prisma excepţiei de netimbrare, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 146/1997, cererea de revizuire este supusă unei taxe judiciare de timbru de 10 RON, iar conform art. 11 alin. (1) din acelaşi act normativ, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani, soluţionată de prima instanţă.

În raport de dispoziţiile legale aplicabile în materie, respectiv art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

În condiţiile art. 20 alin. (2) din acelaşi act normativ, instanţele judecătoreşti pot reţine cereri sau acţiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea acestei obligaţii se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Se constată că, în speţă, deşi citaţi în mod legal cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 5 RON, până la închiderea dezbaterilor recurenţii revizuenţi nu s-au conformat acestei obligaţii şi nu au formulat cerere de reexaminare ori de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, pentru a fi exoneraţi de obligaţia legală stabilită în sarcina lor.

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula ca netimbrat, recursul declarat de revizuenţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 330 din 16 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., reţinând culpa procesuală a recurenţilor B. şi A., Înalta Curte îi va obliga pe aceştia la plata către intimaţi a sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de revizuenţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 330 din 16 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Obligă revizuenţii la plata către intimaţi a sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 februarie 2024.